Bomba cu clor de la Strehaia, via Turnu Severin (P)

În articolul nostru precedent am arătat că, în lipsa programului nuclear, în lipsa finanţării, exportul de apa grea efectuat de Romag Prod a reuşit să întreţină functionarea RAAN, iar salariile angajaţilor să fie plătite tocmai din această activitate. Mai mult decat atât, la plecarea directorul general Rodin Traicu,  RAAN avea în cont suma de 400 de milioane lei, care s-a avaporat ca prin farmec în scurt timp.

Din păcate pentru Regie, anii care au urmat s-au transformat într-un adevarat dezastru financiar, în momentul de faţă datoriile acesteia depăşind suma de 800 milioane lei (peste 177 milioane euro). Stiţi de unde provin aceste pierderi? Poate explica guvernul PDL, domnul Stănişoara, care a fost ministrul Apărării şi membru în CSAT (Consiliul Suprem de Aparare a Ţării), unde s-au dus aceşti bani destinaţi unei Regii de interes naţional.

Pentru a înţelege proporţiile dezastrului trebuie menţionat că Programul nuclear al României a fost reluat în anul 2000, a fost realizat şi reactorul 2 al Centralei atomoelectrice de la Cernavoda, ceea ce înseamnă că de la bugetul de stat au fost repartizati, prin mai multe hotărâri de guvern, bani pentru apa grea necesară reactorului 2, dar şi în avans pentru construcţia reactoarelor 3 si 4. Cu alte cuvinte, guvernul a dat banii, Regia de Activităţi Nucleare i-a tocat. Pe ce, ar trebui să vă intrebaţi, voi, cetăţeni ai municipiului Drobeta Turnu Severin?

Până să găsiţi răspunsurile vă spunem noi cum s-au tocat banii, încercând să sintetizăm jaful la care a fost supusă Regia şi bugetul naţional, din care nu se mai pot plăti acuma pensiile şi salariile. De data asta accentul nu s-a mai pus pe Romag Prod, ci pe termocentrală, unde necesarul de investiţii era unul foarte ridicat. Lucrările de investiţii şi reparaţiile necesare au reprezentat "vaca de muls" pentru directorii numiţi din 2005 încoace.

Istoria furtului

Montarea şi punerea în funcţiune a instalaţiei de evacuare în slam dens a costat 247 milioane de lei. Contractul initial, de 165 milioane, a fost îmbunătăţit cu trei acte adiţionale şi valoarea i-a crescut cu încă 50%. Plăţile au fost făcute în avans, căci avea balta peşte. O firma din Timişoara,  a unui baron local implicat inclusiv în contractele de asfaltari ale guvernului Boc, în combinatie cu directorii de la RAAN, au tăiat şi spânzurat pe banii regiei. Maşini scumpe, vile peste vile, pe seama unei Regii care înghiţea banii ca balaurul din poveste. Au fost implicaţi în afaceri nu numai directorii Regiei şi firme intermediare, ci inclusiv persoane din instituţiile statului, la nivel local. Pentru a dezlega însă firul tuturor maşinaţiunilor făcute pe banii RAAN numai din aceste combinaţii am avea nevoie de zeci de pagini de ziar. Tocmai de aceea vom încerca să facem o sinteză, atâta cât se poate, a jafului, pentru ca să înţelegeţi de ce şi cum s-a ajuns aici, adica în postura în care RAAN este datoare vândută, cu tot ce are în componenţa ei.

Mâncaţi cărbune pe pâine

După reluarea programului nuclear, ceea ce însemna finanţare de la buget pentru producţia de apa grea necesara reactoarelor 3 si 4 de la Cernavodă, conducerea RAAN s-a văzut deja cu sacii în căruţă. Astfel, încă din 2006, guvernul Romaniei a alocat pentru RAAN suma de 100 de milioane lei, pentru apă grea, în condiţiile în care deja datoria Regiei se apropia de suma de 500 milioane lei. Are balta peşte, şi-au zis directorii numiţi dupa îndepărtarea lui Rodin Traicu. Ţinta, sau vaca de muls, a devenit Termocentrala de pe platforma de la Halanga, care, după cum ştiţi, funcţionează pe cărbune. Nu era o premieră în materie, caci s-a mai întâmplat şi pe la alte termocentrale din România, unde nişte SRL-uri total necunoscute au ajuns să devina furnizori de carbune energetic. Ideal, în această relaţie  cumpărator-vânzător, era ca primul să se afle în subordinea statului, iar celălalt să fie privat sută la sută. Totul ţinea de discreţie între parteneri. La RAAN, condiţiile de business erau ideale: statul pompa bani, directorii îi gestionau dupa bunul lor plac.

Termocentrala care ne binecuvântează pe noi cu agent termic şi livrează energie electrică în Sistemul Energetic Naţional are o putere instalată de 220 MW. E bine să ştiţi acest lucru, pentru că este una din marile termocentrale ale ţării. Prin urmare, Termocentrala se aproviziona cu cărbune îndeosebi din bazinul Olteniei, mai precis de la Societatea Naţională a Lignitului (SNLO), respectiv de la exploatarile Motru şi Husnicioara, aceasta din urmă exploatare aflându-se însă în apropierea termocentralei.

Date fiind datoriile acumulate către SNLO, la vremea respectiva (peste 1.000 de miliarde de lei vechi), conducerea RAAN instalata dupa 2006 s-a gândit să identifice şi alte surse de aprovizionare cu cărbune. Numai că, această explicaţie era pentru fraieri, căci, în realitate, sub deviza diversificării surselor de aprovizionare se ascundea cu totul şi cu totul altceva. Aşadar, prin vara lui 2007 se organizează o licitaţie de achiziţie a 267.500 tone carbune, licitaţie în urma căreia au fost selectaţi 6 furnizori, unii dintre ei exploatând cărbune din perimetre mai mici, nerentabile pentru SNLO. Pe lista celor 6 apare un nume de societate nou, tocmai din Strehaia, fără nici o altă activitate precedentă în exploatarea cărbunelui. Al naibii societate, tocmai asta este aleasă drept câştigătoare licitaţiei. Ce a insemnat asta pentru RAAN şi pentru sănătatea dumneavoastră  vă vom spune în articolul viitor.