Secretele bisericilor mici de lemn: o incursiune pe tărâmul oazelor de linişte şi de spiritualitate
0
Judeţul Vaslui, atât de lipsit de putere economică, ascunde o adevărată bogăţie. În sate uitate de lume, adeseori depopulate sau îmbătrânite, se ascund mici biserici din lemn, vechi de secole.
Vasluiul are aproape 60 de biserici din lemn construite în sec. XIII-XIX ştiute doar de localnici, ascunse în cimitire.
Unele în stadiu avansat de degradare, tocmai din cauza materialului “perisabil”, altele cu mici reparaţii făcute în timp, se ascund de ochii curioşilor. 55 dintre ele sunt incluse pe lista monumentelor istorice cu intenţia de a fi incluse într-un circuit turist. Din acestea, 15 sunt incluse în categoria A, având valoare universală. Aceeaşi lipsă a banilor este invocată pentru abandonul “bijuteriilor” din lemn şi fiecare iarnă care trece peste ele lasă urme adânci.
„Câteva exemple de execepţie, ca acelea de la Cetăţuia – Puieşti, Ştioborăni – Soleşti, Căpuşeni – Lipovăţ, Mânăstirea – Deleşti, dovedesc că meşterul a găsit soluţii proprii specifice lemnului, începând cu sistemuld e închidere al uşilor cu zăvor şi manea sau a uşilor cu doi cilindri ce excludeau prezenţa metalului, de la ferestre până la sfeşnice, strane, jilţuri până la crucile de mână şi altar. Acest fapt dovedeşte o tradiţie a prelucrării lemnului. (...) Bisericile de lemn de pe teritoriul actualului judeţ Vaslui sunt expresia unei tradiţii constructive străvechi, continue, perisabilă prin natura materialului din care erau făcute reuşind să vieţuiască tocmai acestui fapt, oferind în acelaşi timp un aspect local, înrudit cu fenomenul ce s-a numit: arhitectura populară în lemn”, a scris prof. Doina Rotaru în lucrarea „Bisericile din lemn din judeţul Vaslui: tradiţie şi viitor”.
Sunt două tehnici de construire a acestor bisericuţe din lemn. Unele au fost ridicate folosindu-se tehnica nuielilor împletite pe un suport de lemn, altele ridicate din bârne groase aşezate orizontal. Aşezate pe tălpoaie de lemn şi pietre mari de râu, lăcaşele de cult au fost făcute din lemn de stejar. Tot lemn a fost folosit şi pentru îmbinări iar faţatele sunt pardosite din şindrile de lemn de brad. Ornamentele sunt în mare parte geometrice şi fitomorfe (rozeta solară, glastra cu flori, vi-a de vie, laleaua).
Majoritatea bisericilor din lemn au fost ridicate la iniţiativa boierimii mici, dar sunt şi lăcaşe sfinte ridicate din voinţa doimnitorilor vremii. Una din ele este biserica de lemn ''Sf. Gheorghe'' a fostului schit Lipovăţ a fost ctitorită de Vasile Lupu, mare vornic, pe la 1626 şi a fost refăcută înainte de 1717 de către obştea de călugări.
Biserica de lemn ''Sf. Nicolae'' din Obârşeni, comuna Vinderei, a fost ctitorită în 1746 de către banul Costache Lupu, pe locul unei biserici vechi, din nuiele lipite cu lut şi arsă în 1741.
Biserica Adormirea Maicii Domnului din satul Tatomireşti este construită în anul 1792 de către postelnicul Arghire Cuza şi soţia sa, Ilinca, fiica vornicului Lupu Costache, ca paraclis de curte.
Biserica cu hramul ''Sfântul Mare Mucenic Gheorghe'' din Tăcuta se află în partea de nord a satului şi a fost zidită în anul 1839 de către boierul Gheorghe Sturza şi soţia sa, Smaranda. La început, biserica era folosită de familia Sturza, după care a fost dată spre folosinţă satului format din clăcaşii boierului.
Schitul Pârveşti — întemeiat la 1666 de vornicul de poartă Apostol Talpeş şi nepoţii săi, Ioan şi Simion Popescu, postelnici de Bilahoi — a fost reclădit în 1816-1820 de către monahul Nicodim Popescu, urmaş al ctitorilor, împreună cu serdarul Gh. Cociu şi Ioan Nedelcu.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
