Cine fură azi un ou, fură până dă de bou (P)

Combinatul de apă grea Romag FOTO Adevărul

Din păcate pentru Regia Autonomă de Activităţi Nucleare, jaful concentrat aplicat din 2005 încoace nu s-a oprit până în ziua de azi.

Are balta peşte. Poate e târziu, poate pare imposibil ca cineva să mai îndrepte lucrurile, iar vinovaţii dezastrului să ajungă să platească. Şi totuşi, reluarea programului nuclear, ştiinta de a atrage investitori la Cernavodă , poate fi pentru RAAN ultima mare încercare. Statul român nu poate umple la nesfârşit o gaură neagră, nu are voie să mai tolereze incompetenţa şi cumetriile celor ce dau cu o mână şi iau cu zece, fără a avea absolut nici o legătura cu realităţile economice. Este de-a dreptul strigător la cer să constaţi ca atunci când unii încearcă să puna cărămidă peste cărămidă, pentru a realiza ceva pentru ţară, alţii devalizează cu o viteză uluitoare.

În acest ultim articol dedicat celei mai reprezentative unităţi economice din Drobeta Turnu Severin vă vom prezenta capitolul ultim (sperăm noi) a unui lung şir de devalizări la care a fost supusă Regia, bani furaţi din buzunarele fiecăruia dintre noi. Lăsăm actele să vorbească, fără a mai face noi vreo completare.
Reparaţiile la anumite instalaţii ale Termocentralei, distruse inclusiv de slamul adus de la Combinatul de la Reşiţa, au dat prilejul unor noi furturi, de care conducerea Regiei nu este străină. Concret, reparatiile la Cazanul nr 4 al Romag Termo Turnu Severin, au fost puse la cale înca din anul 2008, când în loc de cărbune energetic a fost consumat slamul metalurgic.

O mână spală pe alta şi amândouă fură

Necesitatea modernizarii Cazanului nr 4 a fost ignorata de conducerea RAAN pe motivul că "nu exista fondurile necesare". Cu toate acestea, în 2010 se constituie o Comisie de elaborare a documentaţiei de atribuire pentru procedura de licitaţie deschisă, comisie din care sunt excluşi doi membri cheie cu experienţă în domeniul reparatiilor de cazane. La propunerea directorului Dumitru Navligu (director reparatii) , Comisia hotărăşte ca şi criteriu de atribuire oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, fiind luaţi în calcul anumiţi factori de evaluare. Numai că, în nota justificativă se observă că preţul ofertei într-o achiziţie atât de costisitoare  (valoarea estimată fără TVA era de 24.882.858 lei) este neobişnuit de mic. Valoarea minimă recomandată în astfel de cazuri este de cel puţin 80 de puncte. Brusc, o importanţă majoră este acordată termenului de execuţie, în condiţiile în care în ultimii doi ani pe nimeni din conducerea RAAN nu a interesat demararare acestei achiziţii. Totul are o explicaţie însa. Trecând peste toate datele tehnice să spunem că la deschiderea ofertelor depuse în vederea atribuirii contractului de achiziţie publică se constată participarea a doi ofertanţi: Energomontaj Bucureşti (executant cu experienţa în domeniu) şi asociaţia SC Confort Timisoara şi SC Alpha Construct Sistem Drobeta Turnu Severin. După evaluarea ofertelor, câştigător este numit asociaţia celor două firme, care prezintă o experienţă similară la retehnologizarea unui CAF de la Cet Timişoara. Comisia a acceptat documentul ca satisfăcător, deşi un cazan de apă fierbinte de 50 gcal/h nu poate fi echivalent cu un cazan de 420 t/h. În realitate, oferta SC Confort şi Alpha Construct Sistem era neconformă, pentru că nu îndeplinea criteriile cerute.

Din 11 samurai, nici unul nu a văzut şmecheria

Pe de altă parte, oferta Energomontaj (23.219.341 lei) era mai mică decât oferta asociaţiei firmelor amintite mai sus (24.790.164 lei) , dar, datorită duratelor de execuţie diferite, 7,5 luni faţă de 2 luni, oferta asociatiei a fost declarată câştigătoare. În concluzie, deşi termenul de execuţie avansat de SC Confort şi SC Alpha Construct era total nerealist (acoperind doar operaţiunile pregătitoare), Comisia a considerat admisibilă această ofertă. Conform opiniiilor unor specialişti, prejudiciul adus prin acceptarea acestei oferte ar fi de 1.570.823 lei, din bugetul regiei.
Mai mult, contractul de prestari servicii (179/S/2010) conţine o clauză în care se specifică faptul că "durata contractului este de 9 luni calendaristice de la data de intrare în vigoare", iar durata de prestare a serviciilor este de două luni de la predarea cazanului în reparaţie. În aceste condiţii ne întrebăm: dacă tot s-a acceptat durata contractuală de 9 luni, de ce nu a fost preferat oferta Electromontaj, de 7,5 luni, care se încadra în durata contractului şi producea economii de 1.570.823 lei? Chiar nimeni, dintre cele 11 persoane care au semnat contractul să nu fi observat această clauză şi să fi sesizat că nu s-a făcut corelarea celor două termene?

Cum spuneam, are balta peşte. Să vedem cum s-a derulat contractul. Simplu, timpul de execuţie la reparaţia cazanului a fost de 19 luni, nici 7, nici două.Altfel spus, la două luni de la semnarea contractului stadiul lucrărilor era unul incipient şi erau în curs de achiziţie furniturile aferente. Numai că, la şedintele de comandament pentru urmărirea lucrarilor , reprezentanţii Regiei au lipsit de fiecare dată. Ca să vedeţi interes. Aşa se face că s-au mai încheiat acte adiţionale la contractul de bază, prin care se prelungeşte durata lucrărilor, se modifică anumite clauze etc., în aşa fel încât nici până în ziua de azi nu se ştie cu precizie la ce a fost, sau cât de bună a fost aceasta investiţie.

Asta nu e totul. Un raport recent al Corpului de control al Ministerului economiei surprinde şi alte scurgeri masive de bani de la RAAN către anumite firme private, clienţi de casă ai conducerii. O altă lucrare, de valoare mult mai mare (172.603.323 lei fara TVA) este oferită pe tavă aceleaşi firme-Confort SA Timişoara, la un preţ de adjudecare de 163.381.830 lei. Lupul păru-şi schimbă, da năravul ba! După câştigarea licitaţiei, Confort a întocmit numeroase dispoziţii de şantier, fiind întocmite o serie de acte aditionale, astfel încât din 2009 şi până în 2012 valoarea lucrării a ajuns la 341.173.335 lei fără TVA, ceea ce echivalează cu o dublare a investiţiei. Să ne mai întrebăm cum a ajuns datoria RAAN la imensa sumă de peste 800 milioane lei? Sau câţi din aceşti bani s-au scurs în buzunarele unor şmecheri de la RAAN şi a complicilor lor? Dar, sperăm noi, ulciorul nu merge de multe ori la apă.