Morţii tulceni şi diversiunea Barbu Popescu
0
Acestea sunt două dintre cele mai importante amintiri despre momentele din 1989 legate de Tulcea. Fără sânge, dar cu tulceni morţi departe de casă, fără gloanţe, dar cu orgolii, la Tulcea Revoluţia a fost tot un fel de „A fost sau n-a fost“. Cu ceva inflamări, orgolii de târg scuturat de praf prin undele radio şi tv pornite de la Timişoara şi Bucureşti, oameni care au rămas, care au trecut, la fel ca şi faptele, puţine dint
Dacă la Tulcea a fost linişte şi pace la capitolul lupte de stradă, respectiv morţi sau răniţi, se poate spune în 1898 tulcenii s-au jertfit în deplasare. Cel mai cunoscut dintre eroii Revoluţiei este Corneliu Gavrilov, cel care mai apoi a fost onorat de autorităţi. Mai exact, fosta stradă 23 August a devenit strada sublocotenent Gavrilov Corneliu. Soldat în termen la Unitatea Militară 01026, Corneliu a murit împuşcat la Bucureşti în data de 23 decembrie. Era chiar în sediu Comitetului Central, în zona Direcţiei a V-a, când a fost împuşcat în gât, la ora 14. Avea doar 20 de ani şi a devenit erou martir al Tulcei, având dedicat un monument lângă catedrală, alături de Mihai Serian. Născut în Partizani, Serian a murit tot în Bucureşti, pe 24 decembrie 1898. Avea 25 de ani şi lucra ca tinichigiu industrial la Trustul Carpaţi.Pe când se afla în zona Academiei Militare a fost împuşcat în cap şi torace.
Împuşcat în cap la Babadag
Singurul decedat la Revoluţie pe raza judeţului nostru a fost Gheorghe Pavel. Tulceanul de 34 de ani lucra ca lăcătuş mecanic la tabăra de copii din Babadag şi făcea parte din Garda Patriotică. Modul în care a murit a fost descris într-un raport întocmit de SRI Constanţa.
„UM 02119 Codru Babadag a primit ca întăriri pentru dispozitivul său de apărare două plutoane de luptători de la Gărzile Patriotice care nu au respectat ordinul primit, consumând băuturi alcoolice, au părăsit posturile unde fuseseră amplasaţi şi în condiţii de întuneric au declanşat foc intens şi haotic, sub motivul că un glonţ l-a lovit pe Pavel Gheorghe, luptator în GP“ se arată în raport.
Alţi tulceni care au murit împuşcaţi în 1989 sunt David Răducanu, marinar din Smârdan mort la Brăila pe Dunăre pe data de 24 decembrie, împuşcat într-o şalupă ce transporta militari, şi Parasca Nechita, o lucrătoare la fabrica de confecţii Brăila născută la Sulina, împuşcată mortal în inimă în faţa Prefecturii din Brăila.
Diversiunea Barbu Popescu
În timp ce tulcenii mureau departe de casă la Tulcea s-a declanşat prima bătălie pentru „ciolan“. Pe 25 decembrie pe străzile oraşului a apărut o staţie de radioamplificare mobilă, care invita populaţia pentru întâlnirea cu tovarăşul Popescu Barbu-fost prim-secretar al judeţului Tulcea, la orele 18.00 în Piaţa Civică. La acea oră mulţimea era din nou în piaţă, manifestându-şi evident bucuria că Popescu Barbu să se alăture şi să sprijine CFSN. Popescu Barbu însă nu era de găsit. Văzând că trecuse deja de ora 18.00 şi Popescu Barbu nu a apărut, în rândul mulţimii au început să apară semne de nelinişte. „Reprezentantul militar, Pârvu Nicolae, a încercat să liniştească spiritele explicând că nu ştie nimic despre prezenţa lui Popescu Barbu în municipiu şi dacă va veni, va fi bine primit. După puţin timp a apărut în balconul de la etajul I, coborând de la etajul VII, unde erau birourile gărzilor patriotice şi unde el se afla încă din cursul zilei, evitând însă să ia legătura cu comitetul revoluţionar. Ulterior am aflat că acesta a fost adus de la Constanţa de colonelul Bacalu şi introdus în clădire cu ajutorul maiorului Vornicescu şi ziaristul Şeitan“, povesteşte revoluţionarul Viorel Tinică.
Tot aceştia mobilizaseră şi populaţia în Piaţa Civică. Mulţimea a fost de acord ca preşedinte al CFSN să fie Popescu Barbu, iar Ciobotaru Constantin să fie vicepreşedinte, dar după ce mulţimea a părăsit Piaţa Civică,mai rămăseseră totuşi în jur de 100 de persoane, în sediu au avut loc nişte discuţii din care reieşea că Popescu Barbu nu a procedat corect, cerând mulţimii să desfiinţeze vechiul comitet, fapt pentru care reprezentantul militar, Pârvu Nicolae l-a sfătuit pe Popescu Barbu să renunţe la „actul să de binefacere” şi să se reîntoarcă la Constanţa, ceea ce s-a şi întâmplat.
Pe data de 26 decembrie, în jurul orelor 8.00-9.00 o coloană de autoturisme din Tulcea l-au readus pe Popescu Barbu şi l-au repus în drepturi, acesta ajungând ulterior şi parlamentar de Tulcea
Citiţi mîine despre ameninţările teroriste şi cum a golit panica Piaţa Civică în 1989!
Se încarcă comentariile...
