„Salvaţi Copiii“ cere schimbarea legii de protecţia copilului. Vezi cum părinţii care îşi părăsesc copiii scapă nepedepsiţi!

În România, peste 85.000 de copii au părinţi plecaţi în străinătate. Foto: Zoltan Kiraly

Sute de cazuri de tratamente rele aplicate minorilor au fost înregistrate în județul Timiș de la începutul acestui an. Organizaţia „Salvaţi Copiii” România face presiuni asupra autorităţilor române printr-un document care solicită modificarea Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Prin solicitare se încearcă atragerea atenţiei asupra factorilor de risc la care sunt supuşi cei mai tineri dintre români. Menţionate sunt mai ales cazurile copiilor abandonaţi de părinţi şi a celor lăsaţi singuri de către adulţii plecaţi la muncă în străinătate.

Abuzul asupra copilului este o altă problemă care trebuie să fie rezolvată, iar în acest sens „Salvaţi Copiii” a demarat deja, la începutul lunii, o campanie de descurajare a educării prin violenţă fizică şi verbală, intitulată „Ascultă-i sufletul”. „În Timiş, 541 de sesizări ale abuzurilor asupra copiilor au fost înregistrate în anul 2011, dintre care 331 s-au confirmat. În 76 de cazuri s-a intervenit prin plasament în regim de urgenţă. S-au mai înregistrat 261 de cazuri de neglijare, 23 de copii au fost abuzaţi emoţional, patru au fost cazurile de abuz sexual şi un caz de exploatare prin muncă”, a informat Mihai Gafencu, preşedintele „Salvaţi Copiii” Timiş, la lansarea campaniei „Ascultă-i sufletul”, din 20 septembrie.

„Acum vin chiar de la un caz în care un copil a fost nenorocit în bătaie de tatăl lui”, a spus Gafencu, care este şi medic primar pediatru la Spitalul de Copii din Timişoara. În România, peste 85.000 de copii cu părinţi plecaţi în străinătate erau declaraţi la Direcţia Generală de Protecţie a Copilului la 31 martie 2011. Aproape 30 la sută dintre aceştia aveau ambii părinţi plecaţi.

Avocatul copilului, necesar

Printre recomandările făcute de „Salvaţi Copiii“ se regăseşte şi îndeplinirea drepturilor părinteşti asupra copilului de către persoana, familia, asistentul maternal sau şeful serviciului de tip rezidenţial, în timp ce drepturile privitoare la bunurile copilului să fie exercitate de Comisia Pentru Protecţia Copilului. Deşi statul român s-a angajat, semnând Convenţia ONU încă din anul 1990, să aplice politicile sociale necesare pentru implementarea drepturilor aşa cum sunt stipulate în documentul menţionat, în prezent încă mai este nevoie de „Avocatul Copilului”, o instituţie funcţională care să reprezinte părinţii şi copiii şi care să fie cât mai uşor de reperat.