Mesaje emoţionante de Crăciun din partea lui Ioan Selejan, mitropolitul Banatului, şi a lui Martin Roos, episcopul de Timişoara

Mitropolitul Banatului, Ioan Selejan, s-a adresat credincioşilor ortodocşi, în timp ce episcopul Martin Roos a transmis mesajul pentru romano-catolicii din Timişoara.

Ioan Selejan, arhiepiscopul ortodox al Timişoarei şi mitropolit al Banatului, a transmis obişnuitat pastorală cu ocazia sărbătorilor de Crăciun.   
 

„Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Praznicul Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos a adus bucurie sfântă în lume. De la o margine la alta a pământului colindătorii vestesc Naşterea Domnului precum odinioară îngerii au vestit-o păstorilor din Betleem. Colindătorii iau azi chip de îngeri. Să-i primim cu inimile deschise. Ei vin să alunge tristeţea din inimile noastre şi să intre Pruncul Iisus, Fiul lui Dumnezeu.

Colindă pruncii şi ne amintesc în fiecare an că a venit Dumnezeu în lume făcându-Se Prunc, asemenea lor. Hristos a venit la prunci să-i înveşnicească în pruncie. Aşa ar fi dorit Dumnezeu când l-a creat pe om: să rămână veşnic prunc. Dar omul a căzut din pruncie în lumea frunzelor ruginii.

Iubiţi fraţi, azi ne-a cercetat Unul din Sfânta Treime pe noi, cei căzuţi în ţărâna din care ne crease Dumnezeu. Acum ne-au ajuns din urmă profeţiile Vechiului Testament. Cercetatu-ne-a Neuitatul Dumnezeu. Nu ne-a creat pentru a rămâne în împărăţia frunzelor ruginii, ci în împărăţia iubirii Sale celei nemărginite şi veşnice.

Atunci când Cain l-a ucis pe fratele său Abel, s-a declanşat marea furtună în istorie. Omul, prin căderea în păcat, ajunsese un naufragiat în istorie.

Din Sfânta Fecioară Maria şi din Duhul Sfânt Se ridică la orizontul istoriei umane Soarele Cel luminos spre Care se îndreaptă de mai bine de două mii de ani cei ce vor să călătorească spre limanurile veşniciei.

Hristos este Norul cel luminos Care îi conduce pe cei ce doresc să ajungă în Patria Luminii, acolo unde omul nu mai are umbră. Omul pierduse lupta cu timpul şi călătorea fără compas în jurul minţii. Păcatul i-a adus o rupere în gândire. Se întunecase cerul din noi, iar accesul la cultura „de dincolo“ era tot mai greu. Noi, creştinii, prin Hristos aparţinem unei culturi cereşti. Sunt însă printre noi unii care refuză să intre în această cultură cerească şi chiar refuză de „a fi“.

Realitatea nu are timp, ea transcende timpul, iar prin Hristos şi omului i se dă această posibilitate de a transcende timpul şi de a urca în corabia veşniciei lui Hristos. Azi asistăm parcă la o implozie a istoriei şi fără să ne dăm seama ne îndreptăm spre o sclavie a păcatului şi a depărtării de Hristos Domnul, Cel Ce ne-a cercetat prin Întrupare.

Noi cei botezaţi în numele Sfintei Treimi mărturisim că aparţinem culturii şi civilizaţiei hristice. Ideile şi gândurile sunt pâinea minţii noastre. Ce fel de idei şi gânduri semănăm azi în mintea copiilor? Spre ce fel de civilizaţie ne îndreptăm: spre cea a luminii sau spre cea a întunericului?

A venit Hristos în lume ca să tragă clopotele istoriei, căci istoria nu înseamnă cartea morţii unui neam. Ne este azi teamă de viaţă. De ce fel de viaţă?! De viaţa fără de Hristos. Viaţa curge în eternitate. Viaţa nu poate fi pusă pe un raft, în muzeu. Viaţa în Hristos nu este teamă de necunoscut, căci Cel necunoscut până la Întrupare S-a făcut azi cunoscut oamenilor. Dumnezeu a venit atât de aproape de noi, dar este de neatins.

Azi a venit mai aproape ca niciodată de la întemeierea lumii pe ogorul creaţiei Sale. A venit să-l brăzdeze din nou şi să semene în el iertare şi jertfă, aşteptând să răsară iubire şi recunoştinţă.

Întruparea este al doilea mare act de la creaţia lumii. Dumnezeu Îşi îmbracă Fiul în mantie de ţărână. Prin Întrupare Hristos Îşi sfinţeşte a doua oară creaţia Sa- pe om.

Dumnezeu este deasupra întâmplării. Azi s-a plinit vremea venirii Sale în lume. Noi, creştinii, de azi să-I dăm slavă lui Dumnezeu că ne-am născut după plinirea vremii, după venirea lui Hristos în lume.

Iubiţi credincioşi,

Unde suntem azi, spre ce ne îndreptăm?! Omul se naşte o singură dată, o ţară de mai multe ori. O ţară se naşte prin fiii săi. De nu vom asculta glasul Evangheliei lui Hristos vom rămâne un popor nenăscut şi o ţară care se stinge. În ultimii ani putem vorbi de un popor nenăscut şi o ţară nenăscută. De câte ori a murit această ţară în ultimele trei decenii?!

Doamne, ne-am rărit. Rogu-Te nu ne mai rări!

Doamne, opreşte rărirea neamului nostru românesc!

Doamne, nu îngădui ca neamul nostru să naufragieze în istorie!

Viaţa omului pe pământ este o carte fără ultimul capitol. Acest ultim capitol poartă pecetea veşniciei.

Doamne, înveşniceşte neamul nostru în Ţara Luminii, acolo unde omul nu mai are umbră!

Azi, la acest Praznic Împărătesc, împreună cu îngerii şi cu păstorii, L-am văzut pe Hristos Prunc. Azi S-a pruncit Fiul lui Dumnezeu. S-a născut Stânca vieţii noastre; de acum nu ne mai rezemăm de o umbră, ci de Adevăr.
 

Iubiţii mei fii duhovniceşti,

Ţăranul român şi-a făcut fluier din lemn uscat şi suflând în el i-a dat viaţă. Dumnezeu Şi-a făcut şi El un fluier din lut şi l-a numit om. În acesta a suflat Dumnezeu harul iubirii Sale.

Doamne, nu înceta să cânţi din fluierul Tău de lut ca să se audă neîncetat în univers sublimul Tău cântec de iubire.

Glasul lui Dumnezeu s-a auzit prin Profetul Isaia care zice: „Căci Prunc S-a născut nouă, un Fiu S-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie“ (Isaia 9, 5- 6).

Doamne, ne-ai trimis în lume un Prunc să ne ducă şi pe noi în Ţara cea de Sus, a pruncilor. Ne-ai trimis, Doamne, un Sfetnic luminat să ne lumineze cărarea şi cugetele noastre. Ne-ai trimis, Doamne, un Domn al păcii.

Pacea Ta, Doamne, nu o lua de la noi. Pacea în Hristos este adevărata pace, căci ea stă sub semnul adevărului şi al iubirii.

Pacea nu este absenţa războaielor, ci prezenţa iubirii şi a dreptăţii lui Dumnezeu. Ce vom zice azi, cum vom mulţumi lui Dumnezeu pentru Darul pe care ni L-a trimis, poruncă dându-ne ca de El să ascultăm (cf. Matei 17, 5)?!

Hristos este Calea, Adevărul şi Viaţa (cf. Ioan 14, 6). Să iubim Adevărul, să umblăm pe calea Cerului şi astfel vom dobândi ce a pierdut Adam: Viaţa veşnică.

A venit azi Hristos la noi într-o binecuvântată cercetare de Sus. De acum viaţa veşnică nu mai stă sub imperiul timpului, ci al neînseratei Lumini şi al nemărginitei iubiri a lui Dumnezeu.

Doamne, Îţi mulţumim că ne-ai aflat şi ne-ai cercetat în această lume- în întunericul şi-n umbra morţii- şi ne-ai ridicat pe umerii Tăi aşa cum îşi ridică păstorul oaia cea rănită! Ne-ai scos la limanul luminii şi apoi ai luat pe umerii Tăi Crucea.

Doamne, cea dintâi cruce Ţi-am fost eu.

Iubiţi credincioşi,

Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să-I facem şi noi o cercetare Sus şi să ne primească la Cina Mielului, în Ţara Luminii celei neînserate.

Bunul Dumnezeu să vă poarte de grijă tuturor şi să binecuvânteze ţara noastră.

Să vă învrednicească Dumnezeu să petreceţi sfintele sărbători ale Naşterii Fiului Său şi Bobotezii în pace, sănătate şi bucurie sfântă.

Să nu-i uităm în aceste sfinte sărbători nici pe cei ce sunt în nevoi, pe cei bolnavi şi pe cei lipsiţi de libertate.

Iubiţi credincioşi, rămâneţi statornici în credinţa noastră în Sfânta Treime Dumnezeu, ca fii ai neamului şi ai Bisericii noastre strămoşeşti.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi cu toţi!”.

Episcopul romano-catolic al Timişoarei, Martin Roos, a transmis credincioşilor mesajul său de Crăciun:

„Iubiţi fraţi şi surori în Cristos,

Naşterea Domnului, Crăciunul, este o sărbătoare a credinţei. Noi oamenii vorbim adesea mult, folosim cuvinte multe. Cu cât mai multe cuvinte folosim, cu atât mai neconvingători devenim. Dumnezeu este cel care rosteşte însă un singur cuvânt, iar acest Cuvânt se întrupează şi devine om la Betleem, născut dintr-o femeie şi supus Legii (Gal 4,4). Prin acest Cuvânt, Dumnezeu ne vorbeşte – o spune Cristos însuşi, discipolilor săi: „Cine mă vede pe mine, îl vede pe Tatăl“ (Io 14,9). Dumnezeu se revelează omenirii prin Isus Cristos, într-un mod uman, uşor de înţeles. Dumnezeu se face Om, devine un copil. Dumnezeu este mereu bun la capitolul surprize. Şi tocmai de aceea, El alege o cale care nu este calea noastră. Dumnezeu gândeşte diferit, el nutreşte gânduri de pace, de împăcare şi de îndurare. De curând am încheiat Anul Milostivirii. Dar milostivirea este acel lucru care este cerut de la noi şi pe care Dumnezeu îl aşteaptă de la fiecare, deoarece El însuşi ne-a acceptat pe toţi, după cum o spune şi sf. Apostol Paul: „să ne acceptăm şi noi unul pe altul!“ (Rom 15,7).Şi tocmai de aceea suntem şi noi, cu toţii, fraţi şi surori în Cristos. Avem cu toţii un Tată comun, unic, care ni se arată în Cristos Isus. Şi, la fel ca Isus, care în vremurile sale le-a arătat contemporanilor îndurare, bunătate, blândeţeşi generozitate, Dumnezeu aşteaptă şi de la noi (cf. Mt 25,40) să fim asemenea Fiului său, mai ales în aceste zile ale sărbătorii Naşterii Domnului. 

Dumnezeu se face om, devine unul dintre noi, întru totul asemenea nouă, afară de păcat (cf. Evr 2,17). De aceea suntem cu toţii chemaţi să sărbătorim împreună aceste zile. Fiecare dintre noi caută, în acest timp special, linişte şi siguranţă, căldură sufletească la prieteni sau la propria sa familie.Şi tocmai şi din acest motiv Timpul Crăciunului este şi un timp al împăcării, deoarece Dumnezeu ne-a împăcat cu Sine, dar şi între noi, prin Isus Cristos. Suntem chemaţi, de aceea, să călcăm pe urmele lui Cristos, care şi-a găsit un adăpost doar în ieslea staulului din Bethleem, deoarece ai săi nu au vrut să-l primească (cf. Io 1,11). Dumnezeu se coborară, în acest caz, într-o profundă umilinţă, arătând omenirii disponibilitatea şi deschiderea sa faţă de noi. Isus Cristos, care era şi este Dumnezeu,nu a ţinut cu tot dinadinsul să fie ca Dumnezeu, ci s-a întrupat şi a devenit om (Fil 2,7), asemenea mie, asemenea ţie.

Tocmai de aceea suntem şi noi invitaţi, prin Isus Cristos,să ne apropiem de Dumnezeuşi să îi răspundem la chemarea Sa, în Isus Cristos. Dumnezeu se revelează omenirii, însă el şi aşteaptă răspunsul nostru, fie el în cuvânt, ori faptă.La fel, suntem chemaţi, în fiinţa noastră de creştini, să fim cu aproapele nostru, cu oamenii din jur, aşa cum este însuşi Dumnezeu cu fiecare dintre noi: să îi primim între noi, să fim deschişi cu ei, milostivi, buni, blânzi şi răbdători. Mai cu seamă pentru că Dumnezeu este nespus de răbdător cu noi, cu toţii. În lumina acestor fapte, ne urăm unii altora, în aceste zile, har şi binecuvântare. În aceste două cuvinte este cuprins tot ceea ce înţelegem noi prin mântuire, împlinire, bucurie şi iubire. De aceea, vă urez şi eu, la rândul meu, tuturora, sărbători de Crăciun pline de har şi binecuvântare. Să sărbătorim cu toţii împreună Naşterea Domnului, pentru că Dumnezeu s-a îndurat de noi oamenii şi ne-a înfiat prin întruparea Fiului Său.

În aceste zile îmi amintesc adesea un vechi şi frumos cântecde Crăciun.În vremea copilăriei noastre l-am cântat, la rândul nostru, cu însufleţire: 

Copii dragi în pripă, cu toţii veniţi,

La Bethleem veseli spre iesle grăbiţi,

Căci dulce e vestea cerescului cânt,

Isus se coboară la noi pe pământ!

Această bucurie v-o doresc tuturora, din toată inima!"