Părintele Constantin Necula, la Vaslui: Ieşiţi de pe Google, puneţi mâna pe carte, faceţi-vă biblioteci! Ce o să lăsaţi nepoţilor: WiFi-ul, contul de Facebook?

Părintele Constantin Necula a fost prezent, sâmbătă, 25 august, la Vaslui, unde a susţinut o conferinţă la întâlnirea cu tinerii ortodocşi din judeţ, manifestaţie organizată de Episcopia Huşilor.

Peste 1.000 de tineri au fost prezenţi, sâmbătă, la Teatrul de Vară din Vaslui, la întâlnirea cu unul dintre cei mai populari preoţi creştin ortodocşi din România, părintele Constantin Necula. Invitat de Episcopia Huşilor să susţină o conferinţă în cadrul primei ediţii a Întâlnirii Tinerilor Ortodocşi din Judeţul Vaslui, părintele Necula le-a vorbit tinerilor despre unitate, libertate şi responsabilitate, îndemnându-i să renunţe la clişee. 

Cu aceeaşi carismă şi discurs nonconformist, care i-au adus popularitatea, părintele Necula i-a îndemnat pe tinerii din Vaslui să-şi descopere personalitatea şi să şi-o pună în valoare, iar dacă vor auzi preoţi care să afirme că sunt ”debili, curvari sau drogaţi”, să închidă televizorul. 

Doctor în Teologie şi conferenţiar universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă Sfântul Andrei Şaguna a Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, preotul Constantin Necula este autor de cărţi de predici, de studii şi articole de specialitate, dar şi de cărţi pentru copii şi tineret. A participat la numeroase conferinţe în ţară şi în străinătate, precum şi la emisiuni de radio şi de televiziune.

Intâlnirea părintelui Necula cu tinerii din Vaslui FOTO Episcopia Huşilor

Învăţăturile părintelui Necula

Redăm câteva dintre învăţăturile părintelui Constantin Necula, rostite la Vaslui:

”Chapeau, Vaslui! Bravo, vouă! Am să îmi pun pălăria pe cap, să o pot scoate în faţa voastră. Fiţi voi! Biserica are nevoie de voi, nu de ce vrem noi să facem din voi. Vă mulţumesc foarte mult că aţi venit la această întâlnire, pe care eu o socotesc începutul cel bun al întâlnirii Bisericii cu tinerii din zona aceasta. Vă mulţumesc mult că aţi refuzat să fiţi mobilă şi v-aţi reactivat în Biserică aşa cum v-aţi dorit de foarte multă vreme, sunt convins.”

”Astăzi am să vă vorbesc despre cea mai nebăgată în seamă unitate: unitatea tinerilor unei ţări. Toată lumea ne vorbeşte despre unitatea politicienilor care ne-a ieşit pe nas în ultima vreme, ne vorbeşte despre unitatea poporului cu armata, cu jandarmeria, cu poliţia, unitatea din învăţământ. Dar, uităm să spune că există o unitate care leagă tinerii între ei, un ceva anume care face din tinereţe să fie podmoliul din care creşte cu adevărat o ţară.”

Moldova şi rănile trecutului

”Când lumea vorbeşte împotriva Moldovei, de dincoace şi dincolo de Prut, uită să spună că multe din rănile pe care încă le are sunt urmare a faptului că a fost primul teritoriul peste care năvălitorii au încercat întotdeauna să dea năvală, că primele răni, primele lovituri, primele atacuri împotriva unei ţări cum este România au venit din partea aceasta de lume şi foarte greu îţi revii atunci când eşti călcat în picioare şi trecut pe sub copite sau pe sub şenile. Şi că, uneori, conştiinţele noastre datorate acestor îndelungi frământări nu se sting de pe o zi pe alta, nu se modifică de pe o zi pe alta, că e cu adevărat un efort foarte mare cultural să modifici întreg conţinutul de gândire al unor oameni. Cine pot să o facă? Tinerii! Cei care pot oricând să spună noi suntem forţa locului din care ne naştem, forţa şi puterea deplină a spaţiilor în care ne educăm.”

Constantin Necula la Vaslui FOTO Episcopia Huşilor

 Nu doar de olimpici are nevoie ţara

”Aţi dat o lecţie bună că aţi intrat toţi la Iaşi (cazul elevilor din două clase a Liceului Mihail Kogălniceanu, admişi printre primii la Medicină n.r.) şi v-a dat lumea la ştiri, m-am bucurat foarte mult şi am zis: Na, că v-a făcut-o moldovenii de data asta! Vreau să înţelegeţi că dumneavoastră sunteţi valoroşi şi când nu intraţi primii. Nu doar de olimpici are nevoie ţara. Iar în ultima vreme, vă spun că parcă am avea nevoie de nişte sudori, de nişte instalatori. Abia când se strică toaletele în câte o instituţie de stat ne dăm seama că am stricat şcolile profesionale, abia când nu mai avem oameni care să sudeze poduri şi vedem cum se dărâmă, constatăm că avem o problemă la mâna de lucru. De aceea, vă rog frumos faceţi ce vă simţiţi în stare să faceţi. Nu încercaţi niciodată să treceţi de la esenţa voastră la aparenţa pe care v-o impune lumea din jur..”

”Zilele trecute, mergând în două şantiere arheologice din zona Moldovei şi văzând o dată în plus cât de mult contează ţara aceasta şi cu ce are în pământ nu doar cu ce are pe pământ, mi-am reiterat gândul acesta: unii se laudă cu Oxfordul, alţii cu Cambrigde-ul şi este firesc să fie aşa. Noi suntem obligaţi să ne lăudăm cu morţii noştri din morminte, tinerii noştri care ar fi putut să fie Cambrigde-ul şi Oxfordul nostru tot timpul au fost în linia întâi în războaie care ne-au făcut praf.”

”Cea mai mare minune a României, în 100 de ani, este faptul că mai suntem unitari. Dar mai suntem oare de 100 de ori mai creştini ca acum 100 de ani? Suntem de 100 de ori mai români decât acum 100 de ani? Dacă români sau creştini are termen de comparaţie, că şi asta poate fi discutat. La cum ne comportăm, nu prea. De aceea, ce vreau să vă spun acum este să încercaţi să treceţi de la aparenţă tinereţii frăţiilor voastre la esenţă. 

Primul exemplu şi cel mai bun pe care îl am la îndemână este următorul: încercaţi să vâ gândiţi la şcoală şi la liceu, câte cursuri sunt despre cum să fiţi mamă şi tată, nu la modul prezervativ şi alte prostii, că asta toţi vor să vă înveţe, ci cum se face o mămăligă, cum se pune papersul corect, sau ce se face cu un copil la prima baie după naştere. În câte cursuri de la şcoală aţi învăţat vreodată asta?”

Tineri din întreg judeţul Vaslui au fost prezenţi la întâlnirea cu preotul Necula FOTO Simona Voicu

Este very, very important să vorbim între noi româneşte

”În câte din şcolile voastre se învaţă despre cum să-i vorbeşti frumos nevestei sau bărbatului? În câte dintre cursurile noastre se învaţă că, dincolo de importanţa limbii engleze şi a limbilor străine, este very, very important să vorbim între noi româneşte. Yes! La un moment dat, aparenţa este că toată lumea trebuie să studieze la Oxford  şi Cambridge. N-am nimic cu ele, chiar îmi plac, şi să le dea Dumnezeu sănătate că există. Toată lumea crede că e important să studiem în alte părţi. Da, dar creierul îl punem acasă. Toţi pe care îi auziţi că merg peste hotare recunosc foarte clar că experienţa lecturii, a muncii susţinute de acasă, este cea care îi sprijină acolo. Acolo doar poţi rodi. Acolo doar poţi să creşti. Altoirea se face de fiecare dată cu toată cultura noastră de acasă”

”Biserica vă îndeamnă să fiţi cetăţeni europeni, dar cu esenţă românească. Am auzit de curând un austriac, care publică în Elveţia, care a acuzat Biserica cum s-a aliat cu toate formaţiunile politice şi chestii ce genul ăsta, a scos o perluţă care merită pomenită astăzi în mijlocul vostru.

S-a spus că orice manifestare de naţionalism în cadrul bisericii este o apropiere a noastră de ruşi. Mă, să cad jos. Cât de inconştient trebuie să fii ca cetăţean al unei ţări al cărui ministru de externe dansează vals cu Putin pe malul Dunării, să te legi de o Biserică care de 2.000 de ani apără independenţa şi autonomia poporului ei? Pe ce lume cred oamenii ăştia că trăim? 

Măi copii, nu vă mai ruşinaţi de părinţii voştri

”Să nu vă lăsaţi furaţi, cu alte cuvinte, de idealuri străine propriei voastre gândiri. Vă rog frumos să nu fiţi fanatici niciodată? Niciodată ortodoxişti, ci ordodocşi. Învăţaţi foarte bine fundamentele mărturisirii de credinţă. Nu vă mai ruşinaţi când vă întâlniţi pe stradă cu câte cineva şi vă citează şi Matei 4.3 şi Ioan 1.22 şi Luca 2.4, că să ştiţi că am întâlnit tobe de doctori care ştiu la ce pagină este medicamentul în agenda medicală, dar nu l-au văzut niciodată”.

”Nu trăiţi după agende impuse, trăiţi după propria voastră agendă, creşteţi din propria voastră sevă, din propria voastră vocaţie, creşteţi-vă vocaţiile. Prima vocaţie şi cea mai importantă este aceea de mamă şi tată, dar mai importantă decât aceasta este cea de fiu şi fiică a părinţilor voştri. Măi copii, nu vă mai ruşinaţi de părinţii voştri, veniţi-vă în fire! Uitaţi-vă ce frumoşi sunteţi, doar nu sunteţi frumoşi că s-au uitat părinţii la copaci. S-or uitat unul la altul, dragostea lor, v-a făcut să fiţi ceea ce sunteţi. Iubiţi-vă bunicii, ăia cu palmele rupte de muncă, care la vremea când n-aveam noi atâta internet şi wi fi să creştem grâul pe wi fi, îl creşteau pe bune şi zdrobeau pe bune”.

Nu vă mai temeţi să spuneţi adevărul. Putem fi proşti

”Vasluiul a dat României cea mai bună lecţie la Centenar până acum, cu exepţia construirii Catedralei de la Bucureşti: o bătrână din pensia ei a construit un monument amintind de trupele româneşti bombardate în 41. Din pensia ei! Aştept să văd un politician care din pensia lui înalţă un monument de bun simţ, care o fi ăla nu ştiu, dar încă mă rog. Aştept primul hoţ mare din România  care se ascunde după legi, că are curajul să spună că renunţă la avere să construiască o şcoală, că de mâncat pe la colţuri m-am lămurit. Şi aştept oamenii care fură din sistemul sanitar să-şi facă datoria şi să contruiască şi cu ajutorul Bisericii, dacă este nevoie, spitale. Ieşiţi din aparenţa care vă este pusă sub nas. Viaţa unui tânăr nu poate fi construită doar din ştiri! Viaţa unui tânăr nu poate trăi doar pe google. Viaţa unui tânăr nu este doar accesul la google-lizarea culturii”.

”Nu vă mai temeţi să spuneţi adevărul. Uneori, cu orice preţ. Să nu vă sperie vreodată sinceritatea. Creşteţi-vă să fiţi sinceri! Domnule, când am greşit, am greşit. Putem fi proşti.Când zicem păcătos, de fapt, identifici toate momentele când ai fost prost în viaţă, în care te-ai dat altceva decât eşti, în care ai încercat de fiecare dată să pari altceva decât ce ţi-a îngăduit Dumnezeu să fii”.

”Anul acesta m-am uitat cu nodul în gât la merii plin de rod şi la pruni. Băi oameni buni, nu mai sunt copii care să meargă la furat de mere.  V-aţi gândit? Ieri, am văzut primul copil pe vara asta, care venea de la Prut cu undiţa de  pescuit. A renunţat el la Ipad? N-a mai jucat next level-ul de la ultimele jocuri. Observaţi, nu mai avem copilărie, de fapt. Vă rog frumos, nu renunţaţi la ea! În esenţă, tinereţea nu este decât o copilărie care aşteaptă să se coacă. Nu renunţaţi la ea, nu vă lepădaţi de lucrurile bune care v-au alcătuit frumuseţea copilăriei, dragostea copilăriei.
Important este să înţelegeţi să nu luaţi de la lumea din jur decât ceea ce vă ajută să creşteţi ca oameni. Mesajul Bisericii când pare că este aspru, când este pornit pe unul dintre păcate, să ştiţi că nu este împotriva oamenilor, ci al păcatelor.”

Vreau să vă spun că aţi pierdut primul loc pe ţară, la consumul de alcool. Bucuraţi-vă!

”Suntem foarte atenţi la ceea ce vă spunem şi pentru că toată lumea este cu ochii pe noi. Dacă Biserica a spus ani de zile, aveţi grijă la ce mîncaţi că ne îmbolnăvim, din ce mâncăm... nişte retrograzi din Evul Mediu, nişte prăpădiţi popii ăştia, nenorociţii că numai ei vor să aibă burţi mari şi cefe, nouă ne iese”. Când au început să apară nutriţioniştii şi super specialiştii şi au început să spună spună acelaşu lucru... ”da, iată deosebit”.

Biserica spune de ani de zile: nu exageraţi cu consum de alcool! Mă rog, la Vaslui să vorbeşti despre asta, pare absurd. Vreau să vă spun că aţi pierdut primul loc pe ţară. Conform raportului de anul trecut, avem alte trei judeţe înaintea dumneavoastră, bucuraţi-vă!”

În aparenţă, suntem un popor de bătuţi în cap, după unii. De aceea şi cred că ne pot conduce oricum. De aceea şi cred că ne pot vinde oricum. De aceea şi cred că ne pot umili oricum. Pr. Constantin Necula

”Vă mai zic un clişeu interesant, la care aţi muşcat, fie vorba între noi. ”Biserica asta ortodoxă e din Evum Mediu, domle, nişte îngălaţi de popi”. Dacă mai ai şi şansa să ai unul bătut în cap în parohie, te-ai nenorocit. Să studiaţi atent istoria Bisericii Ortodoxe şi veţi vedea că ea este din 33, dis de dimineaţă, când femeile mironosiţe alergau la groapa Mântuitorului. Din primul Hristos a înviat s-a născut Biserica Ortodoxă. Aşa că, să citez dintr-un filosof clasic: ”Ghinion”. Biserica Ortodoxă e din epoca primară a sa nezdruncinată de nimic, cu bunele şi relele sale sau, dacă vreţi ,cu bunele şi răii săi, dar rămâne fidelă mărturii sale de credinţă şi mărturiei sale de existenţă. Ba mai mult decât atât, ajunsă în Evul Mediu, Biserica Ortodoxă nu poate fi nicidecum acuzată de excesele de zel ale altora”

”Mi-a spus odată, la televizor, un domn, care acum trăieşte în Finlanda, că problema ONG-iştilor plătiţi să fie ONG-işti, este că atunci când unei ţări îi este periclitată siguranţa şi securitatea ei sunt primii care pleacă, fug. Şi atunci, el m-a luat tare că uitaţi inchiziţia ce a făcut. Şi atunci i-am spus: ”Alo, pot accepta că pe ici pe colo în câte o eparhie mai e câte un popă care se poartă ca inchizitorul, dar inchiziţia nu e la sectorul nostru, e la colegii noştri catolici, vă rugăm să vă adresaţi lor”. Asta înseamnă să iei clişee din Occident şi să le lipeşti pe fruntea Bisericii Ortodoxe. Le avem şi noi pe ale noastre. Dacă ar fi ştiut şi deschideau ochii ne prindeau de mult. Noi le ştim şi încercăm să le combatem din interior, cu mijloacele noastre”.

Când auziţi un popă că zice din astea, stingeţi televizorul

”Biserica nu-i pusă, dragii mei tineri, să vă vădească păcatele, să spună ”avem o generaţie de debili, de curvari, de tineri drogaţi”. Când auziţi un popă că zice din astea, stingeţi televizorul că e de la alt canal. Nicio generaţie nu e mai bună decât cealaltă. Toate generaţiile sunt la fel. Avem propriile noastre ispite. Propriile noastre morţi. Propriile noastre provocări”.

”Să ştiţi că Biserica nu este împotriva cărţii, de vreme ce timp de vreo 400 de ani ea le-a tipărit pe toate. Biserica nu este împotriva cercetării, de vreme ce sute de ani ea a creat manuale de geometrie, de geografie, de matematică, de biologie. Astăzi, se uită să se spună unei societăţi întregi că primele manuale primele caiete de lucru şi nu manuale unice unde Dorbeta Turnu Severin e nu ştiu unde sau pe Dunăre plutesc bucăţi de creier din autorii manualelor şi, mai grav, din comisia care le-a acreditat. Deci, acele manuale erau făcute de profesori uitându-se în ochii copiilor, nu în ochii ministrului Învăţământului. Biserica vă îndeamnă să vă descoperiţi personalitatea, să o puneţi în valoare, să o folosiţi, să staţi uniţi”.

”Vă îndemn tot timpul, ieşiţi de pe google, puneţi mâna pe carte! Faceţi-vă biblioteci, să lăsaţi nepoţilor. Ce o să lăsaţi nepoţilor? Wi fi-ul? Contul de Facebook? Twitter-ul? Ălea aţi văzut că se şterg din când în când, uneori s-ar putea să falimenteze şi ei. Începeţi să vă faceţi cărţi, purtaţi cărţi în ghiozdane, ca să vă certe când nu citiţi. Şi nu renunţaţi să fiţi oameni. Omenia ţine de articularea cuvintelor şi de asumarea lor”.