Cutremur în PNL. Un consilier local din Timişoara se retrage din politică şi face dezvăluiri incendiare: „Nu mai cred în liderii partidului din care fac parte”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ciprian Jichici, un IT-ist timişorean specializat în tehnologii Microsoft şi consilier local PNL, şi-a dat demisia din partid şi se retrage, cel puţin pentru moment din politică. Liberalul, aflat acum în SUA, a făcut anunţul pe Facebook. Odată cu plecarea sa, Jichici a mărturisit că s-a înşelat atunci când a crezut că poate „schimba sistemul din interiorul lui fără a face compromisuri incompatibile cu convingerile sale.

Unul din cei mai vocali liberali din Consiliul Local Timişoara, Ciprian Jichici, de profesie inginer IT, a anunţat pe Facebook că îşi dă demisia din partid şi se retrage din viaţa politică, cel puţin o perioadă. Ciprian Jichici a făcut anunţul din SUA, acolo unde se află la o conferinţă de specialitate, iar în mesajul său de pe Facebook, Jichici lasă să înţeleagă că nu mai este compatibil cu modelul de „meritocraţie” promovat în PNL Timiş.

În acelaşi mesaj, liberalul arată că nu mai crede în liderii partidului din care face parte şi mărturiseşte că s-a înşelat atunci când a crezut că poate schimba sistemul din interior fără a fi nevoie să facă unele compromisuri incompatibile cu convingerile sale. „Sistemul politic românesc a devenit atât de putred, de slab, şi de ineficient încât trage România în jos. Am realizat că singurul rezultat al insistenţei mele de a rămâne în el va fi că mă voi scufunda împreună cu el”, a spus Jichici, care a ţinut să precizeze că crede în continuare în rolul partidelor politice şi al unor lideri, dar nu mai crede „în cei care azi sunt la conducere”. Redăm mai jos mesajul integral al liberalului demisionar:

Capăt de drum

În august 2002 intram în sediul PNL animat de ideea de a mă implica în politică pentru a schimba ceva în bine în Timişoara şi în România. Timp de mai bine de 13 ani am încercat să merg înainte fără a face acele compromisuri cu care sunt profund incompatibil. Nu sunt un ipocrit, aşa că nu susţin că nu am făcut deloc compromisuri. Le-am făcut, aşa cum le-au făcut şi le fac toţi cei care sunt implicaţi în politică. Acceptarea ca şefi a celor care se comportă într-un mod în care tu însuţi nu te-ai comporta vreodată, este un compromis. A te gândi cum să spui lucrurilor pe nume fără să încalci statutul partidului, este un compromis. A sta la aceeaşi masă cu unii despre care ştii bine cât de mult rău au făcut, este un compromis. Şi multe altele, sunt, la fel, compromisuri. Compromisuri pe care le-am făcut. Au fost însă, la fel de multe cele pe care nu le-am făcut şi nu am acceptat să le fac indiferent de consecinţe, deşi mi-au fost propuse.

Am încercat în aceşti ani să fiu cât mai aproape de ceea ce înţeleg eu a fi politica în esenţa ei – a lua acele decizii care, dacă te-ar afecta pe tine însuţi sau pe cei foarte apropiaţi de tine în mod direct, ar fi acceptabile. Am încercat să rezist în politică în ideea că voi ajunge într-o zi în poziţii care mi-ar permite să influenţez în mod direct şi benefic vieţile oamenilor din jurul meu. Am fost de multe ori vocea care şi-a permis să vorbească prea liber şi prea direct pentru laşii din jurul meu. De multe ori am deranjat şi am fost oaia neagră. Pentru că nu am depins vreodată de bunăvoinţa cuiva, pentru că nu m-a avut nimeni la mână cu vreun dosar, pentru că mi-am câştigat existenţa exclusiv prin valoare profesională. Nu aveţi idee cât de mult deranjează toate acestea într-un partid politic românesc.

A venit ziua în care trebuie să recunosc faptul că m-am înşelat şi că am greşit. M-am înşelat fiind probabil prea naiv să cred că pot schimba sistemul din interiorul lui fără a face compromisuri incompatibile cu mine şi cu convingerile mele. Am greşit încercând să merg înainte şi acceptând lucruri în ideea că trebuie să fii în interior pentru a putea schimba ceva. Realitatea este, din păcate, diferită. Sistemul politic românesc a devenit atât de putred, de slab, şi de ineficient încât trage România în jos. Am realizat că singurul rezultat al insistenţei mele de a rămâne în el va fi că mă voi scufunda împreună cu el.

Doresc să fiu bine înţeles, cred în rolul fundamental al democraţiei în societatea modernă. Cred în rolul partidelor politice, cred în rolul politicienilor şi cred în rolul liderilor de partide, la orice nivel. Nu mai cred însă în cei care sunt azi la conducere. Nu mai cred în promovarea mediocrităţii şi nesimţirii pe criterii ”meritocratice”. Nu mai cred nici în liderii partidului din care fac parte şi nici în personajele pe care le promovează. 

Toate acestea m-au adus la momentul la care să decid că este timpul să fiu sincer cu mine şi să recunosc faptul că este inutil să mai merg înainte pe acest drum. În cursul săptămânii viitoare (imediat ce voi reveni în România) îmi voi înainta demisiile din calităţile de membru al PNL şi al Consiliului Local Timişoara. Nu este o decizie emoţională, nu este o decizie pripită. Este rezultatul multor luni de reflecţie, de zbatere şi de încercare de identificare a unor motive de a nu o lua. În momentul de faţă sunt la 10.000 de kilometri de Timişoara participând la o conferinţă în Seattle. Distanţa şi detaşarea faţă de ceea ce se întâmplă acasă mi-au permis să definitivez această decizie în linişte, fără interferenţe exterioare. Ea nu este rezultatul vreunei frustrări legate de poziţii sau funcţii.

Nu renunţ la politică pentru că n-aş avea timp (motivul ”ideal” invocat mereu de cei care au încercat să justifice decizii incorecte faţă de mine) sau pentru că nu aş mai avea motivaţie. Concluzia (tristă pentru mine) la care am ajuns este că nu mai am nimic în comun cu partidul din care fac parte. Celor care ar fi tentaţi să tragă concluzii pripite le spun direct şi apăsat că nu am nimic în comun nici cu celelalte partide. În esenţă, nu mai sunt compatibil cu ”meritocraţia” din PNL care a ajuns la un nivel la care eu nu mă mai ridic. Mi-a devenit imposibil să mai interacţionez şi mă mai asociez cu personaje de tot felul. Partidul din care am decis să plec are în mod evident printre membrii săi un număr foarte mare de oameni de valoare. Din păcate, vocea lor se pierde din ce în ce mai mult în corul mediocrităţii. Trist, dar adevărat.

Tuturor celor care cred cât de puţin în mine sau măcar în eforturile mele, le multumesc din suflet. Tuturor celor care văd în mine o cât de mică speranţă de schimbare le cer sincer iertare că nu mai pot continua. Celor care m-au ajutat şi sprijinit în toţi aceşti ani, le sunt recunoscător. Celor care m-au criticat, suspectat sau înjurat le mulţumesc la fel de mult şi de sincer pentru că în multe cazuri m-au ajutat să realizez că greşesc.

În acest noiembrie agitat de 2015 a venit vremea ca drumul meu să se despartă de cel al PNL. Fac acest pas cu un profund regret şi cu tristeţe. Am crezut sincer în ceea ce am făcut şi în ideile pentru care am luptat. Pentru moment, îmi voi dedica timpul vieţii personale şi profesionale. Din toată această experienţă rămân doar cu speranţa că va veni cândva o zi în care să îmi doresc să redevin membru al unui partid politic.

Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite