„Statuia Ostașului Sovietic” a căzut în dizgrație. Autoritățile din Timișoara sunt de acord cu mutarea ei din Centru
0Păstrăm Monumentului Ostașului Sovietic din Parcul Central – Scudier, ori îl mutăm? Este întrebarea la care au încercat să răspundă reprezentanți ai autorităților publice, specialiști, oameni de cultură sau chiar simpli cetățeni, în cadrul unei dezbateri organizate de Initiațiva Timișoara și Societatea Timișoara, la Muzeul Apei.
Pe 30 decembrie 1962 a fost amplasat, în actualul Parc Central, ansamblul statuar numit „Monumentul Ostașului Sovietic” în onoarea trupelor sovietice eliberatoare. Monumentul a fost creația sculptorului român Ion Vlad. După Revoluție, printr-o simplă schimbare a plăcuței de pe postament, statuia a devenit „Monumentul Ostașului Necunoscut”, căzut în lupta împotriva trupelor bolșevice.
În contextul războiului din Ucraina, se pune întrebarea: ce facem cu monumentul creat pentru a glorifica armata sovietică. Este o întrebare grea, la care au încercat să găsească răspun cei prezenți la dezbaterea organizată la Muzeul Apei
„Poate multora nu li se pare cel mai important lucru pe care orașul îl are de dezbătut. Dar noi credem că e important să facem tipul ăsta de exercițiu, de a lua decizii altfel decât în sferele înalte, prin consultarea societății civile, vizavi de un subiect controversat. Monumentul ăsta e sau nu e dedicat armatei sovietice, știm că e un monument de artă important, al unui sculptor important, toate lucrurile astea trebuie puse în balanță. Principalul lucru pe care îl cerem de la politicieni să se termine cu soiul acesta de minciună, de măsluire a adevărului istoric, că-l acceptăm, că nu-l acceptăm, urmează să stabilim. Dar nu mai vrem să fim mințiți. Să nu ne mințim pe noi și pe copiii noștri. Mulți nici nu știu ce reprezintă monumentul”, a spus Laurențiu Ștefănescu, de la Inițiativa Timișoara.
După Revoluție, pe monument a fost trecut un citat considerat nerealist şi incorect din punct de vedere istoric: „Glorie ostaşului român, moştenitor al tradiţiilor istoriei străbune care a luptat cu eroism împotriva bolşevismului şi fascismului pentru libertatea şi independenţa patriei”.
Asta în condiţiile în care ostaşul român a luptat atât alături de fascişti, cât şi alături de bolşevici, în perioade diferite.
Cu ocazia fiecărui eveniment național relevant, politicienii, soldații și oamenii simpli depuneau coroane și se închinau în fața unui monument creat în amintirea ostașilor sovietici care au luptat și au câștigat războiul împotriva naziștilor.
„Nu se ia nicio decizie în momentul de față, vrem să vedem, să ne armonizăm pozițiile, să vedem cum înțeleg unii, cum înțeleg alții, pur și simplu este o discuție pe marginea unui subiect care ne cam încurcă pe toți. Vine întrebarea, de ce acum? Motivul e simplu. Trecutul nu trece, rușii atacă Ucraina, Europa, cu ambiții imperiale, cu discurs care spune că trebuie să revenim la vechile frontiere, ceea ce înseamnă ce era pe Zidul Berlinului. Iar noi ne facem că nu observăm că în mijlocul orașului nostru un monument ridicat spre gloria soldatului sovietic. Noi, în stil românesc, am schimbat plăcuța și am spus că nu e soldatul sovietic, ci e soldatul român. După Revoluție, tot în stil românesc, am luat și plăcuța aia și am spus în mod absurd că este vorba despre lupta împotriva stalinismului, adică invers față de ce era el destinat, și a fascismului. Asta am știu să punem. Toată stilista acestui monument este de glorificare a stalinismului, a comunismului, a URSS-ului. Problema mare este că noi ne ducem și ne închinăm steagurile, depunem coroane ale statului român și ale armatei la picioarele acestei statui. Acum câteva luni, în ciuda înțelegerii prefectului cu Garnizoana, veteranii armatei au depus coroane”, a spus profesorul și diplomatul Vasile Popovici.
Obiceiul de a de a depune coroane cu prilejul Zilei Naționale, s-a schimbat brusc, anul trecut, la inițiativa prefectul Mihai Ritivoiu, care a considerat că în contextul războiului din Ucraina, acest monument nu mai este protivit pentru ceremonie.
Prefectul apelează la rațiune și echilibru, dar va susține proiectul de mutare a statuii.
„E o dezbatere, e un subiect complicat, mă consider un tip echilibrat și îmi place să nu văd în negru și alb. Totul este o nuanță de gri. Este o discuție care trebuie purtată, la urma urmei este atributul puterii autorității locale să ia o măsură în acest sens, eu ca reprezentat al Guvernului trebuie doar să mă asigur că legea este respectată. Ce am făcut, și sper că vor ține cont și alții, este ca pentru o perioadă să suspendăm ceremoniile în zona respectivă. Nu este neapărat datul jos al statuii, dar nu poți ca până ieri să scrii pe statuie glorie ostașului sovietic, a doua zi să ștergi, să scrii glorie soldatului român - poți să faci și asta, pentru că noi românii am făcut multe, dar nu poți să te închini la el. Aici e o nuanță și am zis că e nevoie de timp ca lucrurile să se vindece. Dărâmarea unei statui e destul de controversat, nu știu dacă se impune, dar e o dezbatere”, a spus prefectul Mihai Ritivoiu.
Pentru că noaptea poate să fie un sfetnic bun, a doua, joi, 18 mai, prefectul a postat pe Facebook, un mesaj prin care solicită primarului Timișoarei mutarea monumentului din Parcul Scudier.
„Îi solicit primarului Timişoarei să inițieze demersurile pentru mutarea prezentei statui şi pentru construirea în loc a unui alt monument, mai adecvat şi mai aproape de sufletul Timişoarei. Recomand discuții cu Facultatea de Arte, elaborarea unor teme, consultarea populară şi apoi organizarea unui concurs de soluții pentru noul ansamblu. Revoluția din 1989 ar putea fi una din teme. Ne reprezintă ca oraş mai mult decât orice altceva.
Simbolistica unui monument comandat şi construit spre glorificarea ostaşului sovietic nu poate fi modificată prin simpla schimbare a plăcuței, care mai nou îl inchină ostaşului român. (…) Este rolul executivului Primăriei Timişoara să facă consultări şi să vină cu propuneri. Statuia nu trebuie mutată mâine, ci doar după ce sunt parcurşi toți paşii fireşti. Dar trebuie mutată, iar un termen trebuie asumat. PSD Timișoara, organizația pe care o conduc, va vota orice inițiativă a conducerii primăriei ce respectă principiile de mai sus.
Dacă nu se întâmplă nimic, vom promova noi un proiect de hotărâre în acest sens în Consiliul Local Timişoara”, a scris Mihai Ritivoiu pe Facebook.
Așadar, trebuie să dispară monumentul din Parcul Central-Scudier? Trebuie păstrat nealterat ca un monument istoric, dar cu un mesaj realistic? Ar fi mai bine să fie mutat la muzeu? Dacă s-ar muta, ce ar trebui pus în loc? Avem bani de aceste lucruri, se întreabă Ilie Sârbu, peședintele Asociației Salvați Patrimoniul Timișoarei.
„Mi se pare că e un pseudo subiect, pentru că ținând cont de situația financiară precară pe care o are Primăria Timișoara, practic această discuție nu are un deznodământ fericit. Da, putem spune că e un monument care a fost cândva ridicat pentru amintirea glorioasei armate roșii, dar să nu uităm că că și ei au luptat aici, s-au sacrificat(...) Avem atâtea locuri în care am putea pune alte monumente importante. Noi nu avem un monument dedicat lui Eugeniu de Savoya, lui Carol Robert de Anjou – acest om a adus capitala Regatului Ungar la Timișoara, nu e deloc neînsemnat. Îl avem pe Ioan de Hunedoara. Avem atâtea lipsuri. Trebuie luat, da dar ce punem în loc. Cine finanțează? Dar trebuie să fim atenți și la legislație. De demolat nu-l poți demola, asta e clar. Nu se poate nimeni atinge de el”, Ilie Sârbu.
„Informațiile sunt controversate despre statuia asta. E o statuie de sorginte comunistă și mie mi-ar face plăcere să nu defilăm nici în civil, nici în militar în fața unui asemenea monument. Pe de altă parte, dacă se află în Parcul Scudier, de ce nu avem o statuie a generalului Scudier, care a fost dărâmată de naționaliști. Dacă tot avem aprobată prin HCL un Monument al Revoluției, care nu s-a realizat de ani de zile, oare de ce nu putem punem un asemenea monument acolo. Pe frescele alea sunt soldați sovietici, nu mă interesează să ne facem sărbătorile naționale la umbra statuii unor soldați sovietici”, a spus revoluționarul Corneliu Vaida.
„S-au dărâmat statui în România. Îmi amintesc de statuia lui Lenin, Stalin, au dispărut. Aici e un ansamblu sculptural, care a avut nume diferite, cert că e o sculptură bine făcută. Ion Vlad este unul din marii sculptori monumentaliști ai României. Evident că reacția e să încerci să închizi ochii și să uiți. Dar oare se cade să uităm? Dacă dărâmi o statuie, istoria rămâne aceeași. Cred că nu ar trebui ca acest obiectiv să fie băgat în seamă. Cred că acțiunile de comemorare a soldaților ar trebui ținute în altă parte. Cred că asta e primul pas. Există din nou această modă de a dărâma statui în alte țări, din alt punct de vedere, o parte din lume e revoltată, alții spun că e în regulă, e greu să trag o concluzie. Marile răspunsuri din dialog au fost scoase, din polemici, cred că trebuie găsit numitorul comun(...). Eu nu aș mai băga în seamă acest monument, dar nu trebuie băgat sub preș adevărul. El întotdeauna iese la iveală. Trebuie să ne asumăm greșelile și vitejiile trecutului”, a completat scriitorul Robert Șerban.
Pentru că e un subiect cât se poate de serios, de la întâlnire nu a lipsit nici primarul Dominic Fritz, care e de acord cu mutarea, însă a cerut ca dezbaterea legată de viitorul statuii să continue cu speciliștii de la monumente, cultură, cu artiștii și mediul academic.
Se încarcă comentariile...
