MAGIE Povestea celor două timişorence care ştiu să dea viaţă păpuşilor
0
Melinda Feher şi Maria Kristofoletti sunt doi dintre actorii păpuşari ai Teatrului Merlin din Timişoara. Cele două ştiu să transforme nişte biete bucăţi de cârpă în surse ale bucuriei pentru copiii care vin la spectacole.
Magia păpuşilor care prind viaţă la începerea spectacolului poate fi explicabilă pentru adulţi, dar copiii care vin la Teatrul Merlin din Timişoara ştiu foarte bine că, din momentul în care s-a stins lumina în sală, au intrat în mijlocul unei poveşti.
Maria Kristofoletti are 51 de ani şi ultimii 25 şi i-a petrecut în teatru. Povesteşte că la început şi-a dorit să facă „teatru mare" şi spune că lumea păpuşilor a fost o adevărată revelaţie. „Teatrul de păpuşi este o lume foarte specială pe care noi, adulţii, nu o prea acceptăm. Pentru mine, copilul este cel mai minunat public. Cel mai sincer, cel mai curat. Eu de fiecare dată când încep spectacolul îmi permit să mă uit prin crăpătura cortinei ca să le văd reacţiile. Sunt extraordinari, au ceea ce noi, adulţii, am pierdut. Această nonşalanţă, această bucurie. Le spun colegilor mei mai tineri să-şi păstreze cât mai mult tinereţea şi copilăria", povesteşte Maria.
Păpuşa, cea mai bună prietenă a actorului păpuşar, prinde viaţă în mâinile acestuia. „Actorul păpuşar, împreună cu păpuşa, devine un tot. De multe ori mâna ta devine acea păpuşă, uiţi că este mâna ta dreaptă. Impui mâinii tale să prindă viaţă prin rolul pe care-l faci", mai spune Maria.
„Adulţii nu trebuie să uite să le spună copiilor poveşti"
De-a lungul anilor, actriţa a jucat în nenumărate roluri. A fost mamă, zână, prinţesă, dar a tremurat de emoţie să aibă şi roluri negative, despre care spune că sunt mai puternice pentru că oferă actorului posibilitatea să crească. „Am făcut 200 şi ceva de roluri. De la broscuţă la frunză, lună, stea, vrăjitoare, mame, vulpi, toate animăluţele posibile!", adaugă Maria. Actorul păpuşar joacă sub trapă, dar există şi momente în care poate fi sus, în faţa publicului. Totuşi, chiar şi atunci, de cele mai multe ori spectacolele sunt de cabinet negru, ceea ce înseamnă că feţele actorilor sunt acoperite. „La spectacole nu vin doar copii, ci şi părinţi şi bunici. Chiar am avut bucuria de a-i asculta pe părinţi pe hol spunând că teatrul de păpuşi a devenit o terapie pentru ei. Adulţii nu trebuie să uite să le spună copiilor poveşti, pentru că este important să le prelungească copilăria cât mai mult", încheie Maria.
Psihologul care s-a făcut actor
Melinda Feher are 24 de ani şi a terminat cursurile Facultăţii de Psihologie, după care a lucrat ca învăţător de sprijit într-un spital de psihiatrie, unde a ajutat copiii cu probleme de comportament. După ce postul i s-a desfiinţat, a decis să-şi schimbe viaţa şi a hotărât să se angajele la Teatrul de Păpuşi.
„Mereu mi-a plăcut teatrul. A fost o provocare şi în fiecare zi am de învăţat de la colegi. Mă bucur că mă ajută şi mă înţeleg. E destul de greu. Fac asta de un an şi un pic. Mă gândesc să rămân în domeniul. Mai greu cu trăitul din salariu“, spune Melinda. Pentru că a lucrat cu copiii şi înainte de schimbarea de carieră, tinerei i-a fost mult mai simplu să se adapteze în noul univers, mai ales că, spune ea, terapia prin artă dramatică este folosită şi în psihologie. „Tot timpul mi-a plăcut să lucrez cu copiii. Ai foarte mult de învăţat de la ei, te surprind enorm cu reacţiile, dau dovadă de maturitate, de multe ori te uimesc", mai spune Melinda Feher.
Pentru că este încă la începutul drumul în lumea păpuşilor, Melinda recunoaşte că are emoţii, dar că acestea sunt cât se poate de constructive. Pe viitor, admite că s-ar întoarce la Psihologie, dar nu ar dori să rupă legătura cu teatrul de păpuşi. „Principala motivaţie pentru care fac asta? Mă ajută să cresc, să mă dezvolt altfel, să trec peste anumite temeri ale mele. Este, practic, un fel de terapie, nu doar pentru micuţi, ci şi pentru mine. E frumos să vezi copiii zâmbind şi să-i faci fericiţi! Asta este, de fapt, cel mai important!", a încheiat Melinda.
Se încarcă comentariile...
