Ultimele știri ⏱️Alegeri prezidențiale 2025 Război în Ucraina Război în Israel Istoria zilei

FOTO Animale împăiate în timpul administraţiei ungare rezistă de mai bine de 100 de ani la Muzeul Vânătorii din Timişoara

Publicat: 12.01.2015 19:20

Ultima actualizare: 10.08.2022 22:59

Animale împăiate în urmă cu bine de 100 de ani FOTO Ştefan Both

Timişoara are un muzeu al naturii realizat la sfârşitul secolului al XIX-lea, atunci când oraşul de pe Bega era parte componentă a regatului Ungariei.

Muzeul Vănătorii de la Liceului Silvic din Timişoara este una din cele mai vechi muzee de pe teritoriul actual al României.

Muzeul a fost realizat la sfârşitul secolului al XIX-lea, pe vremea când Banatul şi Timişoara erau parte componentă a Regatului Ungariei.

Şcoala a fost inaugurată în 1885 sub numele de „Şcola Profesională Silvică Regală Maghiară”. Încă din acele vremuri a început colecţionarea animalelor împăiate, la început ca material didactic. Mai târziu s-a deschis muzeul într-unul din clădirile anexe ale şcolii.

Există patru încăperi unde sunt expuse aproximativ 200 de animale, însă numărul lor este mult mai mare. Din lipsă de spaţiu, multe stau într-un depozit. Deşi sunt foarte vechi, animalele şi păsările împăiate sunt în stare bună, în condiţiile în care cei de la Muzeul Banatului sunt nevoiţi să arunce exponate împăiate în urmă cu 20-25 de ani pentru că au fost atacate de molii ori au mucegăit.

„Ce atrage atenţia este faptul că penajul respectiv blana se păstrează în condiţii impecabile datorită priceperii celor care au lucrat la conservarea lor. Au folosit stricnină, motiv pentru care atingerea exponatelor este strict interzisă”, a declarat Gheorghe Sancira, directorul Liceului Silvic.

Animale împăiate pe vremea Austro-Ungariei FOTO Ştefan Both

Patru camere pentru Muzeul Vânătorului

În prima încăpere se află sala trofeelor. Se remarcă elanul, cocorul, dropia şi mitreţul. A doua încăpere este rezervată păsărilor răpitoare: numeroase specii de vulturi, vulturul codalb fiind cel mai mare, acvilă, şoim, uliu, bufniţe - de la cele comune la cele de grotă.

În cea de a treia încăpere se află păsările de baltă; lebede, stârci, berze, dropia (animal dispărut din România din cauza braconajului), fazani, cocoşul de munte sau iernuca. În camera a patra sunt animalele mari: lupul, râsul, mistreţul, pisica sălbatică (se găseşte şi în Pădurea Verde din Timişoara), jderul, căprioara, bursucul şi altele.

„Toată amenajările din diorame aparţine maghiarilor care le-au lucrat în urmă cu peste o sută de ani. Sunt diverse ipsotaze, cu animale alături de vânatul lor. Există foarte mult material didactic, exemple de vânat după urme făcute în ciment moale, există şi o colecţie de ouă, sunt prezentate la scară mică metode de capcane. Am moştenit şi o bibliotecă vastă cu cărţi de specialitate în limba maghiară”, a mai spus Gheorghe Sancira.

Muzeul a fost evacuat la venirea armatei sovietice

Condiţiile de expunere s-au îmbunătăţit în ultimii ani, în urma reabilitării clădirii muzeului. Acum, într-o a cincea cameră se amenajează şi un muzeu al silviculturorului, care conţine utilaje şi ustensile folosite în munca silvicultorului de la începutul secolului XX, care au fost moştenite de Liceul Silvic. Sunt aparate de măsurat diatmetrul copacilor, altitudinea lor, aparate de marcat în vederea recoltării, ustensile pentru cote, nivelmetre, compasuri şi echipamente de silvicutor.

În 1953, armata rusă a dorit să ocupe liceul de la Pădurea Verde, astfel că exponatele de la muzeu au fost depozitate în diverse locuri. Cele care au ajuns la Muzeul Banatului nu au mai revenit niciodată la Liceul Silvic.

Citește și: Români cu care ne mândrim. Artistul stabilit în Germania care i-a învăţat pe japonezi arta pianului

Ultimul care a scris în Cartea de Onoare a Muzeulului Vânătorului a fost renumitul profesor de la Universitatea din Chicago, Peter Freund, timişoreanul care a contribuit la descifrarea universurilor paralele, şi care s-a aflat pe lista scurtă pentru premiul Nobel. „Această pădure în care m-am jucat de multe ori în copilărie o revăd cu speranţă, azi, 18.10.2014”, a scris Freud, care a vizitat muzeul când a venit la Timişoara pentru a primi titlul de Doctor Honoris Causa a Universităţii de Vest.

În vechea matricolă a Şcola Profesională Silvică Regală Maghiară, păstrată în biroul directorului, stă scrisă povestea acestei unităţi de învăţământ din Timişoara.

„Parlamentul Ungariei a hotărât cu ocazia şedinţei din 1885, în care s-a discutat despre buget, înfiinţarea şcolii profesionale. Şcoala a fost inaugurată şi predată în scopul destinat în anul 1885, luna octombrie, 27, ora 10 dimineaţa, de către deminitarul Kalnoki Bedo Albert, silvicutor-şef, consilier ministerial, în baza ordinului nr.57/209 din 1885 emis de înaltul deminitar conte Szecsenyi Pal, ministru regal al agriculturii, industriei şi comerţului din Ungaria”, se arată în matricula originală.