Radu Paraschivescu: „A pune numele lui Cristian Borcea pe coperta unei cărţi e totuna cu a stabili că Maica Tereza a jucat în filme porno”

Scriitorul Radu Paraschivescu FOTO arhiva personală

Radu Paraschivescu scrie în „Cartea râsului şi a cercetării”, apărută la Editura Humanitas, despre impostura românească, pe care o pune faţă în faţă cu şarlatania mondială.

Scriitorul Radu Paraschivescu a venit la Timişoara cu cel mai nou titlu, „Cartea râsului şi a cercetării. Ce se întâmplă cu creierul dacă înveţi cuvinte noi în timp ce faci sex”. Cartea, lansată anul trecut la Târgul de Carte Gaudeamus, a fost prezentată joi seara, la librăria La Două Bufniţe.
 

În ultima sa carte, Radu Paraschivescu pune faţă în faţă şarlatania românească şi omoloagele ei din alte ţări şi de pe alte continente, scrie despre diferenţele dintre impostura noastră şi impostura planetară.

„Există peste tot oameni dispuşi să susţină orice, cu sau fără argumente, dar există şi oameni dispuşi să creadă orice. Nu vă puteţi imagina câţi oameni abia aşteaptă să se lase prostiţi. E şi despre asta <Cartea râsului şi a cercetării>, a spus Radu Paraschivescu.

Elena Ceauşescu, analfabetă cu doctorat

În partea întâi, autorul tratează „chipul românesc al imposturii”. Şi o pune ca „deschizătoare de drumuri” pe Elena Ceauşescu. Marea „savată” obţine în anul 1967 titlul de doctor în chimie.

„Elena Ceauşescu şi-a susţinut lucrarea de doctorat în deplină confidenţialitate, deşi era o susţinere publică, cu o oră devansată, ca nu cumva să vină cineva. Era anunţată pentru ora 8, dar ea a început pe la 5.30 dimineaţa. A fost declicul. Felul în care a apăsat Elena Ceauşescu pe pedala imposturii prezintă decontul acum, în ultmele decenii, când avem fabrici de doctori care nu au nicio treabă cu domeniul în care au s-au calificat”, a mai spus Paraschivescu.

Lansare de carte la librăria La Două Bufniţe. Robert Şerban, Radu Paraschivescu şi Marcel Tolcea
 

„Elena Ceauşescu nu are cum să scrie o teză de doctorat, pentru bunul motiv că nu ştie toate literele alfabetului (<q>, de pildă, este un mister) şi are probleme mari în a citi sau chiar a silabisi. <Polimerizarea stereospecifică a izoprenului>, titlul tezei sale de doctorat, este în realitate opera a patru cercetători şi prezintă metodele de obţinere a unui tip de cauciuc sintetic cu proprietăţi care să-l apropie cât mai mult cu putinţă de cauciucul natural (…) Elena Ceauşescu descoperă scurtătura spre obţinerea câtorva titluri de doctor honoris causa, iar adevăraţii autori ai tezei primesc aprobarea să plece din ţară la diferite congrese şi simpozioane, pentru ca ulterior să se stabilească în străinătate”, scrie Radu Paraschivescu.

Academia SRI şi fabrica de diplome

Când vine vorba de impostori, cu sau fără diplomă, cu mai multe diplome, cu posesori de maculatură scrise după gratii, „lucrurile încetează să mai fie vesele şi devin îngrijorătoare”, afirmă Paraschivescu.

„Un impostor, prin definiţie, este un om care se înfiinţează în locul altcuiva. Este un colonist de tip individual care îţi ia ţie spaţiul, poziţia, fără să aibă nevoie de ea, pur şi simplu ca să ocupe scena publică. Este cazul zecilor, sutelor, miilor de doctorate false susţinute în instituţii care nu au dreptul să organizeze doctorate, cum este Academia SRI-ului. Şi ăsta este un oximoron, Academia SRI-ului. O instituţie unde operează un domn profesor pe nume Gabriel Oprea, care nu a fost văzut de nimeni ţinând măcar un început de curs, dar este profesor universitar. Este un o istituţie a doctoratului în care s-a ajuns în situaţia, caraghioasă pe de o parte, revoltătoare pe de alta, în care cel care scrie, compilează, copiază lucrarea de doctorat o face de la consultantul ştiinţific. Şi consultantul ştiinţific nu are nicio reacţie, ceea ce înseamnă ori că nu a citit ce a semnat, ori că a citit şi tăinuieşte. Decideţi care e mai gravă situaţie”, a spus Radu Paraschivescu, la Timişoara. 
 

„Chiar dacă unora li se poate părea străvezie, legătura dintre impostura Elenei Ceauşescu şi pletora de plagiatori de doctorat de azi nu poate fi pusă sub semnul îndoielii. În fond, dacă o analfabetă este <savant de largă recunoaştere internaţonală>, de ce nu ar fi un om ca Gabriel Oprea, pentru care rostorea unei fraze e un supliciu, coordonator de teze de doctorat? De ce nu s-ar organiza doctorate într-o instituţie care, potrivit legii, nu are dreptul să le organizeze? De ce nu s-ar intitula profesor universitar un cetăţean care, timp de paisprezece ani nu a le-a predat nici un curs studenţilor?(...). Pentru cine nu ştie sau a uitat, Elena Ceauşescu nu este doar academician-doctor-inginer, ci şi, cu începere din 1974, membru al secţiei de Ştiinţe a Academiei Române”, mai scrie Radu Parasschivescu în “Cartea râsului şi a cercetării. Ce se întâmplă cu creierul dacă înveţi cuvinte noi în timp ce faci sex”.   
 

Scriitorii de după zăbrele

Scriitorul ajunge şi la cei care şi-au descoperit în penitenciar vocaţiile de scriitori şi de cercetători. Aici lista este lungă, pentru că mulţi au profitat de Codul Penal, care prevede diminuarea pedepselor pentru deţinuţii care scriu lucrări cu caracter ştiinţific, care ţin de cercetare.
 

„Este impostura care face din scriitorii adevăraţi nişte oameni simpatici, dar nu foarte necesari şi valoroşi. Pentru că de scris poate să scrie oricine. Poate să scrie şi Gigi Neţoiu. Care, dacă nu ştiaţi, a scris o carte care conţine două capitole din Monitorul Oficial. Se poate! Detenţia este un mediu prielnic pentru creaţie, acolo se coc marile creaţii. Nu în libertate. Noi avem iluzia că dacă suntem liberi, putem crea. Nu. Abia după ce ajungem după zăbrele putem să creiem”, a mai spus Parachivescu. 

Titlurile scrise în detenţie provoacă râsete.

„Vă dau câteva exemple. <Creşterea cincilelor>. Există cineva care aştepta să fie închis să scrie această carte. <Concasoare-teorie, proiectare şi soluţii constructive>, <Conceptul de nedreptate imobiliară şi de reparaţie>, <Modele internaţionale de vocational ownership şi fractional property>, <Faţa nevăzută a deţinutului>, <Controlul calităţii peştelui, batracienilor şi fructelor de mare> şi <China networking sau guangxi-comportament organizaţional>. De ce ar fi oamenii aceştia eliberaţi, nu pot să pricep. Pentru că în detenţie devin fulminanţi, crează opere peste opere. Îi fac inutili pe cercetătorii adevăraţi, pe scriitorii adevăraţi… Poate să scrie şi fostul primar al Craiovei, Antonie Solomon, şi Dinel Staicu a scris vreo zece cărţi, şi Dan Diaconescu a scris câteva cărţi în regim de mare viteză. Fiind băiat deştept, Diaconescu a ştiut că lucrarea trebuie să aibă ceva ştiinţific în conţinut. Şi aşa se face că el a adăugat cuvântul <ştiinţific> peste tot. <O introducere ştiinţifică în televiziune>, <Interviu ştiinţific cu vedeta>, deci, cum ai spune <Jurnalul ştiinţific de la Păltiniş> sau <Moartea ştiinţifică a căprioare>. Cam aşa se petrec lucrurile. Mi-a spus un om de drept că degeaba îi acuz pe judecători, ei procedează în temeiul legii. I-am spus că nu judecând pe legea asta nu vă puteţi pune în paranteze discernământul. Nu puteţi crede că un om în condiţii de detenţie poate scrie zece cărţi în două luni. Sunt oamenii care nu au citit nimic la viaţa lor. Cartea lor de căpătâi este asul de treflă, şaptele de caro, dar nu altceva”, a afirmat Paraschivescu.

Cristian Borcea e un pigmeu al scrisului pe lângă Ioan Nicolae, George Becali şi George Copos
 

Şi revenim la cartea lui Paraschivescu:  

 „Nu poţi scrie despre genetică, fizică moleculară sau fractali când eşti în celulă cu cinci deţinuţi cu obiceiurile, spaimele, maniile şi tiparele lor de comportament. N-ai cum să te mobilizezi când unul sforăie, al doilea se screme, al treilea înjură, al patrulea încearcă să te ţină de vorbă şi al cincilea urlă că s-a săturat (...) Cravaşaţi de posibilitatea eliberării înainte de termen, ei se aştern scrisului, deşi n-au citit în viaţa lor nici măcar un bilet de tramvai...Cristian Borcea, de exemplu, lasă posterităţii un op care se intitulează <Am fost preşedintele unui vis: Dinamo Bucureşti, cu toate că nici cea mai abilă echipă de căutători cu câini dresaţi n-ar putea să descopere o carte în vila autorului. A pune numele lui Cristian Borcea pe coperta unei cărţi e totuna cu a stabili că Maica Tereza a jucat în filme porno sau că Gică Petrescu a cântat heavy-metal. Şi totuşi cartea apare, semn că nevoia te învaţă, iar disperarea te scuteşte de simţul ridicolului”.
 

„Însă Cristian Borcea e un pigmeu al scrisului pe lângă Ioan Nicolae, George Becali şi George Copos. În plus, cartea lui nu are caracter ştiinţific, ci doar metafore care dau migrene. Prin contrast, Ioan Niculae nu are doar spor şi instrumente de cercetare formidabile pentru un deţinut, ci şi o viteză paralizantă. El scrie în patru luni de închisoare cât nu reuşeşte Lucian Boia în trei ani de libertate. Gama ştiinţifică Niculae se prezintă astfel: <Tehnologii moderne de producere şi utilizare a alcoolului metilic>, <Orientări moderne în producţia vegetală>, <Valorificarea energetică a biomasei>, <Biodieselul, motorina ecologică> şi <Bioetanolul, combustibilul viitorului>, scrie Radu Paraschivescu.

Gigi Becali - Leonardo da Vinci din Pipera
 

Despre operele lui Gigi Becali, condamnat la trei ani de închisoare, pentru dare de mită şi fals, eliberat condiţionat după doi ani, Paraschivescu scrie: “George Becali îmbracă haina unui Leonardo da Vinci de Pipera şi trecere de la Doamne-Doamne (<Muntele Athos, patria ortodoxismului>) la fotbal (<Becali şi Steaua>) şi de acolo la politică (<Parlamentul Europei şi Parlamentul României> sau <Becali şi politica. Începuturile>). Faptul că scriitorul vorbeşte despre sine la persoana a treia denotă lucruri îngrijorătoare în plan medical, dar ele nu-l pun pe gânduri pe editor”.

Copos îl ameninţă cu tribunalul pe autorul real 
 

Gigi Neţoiu, condamnat la trei ani şi patru luni de închisoare pentru evaziunea fiscală, înşelăciune şi spălare de bani, şi-a însuşit texte găsite pe internet, „inclusiv capitole sau fragmete de capitole din Monitorul Oficial”.

Paraschivescu afirmă că George Copos a obţinut „formula supremă a imposturii”.
 

„Acesta plagiază o lucrare de masterat, iar după ce i se dovedeşte pungăşia îl ameninţă cu tribunalul pe autorul real, Cătălin Parfene, pentru deservicii de imagine. Cine îl cunoaşte pe George Copos ştie că  hobby-urile lui sunt plimbările cu iahtul şi schiatul, necum scrisul cărţilor. Acum însă, ajuns în locul unde se trezesc instictele de autor, Copos produce la rândl lui o chintă cu nimic mai prejos decât cea a lui Ioan Nicolae. Iar prima lui carte are un titlu care arde siguranţele: <Alainţe matrimoniale în politica principilor români din Ţara Românească şi Moldova în secolele XIV-XVI>. Pentru un profesor de sport, nu-I rău deloc. Pe lângă această carte, celelalte roade ale minţii coposiene (<Tăşnadul medieval>, <Francizăă vs manegement în industria hotelieră> şi <Turismul european durabil şi provocările lui>) produc o impresie palidă”.

În rândul scriitorilor deţinuţi se află şi Dan Voiculescu care a scris zece cărţi, la fel ca Dinel Staicu.