FOTO Povestea celor 150 de Crăciunuri ale Familiei Regale române
0
Peste câteva luni se va împlini un secol şi jumătate de la fondarea Casei Regale a României. Sărbătoarea de Crăciun a fost petrecută, deci, în Familia Regală a României timp de o sută şi cincizeci de ani.
Dintre toate filele calendarului regal, Crăciunul rămâne, prin structura sărbătorii şi felul bucuriei care uneşte sufletele, sărbătoarea cea mai “de familie”, ce mai intimă, mai personal şi mai definitorie dintre toate.
Crăciunul găseşte Famila Regală la domeniul de la Săvârşin (judeţul Arad). În acest an, Regele Mihai I şi Regina Ana au rămas să petreacă sărbătorile de iarnă la reşedinţa din Elveţia. La Castelul de la Săvârşin (judeţul Arad) se află însă Principesa Margareta, Principesa Maria şi Principele Radu, care îi aşteaptă pe colidători.
“Legătura dintre Casa Regală şi naţiune este un fapt definitoriu al instituţiei regale, în toate timpurile. Aşa se explică gestul Majestăţii Sale Regelui de a trimite mesajul de Crăciun românilor, de 75 de ani încoace. Acesta este motivul pentru care sărbătorile Crăciunului şi Paştelui au străbătut istoria Familiei Regale, rămânând nealterate şi păstrându-şi constant importanţa în viaţa membrilor familiei şi a angajaţilor Casei Majestăţii Sale”, au scris Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu în volumul “Crăciunul Regal”, citat de portalul familiaregala.ro.
Povestea de un secol şi jumătate a Crăciunului regal capătă contururi încântătoare. În anii noştri, fotografiile Castelului Săvârşin împodobit de Crăciun, când clădirea însăşi devine un mare pom luminat, fac înconjurul societăţii româneşti.
“Toată lumea se identifică, aşa cum a făcut-o, începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, cu Crăciunul regal. An de an, Săvârşinul este un reper al societăţii româneşti, în ultimele zile de decembrie. Românii de la Bârlad şi Madrid, de la Caracal şi Torino, de la Chişinău şi Carei vor să ştie ce găteşte, de Crăciun, maestrul bucătar al Casei Regale, cum a împodobit pomul Principesa Moştenitoare anul acesta, cum arată masa din seara de Ajun. Oamenii vor să vadă Dubaşii de la Săvârşin colindând pe peluza din faţa Castelului, ei vor să ştie ce a spus Regele de Crăciun, în mesajul pe care îl trimite românilor”, povestesc Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu.
Ultima ceremonie de pom de Crăciun regal
La 24 decembrie 1947, Palatul Regal din centrul Capitalei urma să găzduiască ultima ceremonie de pom de Crăciun regal, dedicată angajaţilor Caselor Militară şi Civilă ale Majestăţii Sale, pentru o perioadă de cincizeci şi patru de ani. Atunci, Regele Mihai, care abia împlinise 26 de ani, stătea alături de Regina Elena, în Sala Tronului, aproape de înaltul brad adus din Carpaţi, mândru împodobit de valeţii şi majordomii Casei. În jurul lor erau, pe o parte, mese pline cu daruri purtând numele fiecărui angajat, iar pe de altă parte, câteva sute de persoane, reprezentând salariaţii Casei şi familiile lor: soţii, soţi, copii şi nepoţi. De la Mareşalul Curţii, cel mai înalt demnitar regal, până la cameriste, şoferi, grădinari, mecanici şi valeţi, toată lumea şedea în familie, bucurându-se de taina Crăciunului, de afecţiunea, comuniunea şi înţelegerea dintre oameni pe care sărbătoarea le aducea.
“Îmbrăcaţi cu tot ce aveau acasă mai frumos, oamenii se simţeau mândri că servesc Coroana. Ei păstrau cu sfinţenie cartea ilustrată semnată de Suveran, iar sărbătoarea lor de acasă, cu familia, prietenii şi vecinii era oarecum definită de cele câteva clipe petrecute, mai devreme în zi, la Palat. Despre acele clipe, despre darul regal primit de fiecare, se vorbea toată vacanţa de iarnă. De altfel, Regina Elena avea grijă, precum toate predecesoarele ei, să cumpere fiecăruia ceea ce îşi dorea, sau avea mai mult nevoie. Încă din timpul anului, se alcătuiau cu grijă liste, iar uneori oamenii erau discret întrebaţi, prin intermediul unor mijlocitori, despre ce au mai mult nevoie acasă, ce şi-ar dori, ce le lipseşte din sufragerie sau din bucătărie, din dulapul de haine sau din bibliotecă”, mai aflăm din volumul “Crăciunul Regal.
Angajaţii Casei Majestăţii Sale, precum toţi angajaţii Domeniilor Coroanei, beneficiau de servicii medicale, de şcoală pentru copii, de sume de bani pentru concedii şi Anul Nou, de haine şi încălţăminte oferite anual de Casa Majestăţii Sale, iar uneori chiar de lăcaşuri de cult unde să se poată ruga în pace.
Întoarcerea Regelui după jumătate de secol de absenţă
La cincizeci şi patru de Crăciunuri distanţă, într-o Românie a anului 2001, norocoasă că a scăpat de anii negri ai dictaturii, dar zăpăcită complet identitar de ignoranţă, lăcomie, primitivism şi lipsă de bun-simţ din partea celor ce umpleau viaţa publică a zilei, Crăciunul de la Casa Regală arăta mult mai puţin ceremonios. Dar oamenii vedeau, în anul 2001, precum în anul 1947, bunătatea calmă din ochii albaştri ai regelui lor, se simţeau oarecum ocrotiţi şi privilegiaţi de a fi la palatul regelui, fără să ştie prea bine dacă sărbătoarea
“Acum 14 ani, la 18 decembrie 2001, Sala Regilor a Palatului Elisabeta găzduia un eveniment privat, la care erau invitaţi puţinii angajaţi de atunci ai Majestăţii Sale, în compania Regelui, a Reginei. Oamenii stăteau stingheri, în faţa bradului de Crăciun, nici prea mare, nici prea mic, împodobit cu ce s-a găsit la magazinele bucureştene din acea vreme, limitat puţin de bugetul destul de modest al Majestăţii Sale. Cei prezenţi în sală nu se gândeau atunci că participă la un moment istoric. Ei se gândeau atunci la copiii şi familia lor, care se vor simţi onoraţi că au primit din partea Regelui o carte ilustrată de Crăciun, un album, o sticlă de vin, ciocolată, bomboane de pom, biscuiţi şi portocale. Sărbătoarea din palat, o clădire aproape golită de mobilier şi conţinut în acel an 2001, la întoarcerea Regelui după jumătate de secol de absenţă, era însă una istorică. Ultimul eveniment găzduit de Regele Mihai la Palatul Elisabeta fusese, undeva, în decembrie 1944, când Majestatea Sa şi Regina Elena, într-o atmosferă cam lugubră şi bizară, ofereau ceai şi o proiecţie de film heteroclitei adunări de oameni influenţi ai vremii, călăi şi victime, laolaltă invitaţi în aceeaşi încăpere”, aflăm de la membri Casei Regale.
Crăciunul regal strămutat la Săvârşin
Din anul 2001 încoace, Crăciunul regal a fost sărbătorit din ce în ce mai frumos şi mai însufleţit, pe pământ românesc. Strămutat la Săvârşin, el a fost precedat, la mijlocul lui decembrie, la Palatul Elisabeta, de o sărbătoare a bradului de Crăciun, în care angajaţii Majestăţii Sale au primit daruri pentru ei şi pentru familie, înainte ca membrii Familiei Regale să plece la Săvârşin.
“Noi petrecem două zile în Sufrageria mare, punând daruri în pungi, împachetând cu hârtie frumoasă şi funde cadourile mai importante, distribuind cărţi ilustrate semnate de mână şi adăugând în pachete bomboane de pom, laolaltă cu mici ciocolate, portocale şi biscuiţi. Nu numai copiii apreciază pungile cu surprize de Crăciun, ci şi adulţii, chiar (sau mai ales) cei mai în vârstă. Doamna Dorina, decana de vârstă a cameristelor, astăzi pensionară, vine la întâlnire cu mare punctualitate. Ea nu ar rata sărbătoarea pomului de Crăciun la Palatul Elisabeta pentru nimic în lume”, mai scrie în volumul “Crăciunul Regal.
Crăciunul Regal a început în 1866
Toate acestea au un început mult mai îndepărtat, undeva în decembrie 1866, când tânărul Principe Suveran Carol găzduia, în modestul său Palat Domnesc de pe Calea Victoriei, primul Crăciun în România.
Bradul împodobit de Crăciun pare a fi o tradiţie adusă în Germania, în secolul al XVII-lea. Există mărturii că obiceiul bradului împodobit întâi cu mere, conuri sau nuci, ar fi existat, încă din secolele al XV-lea şi al XVI-lea, mai ales în ţările scandinave, când apare cutuma creştinilor devotaţi de a aduce în casele lor brazi împodobiţi.
“Bradul de Crăciun ajunge la Curtea Regală a Marii Britanii prin bunicul Reginei Maria, Principele Consort Albert, la mijlocul secolului al XVIII-lea. Apoi, după ce Anglia şi Franţa adoptă obiceiul pomului împodobit de Crăciun, el devine iute definitiv împământenit pe tot continentul. Principele Consort Albert, considerat astăzi drept întemeietor al Marii Britanii moderne, a fost stră-străbunicul Regelui Mihai. Revelionul, adică masa de la miezul nopţii, la trecerea dintre ani, are origine catolică. El s-a transformat, în Europa, în sărbătoare profană, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Era epoca în care Carol I venea Domn al Principatelor Române Unite”, povesc Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu.
Pomul de Crăciun a fost adoptat în România la venirea Familiei Regale
Pomul de Crăciun şi revelionul au fost adoptate, ca tradiţii, de România şi de ţările europene, în ultimul secol şi jumătate, exact timpul de când există Familia Regală română.
Privind în urmă, mai ales la documentele şi fotografiile vremii, se vede limpede că, oricât de respectuoşi cu tradiţia şi oricât de conectaţi la pulsul societăţii româneşti ar fi fost, Suveranii români din toate generaţiile au petrecut Crăciunul după propriile lor gusturi, în funcţie de trăsăturile lor de caracter, de orizontul lor cultural, de felul în care se raportau la familie şi la înţelesul timpului liber.
“Nici astăzi, în anul 2013, lucrurile nu stau altfel. Atmosfera de Crăciun din casa Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta, serioşi şi austeri, preocupaţi până la amănunt de mersul românesc, precauţi şi solitari, conduşi de simţul datoriei, va fi fost complet diferită de cea din familiile succesorilor lor. Ei, părinţii unei copile dispărute la vârsta de patru ani, au rămas până la capătul vieţii cu simţământul de neşters că sunt tatăl şi mama unui popor întreg.
Regele Ferdinand şi Regina Maria au avut o casă plină de copii. Căsătoriţi de foarte tineri (la 27 şi, respectiv, la 17 ani) ei au adunat în jurul bradului de Crăciun viaţă, veselie, daruri şi căldură familială. Întreaga lor domnie a fost una a continuităţii dinastice şi a tradiţiei. În ciuda cumplitelor greutăţi ale Primului Război Mondial şi ale perioadei de lipsuri ce a urmat conflagraţiei, România a trăit o epocă de împliniri, în care au fost culese roadele timpurilor minuţioase şi vizionare ale lui Carol şi Elisabeta.
Crăciunul, în vremea lui Ferdinand I şi a Mariei, se aşeza pe o tradiţie împământenită de cinci decenii de dinastie şi statalitate modernă. El se sărbătorea într-o societate durată cu grijă şi pricepere de predecesorii lor şi se baza pe o infrastructură instituţională (inclusiv administraţia Curţii Regale) bine pusă la punct.
Regele Carol al II-lea, în ciuda imprevizibilul său comportament public, va fi petrecut Crăciunurile, la Palatul Regal şi la Sinaia, în tristeţe şi neîmplinire. Deşi avea alături pe fiul său şi era înconjurat de o serie remarcabilă de intelectuali interbelici, Regele a domnit într-un deceniu straniu, crud şi neiertător. Crăciunul nu putea, aşadar, arăta altfel decât restul anului pe care îl „încorona“. Solitar şi respins de mulţi (chiar de membri ai propriei familii), regele a continuat tradiţia Crăciunului cu aceeaşi pricepere cu a înaintaşilor lui.
Primul rege născut pe pământ românesc, în confesiunea ortodoxă, Carol al II-lea era un excepţional cunoscător al tradiţiilor noastre populare şi un perfect vobitor al limbii literare române. De asemenea, Curtea Regală din vremea sa era organizată cu pedanterie, cu grija detaliului, cu infinit orgoliu şi cu pricepere. Există dovezi certe că regele avea vaste cunoştinţe în domeniile militar, ştiinţific, artistic şi de bună guvernare, iar ele depăşeau adesea pe cele ale specialiştilor din domeniile respective”, mai aflăm din volumul “Crăciunul Regal”.
Crăciunul Regelui Mihai
Regele Mihai a domnit în anii 1940 peste o ţară lovită, care se uita înspre Majestatea Sa şi înspre buna lui mamă ca înspre garanţii continuităţii şi libertăţii ei. Crăciunurile regale, organizate cu grijă şi graţie de Regina Elena, erau intime, calde, iubitoare, iar sutele de angajaţi care luau parte la ele se simţeau, în Sala Tronului, ca într-o catedrală. Oamenii se raportau la Suveran cu afecţiune şi încredere, afară de respect sau admiraţie.
“În exil, Regele Mihai şi Regina Ana au petrecut Crăciunuri simple, ca orice alt cuplu din lume care avea de pus pe masa de Ajun nouă-zece farfurii, pentru copii, părinţi şi bunici. Cadourile erau modeste, alese fiecare cu un înţeles anume şi cu spirit de economie. Copiii au avut parte de Crăciunuri pline de dragoste, ocrotitoare, petrecute în simplitate, aşa cum probabil nu ar fi avut dacă se năşteau într-un Regat al României anilor 1950. Situaţia Majestăţilor Lor a făcut ca principesele să trăiască toată copilăria şi adolescenţa în case de ţară sau de mici oraşe, cu grădină ori înconjurate de o fermă. Crăciunul exilului era legat de aer curat, de zăpadă, de dealurile ce le puteai zări pe fereastră, de pădure, de cuibarul cu ouă calde, de tăiatul lemnelor pentru foc, de sobă şi fotoliile cu perne moi, de afecţiunea bunicelor, care veneau să stea alături de copii şi nepoate”, scrie “Crăciunul Regal”.
Crăciunul de la Săvârşin
La Săvârşin, Crăciunul zilelor noastre a fost de la început unul preţios, prin valoarea lui istorică şi sentimentală. Oamenii, ca şi Familia Regală, au sorbit cu nesaţ, încă din anul 2001, fiecare clipă petrecută împreună. Crăciunurile regale de la Săvârşin sunt, în înţelesul lor, o victorie a omului şi a societăţii împotriva vicisitudinilor propriei istorii. Şi o victorie asupra propriului prezent.
“Pentru toată lumea, prezenţa Regelui, a Reginei, a Principesei Moştenitoare şi a restului familiei, alături de primarul, parohul şi locuitorii Săvârşinului, alături de arădenii, bănăţenii şi, în fine, de toţi românii care se uită la televizor, este din nou o garanţie de identitate, un model de spirit de familie, o sursă de mândrie, un argument pentru aura de mister şi de iubire a sărbătorii Crăciunului, o punte sufletească între sine şi cei dragi.
Crăciunul, la Săvârşin, este mai simplu şi mai puţin protocolar decât cele de la Curtea Regilor Carol, Ferdinand şi Carol al II-lea. Este însă mult mai bine cunoscut de oameni, prin extraordinara lui multiplicare mediatică. Milioane de români ştiu, graţie televiziunii, radioului şi Internetului, fiecare fel de mâncare de pe masa regală, cum s-a împodobit pomul de Crăciun, ce culoare are faţa de masă în fiecare an, cât de mare este curcanul gătit de doamna Viorica, ce prăjitură de Crăciun a făcut Regina Ana şi cum au colindat Dubaşii de la Săvârşin, purtând costumele populare ale străbunilor lor.
Petrecerea Crăciunului în Familia Regală a depins de epoca românească în care el a avut loc. Realităţile, uneori crude, alteori binecuvântate, ale fiecărei zile din an şi-au pus amprenta pe sărbătoarea Ajunului şi a celor trei zile de Crăciun, de fiecare dată”, am aflat din volumul“Crăciunul Regal”, scris de Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu, apărut la Editura Curtea Veche în anul 2014.
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
