FOTO VIDEO Invitaţie la meditaţie: povestea mânăstirii construite după ce trei călugări au visat un cocoş, dar şi a „drumului Golgotei“ reprodus la Cerbu

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Mănăstirea Celic Dere FOTO fotodelta.ro
Mănăstirea Celic Dere FOTO fotodelta.ro

Dincolo de frumuseţea lor şi de zonele extraordinare în care sunt amplasate, mănăstirile din judeţul Tulcea îşi poartă cu mândrie poveştile: călugării şi călugăriţele de la Celic, Saon şi Cocoşu ţi le vor spune, exact aşa cum au fost ele transmise din generaţie în generaţie. O plimbare de calm şi necunoscut din cadrul celei mai frumoase campanii ”Adevărul” - ”125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă”.

Clădiri de o frumuseţe arhitecturală deosebită, cele trei lăcaşe de cult care constituie aşa zisul „triunghi al mănăstirilor“ din judeţul Tulcea sunt amplasate în mijlocul naturii. Acolo unde liniştea te îmbie la meditaţie şi mirosul florilor de tei îţi taie respiraţia, acolo se află mănăstiri cu poveşti uluitoare.

Dacă ai ajuns măcar o dată la Celic, la Saon sau la Cocoşu îţi vei dori să te întorci aici. Nimic nu este mai frumos decât un drum la cele trei mânăstiri în perioada primăverii, atunci când natura înverzeşte spectaculos, iar din inima pădurii vezi cum se înalţă cele trei clădiri închinate rugăciunii.

Povestea cocoşului de la mănăstirea Cocoşu

Poate cea mai interesantă poveste se regăseşte la Cocoşu, mănăstire ridicată pe dealul Cocoşului.

Mănăstirea a fost construită în 1883, de trei călugări români, Visarion, Gherontie şi Isaia, care aparţineau de Mănăstirea Neamţ.

Au venit de la Muntele Athos cu gândul să întemeize o mănăstire în Dobrogea, ţinut aflat, la momentul acela, sub stăpânire otomană. Obţin aprobare de la administraţia musulmană şi construiesc un lăcaş de cult din nuiele, lipit cu pământ.

Legenda spune că, după ce au ajuns în Dobrogea, cei trei călugări au rămas peste noapte la o colibă de ciobani din zona Niculiţel şi au visat acelaşi lucru: un cocoş care cânta atât de tare, că răsuna întreaga pădure.

Au văzut în acest vis un semn divin şi au decis că acesta este locul în care trebuie ridicat lăcaşul de cult.

Cocoşul cu pricina a existat, spun specialiştii în domeniu. Dar a disărut la începutul secolului trecut.

„Consemnări ornitologice din anul 1912 indică prezenţa în aceasta regiune împădurită, a unei subspecii de cocoş de mesteacăn (Lyrurus tetrix viridanus) şi anume cea silvostepică. Probabil ca acest cocoş a dat numele dealului şi apoi mânăstirii înălţată pe acesta. Pe un vas al mânăstirii, din argint, pentru anafură, se afla gravat un cocoş de mesteacan rotindu-şi coada eventai, pe o creanga de stejar, ca un adevarat simbol al mănăstirii. Specia a dispărut din aceste locuri la începutul secolului XX“, spun reprezentanţii Administraţiei Parcului Naţional Munţii Măcinului.

Prima clădire a mânăstirii Cocoşu a fost „inventariată“ în 1841, iar 12 ani mai târziu, lângă biserica de nuiele se construieşte biserica din piatră şi cărămidă.

Povestea icoanei care se curăţă singură

„Celic – Dere“ poartă în denumire amintirea perioadei de dominaţie otomană. Mănăstirea şi-a luat numele de la pârâul Celic Dere (nume turcesc, înseamnă „pârâiaşul de oţel“).  

Construită prima dată la începutul secolului XVIII de doi călugări ardeleni veniţi de la Muntele Athos (pe locul actualului cimitir), mănăstirea a fost distrusă de un incendiu, după care a fost reconstruită în perioada 1841-1844.

Aici spectaculoase sunt poveştile icoanelor „făcătoare de minuni“, aşa cum spun localnicii.

Una dintre cele mai frumoase poveşti este cea a icoanei care se căruăţă singură. O icoană înnegrită în întregime care, de-a lungul anilor, a început să se cureţe singură. Fără să fie atinsă de nimeni, icoana înnegrită de fum se luminează. Şi asta nu este tot: în aceeaşi icoană care îl întruchipează pe Iisus, ochii Mântuitorului încep să se deschidă. Iniţial, icoana a fost pictată cu ochii închişi, iar astăzi cei care ajung la Celic Dere pot vedea că ochii sunt întredeschişi.

Călugăriţele de la Celic Dere povestesc că icoana a ajuns în mănăstire la începutul anilor 1800. Legenda spune că, în timpul războiului ruso-turc, un ostaş care a ajuns în Dobrogea a adus această icoană. A dăruit-o unui călugăr, după care i-a spus: „Părinte, ţineţi această icoană! Dacă Sfinţia voastră nu veţi trăi până la sfârşit, cei ce vă urmează să păstreze această icoană. Să aveţi mare evlavie că prin ea se va săvârşi o mare minune. Această icoana o vedeţi că este neagră, dar până la urmă se va lumina toată, se va curăţa şi ochii Mântuitorului, pe care-i vedeti că sunt închişi, se vor deschide“.

   

Povestea icoanei care nu a putut fi arsă
 
Tot la Celic poţi admira şi Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Nerosaiskaia, care nu a putut fi distrusă .

Legenda spune că icoana a fost singura care s-a salvat după un incendiu care a pus la pământ o întreagă gospodărie.

Lăsată moştenire, icoana a ajuns la o familie care, văzând că este mică şi neagră,  a vrut să o distrugă: au aruncat-o în foc, dar flăcările au ocolit icoana.

Iar minunile au continuat: în ajunul Învierii, stăpânul casei a văzut  cum icoana luminează, iar dinspre chipul Maicii Domnului a auzit un glas care spunea: „Luaţi-mă de aici şi duceţi-mă unde sunt adunate fecioarele ca să mă duc împreună cu ele să fac ascultare în Turcia”.

Spectacolul păsărilor de la Saon

Situată chiar lângă baltă (lângă ghiolul Saon), mănăstirea este un exemplu de organizare. Măicuţele de aici te vor primi cu bucate eco, gătite chiar în incinta mănăstirii.

Maicile de la Saon pescuiesc pe baltă, cresc păsări care mai de care mai interesante şi se gospodăresc extraordinar. Aici poţi vedea specii diferite de găini (cum rar ai mai văzut), păuni care îşi deschid cozile pentru turişti, struţi, fazani, iar lista este destul de lungă.

Vederea este extraordinară: într-o linişte cum rar ţi-a fost dat să simţi, vezi plutind, pe ghiol, lotcile tradiţionale ale deltei. De o parte şi de alta a aleii de pământ care duce pe malul ghiolului vezi uneltele de pescuit ale măicuţelor de la Saon, iar pe baltă se plimbă gâştele crescute în gospodăria de la Saon.
 

După ce au admirat curtea mănăstirii, ajungi la clădire şi afli povestea ei. Prima dată, mănăstirea a fost ridicată în 1846 şi a fost construită de nişte călugări. După război, când Dobrogea s-a unit cu România, monahii de la Saon au construit din chirpici şi lemn actuala biserică veche. La finalul anilor 1800, schitul a fost distrus de un incendiu, dar biserica a rămas intactă.

Drumul Golgotei, reprodus la mănăstirea Cerbu

Destul de puţin cunoscută, mica mănăstire de la Cerbu este unică prin peisajul pe care îl oferă. Construcţia (care nu este încă gata) se află în vârful unui deal, iar drumul spre lăcaşul de cult este presărat cu troiţe situate de o parte şi de alta, legate între ele prin mici alei. Sunt nouă troiţe (patru pe stânga şi cinci pe dreapta) cu icoane pictate exemplar, care reproduc drumului lui Iisus. Întreaga imagine, văzută de la poalele dealului, este, de fapt, o reproducere la scară mică a drumului Golgotei.

Situată între munţii Dobrogei, în mijlocul pădurilor de tei, mănăstirea Cerbu te va uimi încă de la intrare: înainte să ajungi la biserica de la poalele dealului, la capătul aleii, vei vedea o arcadă din piatră gălbuie pe care stă scrisă denumirea mănăstirii.

Înaintezi pe un drum de piatră şi ajungi la poalele dealului, locul de unde vezi întregul drum al Golgotei, dar şi  biserica în care se ţin astăzi slujbele. Dar priveliştea care te va face să te îndrăgosteşti de aceste meleaguri este cea de sus, din vârful dealului: de aici poţi vedea frumoasele păduri de tei care înconjoară lăcaşul de cult.

Dacă ai fost în locuri inedite de lângă o destinaţie similară din România şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale, sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem în acest loc al României, ne poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.

Mai citiţi şi:

FOTO VIDEO Pentru Deltă iubim România! Povestea celor mai frumoase plaje din ţară şi a satului de unguri care nu au mai putut abandona sălbăticia

FOTO VIDEO Jurilovca este „destinaţie europeană de excelenţă“: Gura Portiţei, colţ de rai între Goloviţa şi Marea Neagră

GALERII FOTO Cele mai frumoase plaje ale României sunt în Delta Dunării

FOTO Ce trebuie să vezi dacă ajungi la Sulina

Tulcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite