EXCLUSIV Misterul obiectelor extraterestre căzute în Banat, la Corneşti şi Grădinari
0
Cercetările despre meteoriţii din Banat au lipsit în totalitate în România, deşi două obiecte extratereste au căzut în 1858 (Kakova-Grădinari) şi 1875 (Zsadany-Corneşti), conform studiilor făcute de specialiştii străini.
Pe actualul teritoriu al României au căzut, de-a lungul timpului, nouă meteoriţi. Şase dintre obiectele extraterestre au aterizat în perioada în care Transilvania era parte a regatului Ungar: în judeţele de azi Mureş, Cluj, Alba, Bihor, Timiş şi Caras-Severin. Celelte trei au fost găsite în judeţele Constanţa, Dolj şi Buzău.
Cercetările cu privire la aceste obiecte sunt puţine datorită lipsei specialiştilor. Informaţii legate de cei doi meteoriţi căzuţi în Banat sunt inexistente.
Profesorii de la Facultatea de Geografie şi Geologie nu au informaţii, cunosc fenomenul sumar, cei de la Muzeul Banatului nu au personal care să se ocupe de geologie şi meneralogie, ca atare nu se ştie nimic despre meteoriţii din Banat. Nici cei de la Observatorul Astronimic, pasionaţi de aceste aspecte, nu sunt la curent cu istoria meteoriţilor din Timiş şi Caraş-Severin. Într-un cuvânt, ne-am trezit pe un tărâm virgin pentru România.
„Nu avem informaţii“
„Nu avem informaţii. Sunt puţini specialişti care au ca preocupare meteoriţii. În zona noatră nu este niciunul. La nivelul muzeului de la Cluj mai sunt mineralogi, acolo fiind şi meteoritul care a căzut la Mociu. În rest, nu a existat interes, fiind şi un fenomen rar. În lipsa de specialişti, geologii sunt cei care fac analize”, a declarat profesorul Petru Urdea, de la Departamentul de Geografie a Universităţii de Vest din Timişoara.
“Nu m-am ocupat de acest fenomen. Căderile de meteoriţi nu se urmăresc cu instrumente astronomice, ci cu ochiul liber sau cu camere online. Noi nu ne ocupăm aproape deloc cu acest subiect, aşa că nu ştim prea multe despre subiect”, a spus Laszlo Farkas, şeful Observatorului Astronomic din Timişoara.
La Muzeul Banatului, unde există o colecţie mare de obiecte geologice, nu există specialist.
„Când am fost director, visul meu a fost să angajez un geolog. Nu am reuşit. Nimeni nu a vrut să vină. Aceşti specialişti câştigă bine în cadrul instituţiilor de explorare. Există un mare gol în acest domeniu”, a afirmat Dan Leopold Ciobotariu, muzeolog şi fost director al Muzeului Banatului.
Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre specialiştii din Ungaria şi Austria, care au cercetat meteoriţii căzuţi pe teritoriile lor, în secolul al XIX-lea. Au scris cărţi şi au făcut cercetări serioase.
Şase meteoriţi au căzut în Transilvania şi Banat FOTO: www.nhmus.hu
Am mers pe urmele meteoriţilor care au căzut la Corneşti (vechile denumiri Zsadany şi Jădani), din judeţul Timiş, şi Grădinari (Kakova sau Kákófalva, cum s-a numit), din judeţul Caras-Sevrin. Primul se află într-un muzeu din Budapesta, al doilea la un muzeu din Viena. Meteoriţii se află pe lista internaţională şi sunt denumiţi după fostele numel ale localităţilor unde au căzut.
Meteoritul de la Kakova
Meteoritul de la Kakova a fost găsit în data de 19 mai 1858. Dimineaţa, în jurul orei opt, în zona “Văii lui Mildin” se aflau patru oieri: Csismasa György, Tamás, Bardan Márton şi Csinka Zsurzs. „Ei au auzit o bubuitură urmat imediat de o zgomot puternic în aer. Au văzut un obiect negru înconjurat de fum care a căzut pe pământ. Obiectul a căzut în apropiere de turma lor de oi. Oierii au găsit o piatră de mici dimensiuni în jurul căreia iarba era arsă. Csinka Zsurzs, cel mai în vârstă dintre oieri, dar şi proprietarul animalelor, a luat obiectul şi l-a predat autorităţilor locale. De acolo a ajuns la Oraviţa, unde s-a stabilit că este vorba de un meteorit”, a scris Kováts Gy., în anul 1863, într-o carte de specialitate din Ungaria.
Kakova, astăzi Grădinari, se află lângă Oraviţa
În acel an, Banatul era o entitatea administrativă austriacă cu sediul la Timişoara numită „Voivodina sârbească şi Banatul timişan”. Administratorul regiunii era groful Johann Coronini-Cronberg. Acesta a trimis meteoritul la Viena, la Wilhelm Haidinger, şeful institutlului de Geologie, care la rându-i a dus obiectul la Muzeul Imperial de Mineralogie, la directorul Moritz Hörnes.
Piatra extraterestră de la Kakova cântăreşte 580 de grame şi are zece centimetri. În urma cercetării chimice, meteoritului a fost clasat în tipul L6, meteorit pietros (condrită).
Desenul meteoritului de la Kakova
Meteoritul de la Zsadany
Meteoritul de la Zsadany (actualmente Corneşti), din judeţul Timiş, a fost găsit în 31 martie 1875, după-masă, în jurul orei 16. Regiunea aparţinea atunci judeţului Timiş, aflat în cadrul regatului Ungar. Primul care a anunţat autorităţile de la Budapesta a fost Ormos Zsigmond, prefectul de Timiş, întemeietorul Muzeului Banatului.
De cercetarea obiectului extraterestru s-a ocupat profesorul de geologie Krenner Jozsef, şeful Departamentului de Mineralogie şi Paleontologie de la Budapesta. Cercetătorul a fost membru al Academiei Maghiare, de numele său fiind legate numeroase descoperiri în domeniul geologiei. El a ajuns personal la Zsadany, în 17 aprilie 1875. Aici avea să stea de vorbă cu martorii. A aflat că pietrele au căzut la intrarea în sat, din partea de nord. Localnicii i-au povestit că mai întâi au auzit un zgomot asuritor pe cer, însă nu au observant nimic luminos. Au văzut însă căderea meteoriţilor.
Şase pietre au ajuns la Institutul Ştiinţelor Naturii, trei au intrat în proprietatea unor colecţionari. Au dimensiunile unor nuci, o nuanţă de gri şi aveau un înveliş negru. Krenner a mai aflat că pietrele au fost reci când au fost luate în mână.
În urma cercetărilor chimice, meteoritul de la Zsadany a fost încadrat la tipul H5, tot la categoria condritelor. Greutatea pietrelor a însumat 552 de grame. Patru pietre pot fi admirate astăzi la Muzeul Naţional Maghiar.
Obiectelele extraterestre de la Zsadany FOTO: www.csillagvaros.hu
„Aceste obiecte vorbesc însă despre corpuri din afara Pământului“
Meteoriţii sunt obiecte de provenienţă extraterestră ajunse pe suprafaţa Pământului ca urmare a arderii incomplete în atmosferă a meteoroizilor (bucăţi de diverse dimensiuni de fier şi rocă, rezultate în special în urma coliziunii dintre asteroizi).
„Fenomenul are loc tot timpul. Când cade un corp cosmic, vine în atmosfera terestră. La anumită înălţime se încing din cauza frecării cu aerul şi, din fericire –pentru că altfel ar crea tragedii, ajung rar pe pământ. Ele sunt de trei feluri: corpuri de fier, de piatră, cât şi amestecuri între ele, dar şi sticlă. Prin acea dâră luminoasă lăsată în urmă meteoritul se consumă, nu mai găsim nimic din el. Este un fenomen întâmplător şi fac parte din istroie. Cei mai mari meteoriţi sunt foarte vechi. Unele au milioane de ani”, a mai spus Petru Urdea, profesorul la Departamentul de Geografie a Universităţii de Vest.
Acesta afirmă că bucăţile de meteorit care ajung pe Pământ sunt foarte valoroase. Preţurile se învârt la câteva mii de euro pe gram. “Au atât valoare în bani, cât şi ştiinţifică. Cu cât un obiect este mai rar, cu atât e mai valoros. Aceste obiecte vorbesc însă despre corpuri din afara Pământului. Ne spune ceva despre o altă lume, despre alte origini. Acum avem eşantioane de pe Lună, analize de pe roci, de pe Venus şi Marte. Valoarea lor este în primul rând ştiinţifică”, a mai spus Petru Urdea.
Meteoriţii care au căzut pe actualul teritoriu al României:
1852 - Mezo (astăzi Mădăraşul de Câmp), judeţul Mureş. Greutatea totală era de 22,7 kilograme.
1857 – Ohaba, judeţul Alba. Avea 16,25 kilograme.
1858 - Kakova (Grădinari), judeţul Caras-Severin. 580 de grame.
1875 – Zsadany (acum Corneşti), judeţul Timiş. 552 de grame.
1882 – Mocs (astăzi Mociu), judeţul Cluj. Cel mai mare meteorit găsit pe teritoriul României, 300 de kilograme, din care 42 de kilograme se găsesc la Muzeul de Mineralogie din Cluj.
1920 – Tuzla, judeţul Constanţa. Nu este documentată şi nu se află în bazele informatice internaţionale.
1927 – Şopot, judeţul Dolj: 958 de grame.
1937 – Tăuţi, judeţul Bihor: 21 kilograme.
2008 – Pleşcoi, judeţul Buzău: 6,91 kilograme.
Meteoritul din Siberia
Cel mai mare meteorit care a lovit Pământul în epoca modernă este cel căzut la 30 iunie 1908 la nord de râul Tunguska, în Siberia centrală — în taiga. Explozia a doborât copaci numeroşi, distrugând păduri cu o suprafaţă de circa 2.000 kilometri pătraţi. Fenomenul Tunguska nu este încă elucidat, negăsindu-se încă resturi din meteorit, şi nici urmele unui crater.
Cea mai răspândită teorie susţine că acesta a fost un corp solid (o stâncă) cu un diametru de circa 50 m, care a explodat cu o forţă echivalentă cu aproximativ 10-15 megatone de trinitrotoluen (ceea ce corespunde la circa 1.000 de bombe atomice Hiroşima), la aproximativ şase km deasupra solului.
Explozia nu a produs victime umane, deoarece zona este aproape pustie, însă o asemenea explozie ar putea distruge în întregime chiar şi un oraş de mărimea Bucureştiului.
Mare parte din cei 22.000 de meteoriţi găsiţi pe Pământ sunt resturi din centura de asteroizi. Doar 18 din ei se pare că provin de pe Lună, şi numai 14 de pe Marte. Unii ar putea să provină din comete.
Cele mai probabile locuri unde pot fi găsiţi meteoriţi sunt cele deschise, cum sunt câmpurile de gheaţă şi deşerturile, unde nu au fost îngropaţi de sedimente sau roci, acoperiţi de vegetaţie sau îngropaţi sub construcţii. Numai în Antarctica au fost colecţionate 17.000 de eşantioane de meteoriţi.
Recomandări pe aceeaşi temă:
Fabuloasa poveste a regelui bănăţean din Insula Timor
FOTO Bioenergeticianul român care-i tratează pe călugării budişti din Thailanda
Se încarcă comentariile...
