Dobrogea, casă pentru evreii care vor să trăiască în pace. „Aici este loc pentru conviețuit în armonie“

Înainte de Primul Război Mondial, zeci de mii de evrei trăiau în Dobrogea, contribuind din plin la dezvoltarea regiunii dintre Dunăre și Marea Neagră. De aici, însă, evrei din toată România au plecat spre Lumea Nouă, în căutarea unui trai ferit de regimuri totalitare care au însângerat Europa.

Familie de evrei in Dobrogea FOTO Anatole Magrin

În prezent, evreii din Dobrogea mai constituie o comunitate pe cale de dispariție, cu doar câteva zeci de etnici. Mulți dintre ei nici nu sunt înscriși în comunitatea iudaică. Dar Ei sunt urmașii unor înaintași care au avut o contribuție însemnată în zonă. La momentul la care evreii s-au așezat aici, înainte de 1878, Dobrogea era sub stăpânire otomană și era slab dezvoltată. 

„Evreii au avut un rol în dezvoltarea României, dar în special a Dobrogei. Primii evrei veniți în Dobrogea era meșteri în tablă, apoi au venit cei care au deschis centre comerciale, care au început să dezvolte comunele și orașele. Erau foarte educați, nu avea niciun analfabet, în timp ce printre români erau mulți fără carte. Au venit în România începând cu secolul 17. Dobrogea era un fel de tranzit către Moldova, însă mulți s-au așezat și aici”, a declarat pentru „Adevărul“ sociologul dobrogean Enache Tușa. 

Specialistul arată că nici evreii din Dobrogea n-au fost feriți de vitregiile vremurilor. 

„Evreii au contribuit atât de mult la dezvoltarea comunității, iar răsplata nu a fost pe măsura contribuției. Unii dintre evrei au plecat înainte de Primul Război Mondial, iar ceilalți au părăsit Dobrogea în masă, în perioada interbelică. Cu adevărat tragică a fost soarta celor care au fost forțați să plece în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, încercând să scape din mecanismul creat de germani, de a-i aduna în lagăre de concentrare și a-i extermina. Unii sunt trimiși forțat în Palestina, alții pleacă către America și Canada și sunt cazuri de români, inclusiv ofițeri care au salvat familii de evrei, ca să nu fie deportați”, punctează sociologul. 

Astfel că Dobrogea a fost, ani de zile, poarta de îmbarcare a evreilor către lumea largă, America sau Palestina, ei plecând la bordul vapoarelor transatlantice, să își salveze viața și averea. 

Tragedia „Struma“

Portul Constanța a fost astfel poarta de salvare pentru zeci de mii de evrei emigranți care și-au găsit astfel scăparea, deși România era aliata Germaniei la acel moment. Ultima navă cu evrei plecați pe aici, însă, a avut un destin cumplit.

Vaporul „Struma“, ce urma să transporte evreii în Palestina, aparținea armatorului grec Jean Pandelis. El fusese cumpărat de la bulgari, având o vechime de 40 de ani. Vasul cu care se transportau vite şi lână purtase numele „Makedonia“, iar  după recondiționare fusese botezat „Struma“.

Vaporul a părăsit Portul Constanța la 12 decembrie 1941, având la bord aproximativ 800 de pasageri, cu destinația Palestina. Ajuns în apele teritoriale turceşti, vasul „Struma“ a fost silit să rămână în rada portului Istanbul până la 23 februarie 1942. Pasagerii de pe vas nu aveau certificate de imigrare în Palestina, teritoriu aflat sub mandatul britanic.

În seara de 23 februarie 1941, autoritățile turceşti au dat ordin ca vasul să fie trimis cu forţa în Marea Neagră. Un pluton de ostaşi turci s-a urcat la bord şi a tăiat lanţul ancorei. Vasul plin cu oameni a fost abandonat la cinci mile marine de ţărm. Duminică, 24 februarie 1941, la ora 9.30, vasul a fost lovit în plin de o torpilă lansată de un submarin sovietic, SC-213, şi s-a scufundat. A existat un singur supraviețuitor: David Stoliar, care avea 19 ani la acel moment și care a relatat de multe ori cum nimeni nu a venit, după tragedie, să îi salveze. 

Comunitate diminuată prin emigrare

În prezent, numărul evreilor din Dobrogea este de ordinul zecilor. Comunitățile s-au stins prin emigrare pentru că mulți „au făcut Alya“ - adică au emigrat către Țara promisă. 

Faimblat Solomon, președintele comunității evreiești din Tulcea, spune că evidențele din 1907 arată că peste 3.000 de evrei trăiau la acel moment în județul din nordul Dobrogei. 

„În prezent avem cam 15 de evrei în zonă, adică proveniți în mame evreice, iar în comunitatea noastră sunt înscrise 8 persoane. Cei mai mulți au plecat în Israel, au făcut Alya, cum spunem noi”, spune Faimblat Solomon. 

Dovadă a numărului mare de evrei existenți cândva în această zonă sunt cele cinci cimitire din județul Tulcea, cel mai vechi fiind din secolul 17, dar și frumosul templu israelian, recent renovat, singurul funcțional din Dobrogea. Templul Coral din Tulcea, construit în urmă cu peste un secol, este una dintre puținele imobile care s-au păstrat din fostul cartier evreiesc.

Sinagoga din Tulcea are o arhitectură nemaiîntâlnită la alte sinagogi din România: este o clădire impunătoare, cu o faţadă simetrică şi două turnuri robuste. Construcţia are un Aron-Kodeş amplu (Arca Sfântă în care se păstrează sulurile Torei), iar candelabrele şi mozaicul de pe podea sunt de aceeaşi vârstă cu sinagoga.

Din lipsă de evrei, dar și de rabin, în templu se celebrează doar sărbătorile principale. În rest, templul este deschis doar la cererea vizitatorilor și găzduiește evenimente culturale. 

„Avem multe vizite, lansări de carte, concerte. Ținem doar sărbătorile principale, întrucât nu avem oficiant de cult, eu prezint în limba română când este sărbătoare. Deși sunt puțini evrei, nu cred că această comunitate se va pierde”, speră Faimblat Solomon. 

Constanța mai are doar o sinagogă, în ruină

În județul Constanța, la începutul secolului 20, erau 20.000 de evrei. Acum sunt 37 înscriși oficial în comunitate însă neoficial, numărul lor ar fi de ordinul sutelor. Constanța a avut două sinagogi, ambele în zona peninsulară, însă numai una mai stă în picioare. Prima, situată pe strada Mircea cel Bătrân, a fost demolată de comuniști pentru că prezenta risc de prăbușire - au spus ei. Recent, cea de-a doua sinagogă a Constanței, rămasă singura, a intrat în renovare, mulțumită unei investiții de 1,5 milioane de euro pe care o face Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației prin Compania Națională de Investiții.  

Sociologii spun că această comunitate evreiască, cândva extinsă, nu se va reface niciodată la proporțiile de odinioară.

Războiul actual din Israel poate fi un motiv pentru care evreii care nu mai doresc să trăiască în teroare să își dorească să revină pe meleagurile natale, în Dobrogea cea pașnică, multiculturală, care n-a fost niciodată loc de conflict etnic sau religios. Aici, între Dunăre și Marea Neagră, minoritățile conviețuiesc de secole în armonie. Iar cei care nu au trăit în Dobrogea ar putea să găsească aici pământul ideal pentru o viață mai liniștită, ferită de război. 

„Doar cei din Israel ar putea veni să emigreze la noi, din cauza conflictului. România a fost o casă foarte bună pentru ei, o perioadă, au avut oportunități foarte mari. Eventual cei care sunt vorbitori de limba română, cei care au avut rude în Dobrogea, ar putea să vină să se așeze aici unde este o densitate foarte mică de locuitori”, spune sociologul Enache Tușa.