Primul Crăciun românesc pentru refugiații ucraineni din Timișoara. „Totul e frumos, dar și trist, fiindcă nu suntem acasă”
0De la începutul războiului din Ucraina, Timișoara a fost unul dintre orașele care au primit refugiați cu brațele deschise. Și în prezent, în orașul de pe Bega locuiesc în jur de o mie de ucraineni, care se pregătesc de primul Crăciun românesc.

În mod obișnuit, ucrainenii sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie, după Calendarul iulian sau pe stil vechi. Însă, tot mai mulți au început să marcheze Nașterea lui Iisus pe 25 decembrie – în funcție însă și de regiune – și pentru că vechiul Crăciun este asociat mai cu seamă de cultura rusă. În mod cert, pentru milioanele de refugiați ucraineni din toată Europa, sărbătoarea vine mai repede. Este și cazul celor care au ales să se stabilească, pe timpul războiului, la Timișoara.
„Am niște sentimente amestecate. Unii dintre noi ne pregătim de sărbătoare, totul e frumos, dar în același timp e și foarte trist, pentru că nu suntem acasă. Simt și un fel de invidie, dar nu la modul peiorativ, că aici oamenii sunt fără griji, sunt fericiți, se gândesc ce să pună pe masă, iar noi ne gândim la cu totul alte lucruri. E ca și cum am fi pe medicamente. S-a dus un pic din durere, dar când trece efectul sedativelor, revine totul la starea inițială“, a declarat pentru „Weekend Adevărul“ Lisa, originară din Mariupol, localitate grav afectată de bombardamente.
Lisa ține legătura cu cei rămași acasă. Spune că după eliberarea Hersonului de către forțele armate ucrainene, primul lucru pe care l-au făcut oamenii a fost să comande jucării, decorațiuni și cadouri de Crăciun. Ea e din regiunea Donețk, anexată acum de Rusia, dar unde influența rusească era puternică și înainte de război.
„Sunt dintr-o zonă în care nu se sărbătorea Crăciunul“
În Ucraina, tradiția Crăciunului a fost abandonată după Revoluția rusă din 1917. Așa că multă vreme Revelionul era principala sărbătoare – cam așa cum s-a dorit și pe la noi, în timpul comunismului. De altfel, și Biserica Ortodoxă Română a trecut la noul calendar pe 1 octombrie 1924.
„În Ucraina, din ce în ce mai mulți au început să treacă pe Crăciunul european, cel din 25 decembrie. Depinde însă mult și de regiune. La modul oficial, Crăciunul e pe 7 ianuarie. Eu sunt dintr-o zonă în care nu se sărbătorea foarte mult Crăciunul. Se punea accentul pe Revelion. Zona e apropiată de ruși și nu se sărbătoresc atât de mult evenimentele religioase“, a mai spus Lisa, care se află din luna mai la Timișoara.

Spre deosebire de sârbi, care sărbătoresc trecerea în noul an pe 14 ianuarie, la o săptămână după Crăciunul după calendarul vechi, ucrainenii fac un singur Revelion. „Înainte mai sărbătoream și noi vechiul An Nou, dar după 2014, când a început războiul în Donețk, ucrainenii au început să se desprindă de tot ce e rusesc. E mai mult o tradiție rusească Revelionul după calendarul vechi“, a adăugat Lisa.
Înainte de război, orașele mari din Ucraina, la fel și capitala Kiev, erau împodobite frumos pentru sărbătorile de iarnă. Acum, în cele mai multe locuri e întuneric – mai ales în regiunea Donețk.
„Dorința pentru 2023? Să fie pace! Nu vom cumpăra prea multe cadouri, să nu avem de cărat mult acasă dacă va trebui să plecăm. Și când vom pleca acasă, vrem să lăsăm totul aici, să fie folositor pentru cei de aici. Timișoara e foarte frumoasă și în perioada sărbătorilor. E cel mai frumos oraș din România. Am mai fost și la Brașov, dar nu mi s-a părut aceeași atmosferă, nu e același suflet ca la Timișoara“, a adăugat Lisa, care e norocoasă că alături de ea sunt aici mama, copilul și soțul.
„Colivă“ pe masa de Crăciun
Masa de Crăciun e importantă și pentru ucraineni. Un fel de mâncare tradițional este „kutya“, o farfurie veche din grâu, semințe de mac și nuci.
„Familia mea sărbătorește Crăciunul o singură dată, în 7 ianuarie. Ne adunăm cu familia, chiar dacă cineva e plecat în altă țară, de sărbători încearcă să vină acasă. Mâncarea tradițională e grâul fiert cu mac și nucă. E așa-zisa colivă aici, care se dă la înmormântare în România. La noi e o specialitate de Crăciun. Împodobim și noi bradul, se decorează locuințele, casele, bineînțeles, unii merg la biserică, la slujbă“, a povestit Ana, care e originară din Kiev.

Departe de familie
Irina e din Odessa, iar după izbucnirea războiului a stat o perioadă în Germania, dar spune că nu i-a plăcut. Așa că, de la 1 iunie, locuiește la Timișoara.â
„E primul meu Crăciun în România. E diferit acum. Acasă nu există lumină, nu este electricitate, nu e căldură, nu e internet și semnal de mobil. Nu e niciun confort. Iar eu aici am totul. Sunt foarte fericită la Timișoara. Sunt aici cu fata mea, care are șase ani“.
Chiar dacă în toată Ucraina situația e mai bună acum, ea își continuă aici afacerea pe care a avut-o și în țara natală: amenajări și decorațiuni pentru evenimente.
„Eu mă ocup de decorarea cu baloane la evenimente organizate de Asociația Logs, care se ocupă de refugiații din Timișoara. Am început cu sărbătoarea de Halloween, apoi au fost multe alte proiecte. De exemplu, am făcut decorațiile și la Festivalul Colindelor Ucrainene organizat de Uniunea Ucrainenilor din România. Iar ultima lucrare este decorarea sălii pentru petrecerea de Crăciun, organizată pentru refugiații din Ucraina. Tot ce se vede sunt baloanele mele“, a mai spus ea.

„Crăciunul e despre familie și la noi. Mama spunea mereu să fac ce vreau, numai de Crăciun și de Anul nou să vin acasă. Anul acesta nu vom fi acasă“, a mărturisit Irina cu tristețe. Ucrainenii nu mai sărbătoresc Anul Nou după calendarul vechi, însă, una dintre cele mai importante sărbători, Boboteaza, încă se ține în stil vechi, pe 19 ianuarie.
Anul Nou, mai important decât Crăciunul
Jane e una dintre cele mai active ucrainence de la Timișoara și este nelipsită în organizarea evenimentelor cu și pentru refugiați. Este în România de nici un an, dar spune că cele zece luni au trecut ca zece ani, atât de plin a fost. A descoperit cu surprindere că românii sărbătoresc, practic, toată luna decembrie.
„Sărbătorile de iarnă în România au început de fapt în 30 noiembrie, odată cu Sfântul Andrei. Pe 1 decembrie a fost Ziua Națională, apoi Sfântul Nicolae, vin Crăciunul și Revelionul. E o lungă perioadă de sărbătoare aici. Până acum câțiva ani, în Ucraina accentul a căzut pe Anul Nou, Crăciunul era în 7 ianuarie, iar apoi Revelionul vechi, în 14 ianuarie. Mie mi se pare mult mai organic Crăciunul de pe 25 decembrie. Dar asta și pentru că părinții mei sunt catolici și mereu am sărbătorit Crăciunul conform obiceiului lor. Asta se întâmplă în vestul Ucrainei, mai ales în regiunile Transcarpatia, la Mukachevo sau Ujgorod. Înainte, în Ucraina accentul cădea pe petrecerea de Anul Nou. Cred că acum au început să se schimbe lucrurile în toată Ucraina, tot mai mulți vor să țină Crăciunul înainte de Revelion“, a afirmat Jane.

Pentru că mai sunt doar câteva zile din 2022, un an pe care ucrainenii vor să îl uite, deși le e aproape imposibil, toți ochii sunt îndreptați spre viitor.
„În ceea ce privește Timișoara, aștept anul în care orașul va fi Capitală Culturală Europeană și sper să mă implic în cât mai multe evenimente care au legătură și cu solidaritatea față de Ucraina. Sunt realmente impresionată de Timișoara și de România. În ce privește Ucraina, vom continua lupta până obținem victoria. Pe toate fronturile“, a spus Jane.
