O bătrână a fost condamnată la un an de închisoare pentru că a tăiat lemne din pădurea sa
0
Condamnată un an la închisoare pentru că a tăiat lemne din pădurea sa. Pare incredibil şi totuşi acest lucru i s-a întâmplat unei bătrâne de 75 de ani din satul mehedinţean Ostrovul Mare.
Au trecut peste 20 de ani de la căderea regimului comunist, dar nici până acum nu au fost îndreptate fărădelegile comise în acea perioadă. Legile funciare, dar mai ales aplicarea lor după ureche şi abuzurile comise de funcţionarii statului au pus oamenii pe drumuri, i-au învrăjbit unul împotriva altuia. Au fost situaţii, şi nu puţine, în care oamenii au ucis pentru o palmă de pământ deoarece au considerat că este mai bine să-şi facă dreptate de unii singuri.
O situaţie incredibilă s-a petrecut iată recent la Ostrovul Mare, un sat de pe malul Dunării din Mehedinţi. Lucreţia Simionescu, o bătrână de 75 de ani, a fost condamnată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin la un an de închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani. Nu a dat în cap la nimeni, nu a furat, nu a înşelat. Această femeie a fost pur şi simplu condamnată la închisoare pentru că a tăiat lemne din pădurea sa.
În 1995 a fost pusă în posesie
După 1990, Lucreţia Simionescu a făcut demersuri să obţină pădurea moştenită de la părinţii săi. Astfel, în 1995, Primăria Gogoşu a dispus punerea sa în posesie pe o suprafaţă de 50 de arii pe vechiul amplasament, adică exact pe locul unde a fost pădurea părinţilor săi. Aşa se face că de când a fost pusă în posesie, femeia a tăiat lemne din pădure atât cât a avut nevoie pentru a se încălzi în sezonul rece. Mărturie stau cererile pe care le-a formulat de-a lungul anilor către Primăria Gogoşu, cereri care de altfel i-au fost aprobate. Lucrurile au luat o altă întorsătură în 2009 când Lucreţia Simionescu s-a trezit că Primăria Gogoşu împroprietărise un alt localnic cu pădurea sa.
„Pentru o căruţă de lemne ajunsăi acum să fiu condamnată din pădurea lui tata. Tatăl meu a luptat în război şi pentru asta a primit acest pământ, iar înainte de a muri ne-a chemat şi ne-a spus: eu am luptat pentru pământ dacă îl lăsaţi din mormânt vin şi vă strâng de gât. Din 1995 eu am tăiat lemne din pădure, am făcut cereri la primar, iar în 2009 s-a găsit să-mi dea pădurea la altul”
povesteşte femeia. Un localnic susţine declaraţia Lucreţiei Simionescu şi spune că ani de-a rândul a ajutat-o la tăiatul lemnelor: „Eu i-am tăiat câte o căruţă de lemne inclusiv două. Am fost cu băiatul şi nepoţii dânsei. Eu atâta ştiu că femeia asta a avut pădure acolo”, a spus Nelu Simion.
„A fost o greşeală atunci”
Funcţionarii de la Primăria Gogoşu ridică din umeri şi spun că sunt nevinovaţi pentru toată această încurcătură. „A fost o greşeală atunci. După ce i-am dat noi s-a făcut o expertiză. Dacă ar încăpea acolo 50 de arii credeţi că nu i-am da?”, spune inginerul agricol Angela Haneş de la Registrul Agricol, nimeni alta decât soţia fostului primar Gheorghe Haneş, cel care îi aproba cererile Lucreţiei Simionescu pentru a tăia lemne din pădure. Topometristul primăriei Gogoşu, Emil Tuţă , are o variantă de-a dreptul năucitoare: „Am fost induşi în eroare de către dânsa şi martorii dânsei pentru că acolo erau alte persoane puse în posesie cu titlu de proprietate definitiv. Eu n-am ştiut asta pentru că n-am ştiut. Cetăţenii din Ostrovul Mare au fost puşi în posesie de comisia locală de fond funciar pe Ostrovul Mare. Noi nu aveam o evidenţă pentru că nu ne-au dat caietele. Eu i-am spus să cheme martor în proces pe domnul Vizdei Constantin care a spus că a băgat caietele pe foc”.
Vicele îi dă dreptate
Viceprimarul comunei Gogoşu, Florică Balica, cel care a făcut parte din comisia care a pus-o în posesie pe Lucreţia Simionescu în 1995 cu cele 50 de arii de pădure, spune că localnica are dreptate. „Ne-a arătat dumneai, noi am măsurat. Acum noi nu am ştiut că domnul colonel (n.r. Emil Tuţă) nu are exact datele. Acum ei susţin că nu ăla era terenul dumneai cu pădure. La vremea respectivă i s-a dat un act provizoriu de proprietate. Eu zic că a avut dreptate femeia, dar acum cei de la Registrul Agricol susţin că nu este aceeaşi tarla, că nu e poziţia care trebuia să fie”, spune vicele.
„Eu nu am nicio putere”
Cât despre condamnarea cu închisoarea, biata femeie s-a resemnat: „Aştept să vină să mă ia să facă ce vor cu mine dacă asta este dreptatea în ţara românească. Mi-am pierdut toată încrederea. Acum la 75 de ani sunt condamnată la închisoare pe pădurea mea. Aştept, dacă vin să mă ia că la puşcărie o să mor. Eu poate n-am mâncat în oraş vreun corn ca să pot să trag la xerox hârtiile. Văd că acolo la Bucureşti, că mă uit şi eu la televizor, se omoară toţi pe putere. În schimb eu nu am nicio putere. Chiar domnul primar Haneş mi-a spus <<mă tanti Lucreţio pă matale te pui cu mine? Păi, eu tai o vacă, tai două până la urmă chiar şi nouă>>. Păi, într-adevăr, eu chiar nu am putere, nu am de multe ori nici ce să pun mâncare pe masă la copii”.
Se încarcă comentariile...
