Depozitul de apă grea de peste 1,3 miliarde de euro de la Romag Prod are nevoie urgentă de finanţare

La câţiva kilometri de municipiul Drobeta Turnu Severin, în localitatea Halânga, se află în depozitele fostei uzine de apă grea (ROMAG PROD), odinioară o perlă a economiei româneşti, o cantitate uriaşă de apă grea în valoare de peste 1,3 miliarde de euro.

O adevărată comoară, proprietatea statului român, dar care are nevoie de resurse financiare pentru a fi păstrată în condiţii de siguranţă. Practic, pe toată perioada de funcţionare a uzinei de apă grea, a fost produsă apa grea necesară primei încărcări pentru reactoarele 1, 2, 3 şi 4 de la Cernavodă şi cea necesară pentru completările anuale, pentru o durată de viaţă a acestor reactoare, estimate la 30 de ani.

Nu e nevoie să fi specialist în industria nucleară ca să înţelegi că vasele în care este depozitată această apă grea au nevoie de o temperatură corespunzătoare, astfel încât să nu îngheţe, caz în care produsul ar fi compromis total. Practic, stocul de apă grea se poate degrada în orice moment fără această căldură, apa grea având ca particularitate faţă de apa obişnuită îngheţul la trei grade.

Un calcul simplu arată că lunar la ROMAG PROD se cheltuiesc 800.000 de lei cu plata facturiilor la energia electrică şi salariile celor 94 de angajaţi care au mai rămas pe această platformă. Oprirea fabricării apei grele a avut loc în data de 28 august 2015, iar începând cu data de 1 octombrie 2015 a fost disponibilizat peste 80 la sută din personalul uzinei.

Falimentul a complicat lucrurile

Lucrurile s-au complicat aici odată cu intrarea Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare în faliment, în data de 14 iunie 2016, când s-a pierdut sursa de finanţare, în momentul de faţă depozitul fiind întreţinut datorită fondurilor obţinute de Termocentrala de la Halânga (sucursală RAAN), prin intermediul căreia se asigură energia termică pentru municipiul Drobeta Turnu Severin.

Directorul Sucursalei Romag Prod, Ervin Watzlawek, spune că în momentul de faţă se caută soluţii pentru finanţarea activităţii de management a  depozitului de apă grea, o concluzie finală urmând a fi dată până la 15 februarie a.c. 

“Am fost convocaţi la Ministerul Energiei unde am avut o primă discuţie. Se doreşte realizarea unei echipe, care într-un termen de trei săptămâni să vină deja cu cu soluţii”, spune Ervin Watzlawek.

Acest grup va fi coonstituit din reprezentanţi ai ministerelor Energiei, Finanţelor, Justiţiei şi Afacerilor Interne.

O unitate de management a apei grele

Potrivit unui memorandum din martie 2015, la Romag Prod trebuia înfiinţată o entitate economică, finanţată exclusiv de la bugetul de stat,  care să asigure managementul stocului de apă grea aflat în custodia RAAN până la intrarea în faliment a regiei, dar acest lucru nu s-a întâmplat, ceea ce poate periclita în mod iremediabil calitatea apei grele.

Asta în condiţiile în care lichidatorul judiciar de la RAAN nu are resursele financiare care să asigure finanţarea acestei activităţi, ritmul de valorificare a activelor de pe platforma RAAN fiind unul scăzut, până în acest moment fiind vândută o parte din cantitatea de fier vechi existentă aici.

Activitate fără precedent în Europa

Până când actualul Guvern va găsi o soluţie pentru crearea acestei unităţi de management a apei grele, specialiştii de la Drobeta Turnu Severin trebuie să păstreze această comoară în cele mai bune condiţii. Şi până acum au făcut-o foarte bine, cu toate că nicio unitate pe plan mondial nu stochează apă de înaltă puritate pe perioade mari de timp fiindcă nimeni nu ştie ce se întâmplă în astfel de situaţii.

„Apa grea este un produs foarte delicat, experienţa de întreţinere a acestui produs nu o are nimeni în ţara aceasta şi nici în Europa. Ce facem noi aici nu are precedent la nivel naţional, nu există la nivel european ceva similar, nu ştiu cine ne-ar putea învăţa cum să facem ceea ce facem aici”, explică Ervin Watzlawek, directorul sucursalei Romag Prod.

Neîntreţinerea corespunzătoare a stocului de apă grea ar avea drept consecinţă deteriorarea cu 0,1% a parametrilor prevăzuţi în contractele de fabricaţie, ceea ce ar însemna pierderea calităţii de produs de interes nuclear.