Ciuhandu, despre Dosarul „Poli“. „Nu credeam că voi ajunge să mă apăr de nişte practici care amintesc de stalinism“
0Vineri, 29 iunie, se pronunţă sentinţa finală în Dosarul „Poli”, în care 11 oameni – în frunte cu fostul primar al Timişoarei Gheorghe Ciuhandu, au fost trimişi în judecată în baza unui rechizitoriu DNA.
Gheorghe Ciuhandu, fostul primar al Timişoarei, fostul viceprimar Adrian Orza, fostul şef al Direcţiei de Patrimoniu, Nicuşor Miuţ, secretarul Primăriei Timişoara, Ioan Cojocari, mai mulţi actuali şi foşti directori din Primăria Timişoara sunt acuzaţi de producerea unui prejudiciu de 30 de milioane de lei prin finanţarea echipei de fotbal patronate de Marian Iancu în perioada 2008-2011.
Ultimul termen, cel pentru judecarea fondului, a avut loc vinerea trecută, la doi ani după momentul în care procesul a început, iar vineri, 29 iunie, se pronunţă sentinţa finală în Dosarul „Poli”.
În rechizitoriul de trimitere în judecată, procurorii DNA au mai arătat că finanţarea oferită de autorităţile locale şi judeţene nu au urmărit „sprijinirea“ activităţii sportive a echipei de fotbal, ci „sprijinirea“ efectivă a firmei patronate de Marian Iancu pentru redresarea financiară.
„Această împrejurare este dovedită şi de faptul că, după încetarea finanţării de către Consiliul Local Timişoara şi Consiliul Judeţean Timiş, în anul 2011, S.C. Politehnica 1921 Ştiinţa Timişoara & Invest S.A. a intrat în insolvenţă, în lipsa sumelor necesare desfăşurării în continuare a activităţii“, au mai arătat procurorii DNA care i-au trimis în judecată pe „greii“ din Timişoara.
În timp ce procurorul DNA a cerut condamnări pentru toţi inculpaţii, toţi cei 11 şi-au declarat nevinovăţia şi au cerut să fie achitaţi, aducând în cuvintele finale probe care le demonstrează dreptatea.
Fapta care i se impută prin rechizitoriu fostului primar Gheorghe Ciuhandu comportă două aspecte: că, în calitate de primar, a semnat contractul de asociere considerat ilegal de procuror şi că, în calitate de ordonator principal de credite, a semnat 37 de ordonanţări de plată, acţiuni prin care ar fi comis infracţiunea de „abuz în serviciu în formă continuată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit”.
Hotărârile prin care Consiliul Local Timişoara a decis alocarea a peste şapte milioane de euro pentru finanţarea echipei de fotbal patronate de Marian Iancu s-au emis în două şedinţe extraordinare. În 20 aprilie 2008 s-au aprobat alocarea sumei de 9.000.000 de lei, iar trei săptămâni mai târziu, în 15 aprilie 2008, s-a aprobat proiectul prin care finanţarea a fost extinsă la trei ani. Cu alte cuvinte, consilierii s-au întrunit special pentru a vota alocarea banilor pentru Poli.
Pledoaria finală a fostului primar Gheorghe Ciuhandu
Iată cele mai importante aspecte punctate de Gheorghe Ciuhandu în pledoaria sa finală.
„În toamna anului 2007, la iniţiativa unui grup de cinci consilieri locali, s-a constituit o comisie care să negocieze o eventuală asociere a Municipiului Timişoara cu clubul de fotbal Politehnica. Contractul de asociere a fost negociat de Consiliul Local, printr-o comisie formată din reprezentanţi ai tuturor partidelor, şi de secretarul CLT. Nu am participat la aceste negocieri şi nici la alte întâlniri cu reprezentanţii SC Politehnica, poziţia mea fiind clară: Consiliul Local trebuie să decidă asupra oportunităţii şi formei de susţinere a echipei de fotbal. Astfel, Consiliul Local a adoptat HCL 127/2008, prin care s-a stabilit asocierea şi care avea ca anexă forma explicită a contractului de asociere, nominalizând persoanele care trebuie să îl semneze, inclusiv pe mine, ca primar. Această HCL a fost apoi vizată de legalitate de secretarul Municipiului şi de Instituţia Prefectului Timiş (act care se află la dosarul cauzei), nefiind atacată în contencios administrativ de nimeni şi, pe cale de consecinţă, ea producând efecte juridice şi fiind în vigoare şi astăzi – aici doresc să se reţină că primarul nu poate ataca o hotărâre de CL, ci din contră, este obligat să o pună în aplicare. În cazul în care un primar nu pune în aplicare o HCL, acesta comite abuz în serviciu.
Faptul că acuzarea pune la îndoială legalitatea unei HCL, şi chiar oportunitatea ei, aşa cum reiese din rechizitoriu, este profund greşit, atâta timp cât reprezentanţii aleşi ai timişorenilor, respectiv consilierii locali, sunt singurii care pot aprecia oportunitatea unui demers şi îi conferă un statut legal printr-o hotărâre, avizată juridic de secretarul Municipiului şi legalizată de Instituţia Prefectului. Cum ar fi trebuit să acţionez în calitate de primar, din perspectiva aşa-zisei legalităţi invocate de procurorul DNA? Să nu pun în aplicare o HCL, să o atac în contencios? Aveam acest drept? Nu aş fi comis atunci abuz în serviciu? Sunt întrebări la care aş dori să răspundă acuzarea şi pe care le-am adresat şi procurorului Dorobanţu, evident fără niciun rezultat. E incorect şi imoral să acuzi fără să indici soluţii şi să arăţi cum ar fi trebuit procedat, mai ales că procurorul trebuie să considere atât elementele care pot incrimina cât şi pe cele care pot dezincrimina o persoană.
Repet, nu am negociat şi nu am votat asocierea! Cu o singură excepţie, când am însoţit o delegaţie din străinătate venită în Timişoara şi care a dorit să meargă la meci, nu am asistat la niciun meci de fotbal, nici în Timişoara şi nici în deplasare.
Cu reprezentanţii clubului m-am întâlnit prima dată la semnarea contractului de asociere, după care o dată sau poate de două ori în şedinţe publice. Am aplicat contractul de asociere întrucât este parte integrantă din HCL 127/2008, care este valabilă şi acum.
În ceea ce priveşte semnarea ordonanţărilor de plată, în calitate de primar şi ordonator principal de credite, eram ultimul care le semnam, după ce mă asiguram că acestea erau semnate de funcţionarii publici abilitaţi din cadrul primăriei, inclusiv de controlul financiar preventiv. Niciun control al camerei de conturi sau al altor instituţii abilitate nu a constatat neregului cu privire la ordonanţările respective, pe toată perioada de derulare a contractului de asociere, iar toate recomandările cu privire la operaţiunile contabile desfăşurate au fost implementate de direcţiile din primărie.(...)
În calitate de primar, timp de 16 ani, am semnat mii de ordonanţări de plată, ceea ce explică şi de ce ordonatorul principal de credite nu poate să verifice fiecare document justificativ care stă la baza întocmirii ordonanţărilor, fiind fizic imposibil, ci doar să se asigure că sunt în limita bugetelor aprobate şi a veniturilor bugetare – ceea ce s-a respectat şi nu este contestat de nimeni!
Expertizele făcute la solicitarea primăriei în 2013 şi 2015, când nu mai eram în funcţie, arată că plăţile s-au făcut corect, cu respectarea legilor şi procedurilor în vigoare.
Nu sunt nici jurist şi nici economist, profesia mea fiind de inginer constructor, iar primarul are statut de demnitar şi nu de funcţionar public. Fac această precizare pentru că am constatat că în rechizitoriu acuzarea face adesea confuzii cu privire la responsabilitatea care revine unui primar. (...)
Acuzarea ar fi trebuit să arate punctual ce articole de lege au fost încălcate de mine ca primar, ca demnitar al statului român, astfel încât să mă pot apăra faţă de acuze concrete, explicite, şi nu faţă de presupuneri sau păreri personale ale unui procuror, pentru că este imposibil. Având în vedere cele de mai sus, solicit achitarea mea, întrucât faptele ce mi se impută nu există (...)
Un alt aspect important este legat de conflictul anterior dintre procurorul Dorobanţu şi Primăria Timişoara, legat de respingerea unei autorizaţii de construire solicitate de Dorobanţu. Consider că este unul din motivele pentru care a pornit acest dosar, ca răzbunare pentru situaţia respectivă. La fel de important este şi comportamentul în plan social al procurorului Dorobanţu care nu mai este parte a DNA şi este suspendat din magistratură, având pe rol un dosar penal după ce a fost oprit de Poliţie conducând cu o alcoolemie extrem de ridicată – consider că un astfel de om, care se pune în pericol pe sine dar îşi pune în pericol şi semenii, nu poate fi în măsură să îi acuze şi nici măcar să îi caracterizeze pe alţii – a se vedea consideraţiile dumnealui din rechizitoriu cu privire la persoana mea, care arată mai mult la atacuri la persoană decât a analiză imparţială a faptelor. Dincolo de aceste aspecte vizând lipsa de integritate şi lipsa de imparţialitate a procurorului Dorobanţu, ce să mai spun despre eficienţa activităţii acestuia, când astăzi sunt judecate fapte de acum 10 ani, la 8 ani de la denunţ şi de la finalizarea contractului de asociere?
Toate aceste nereguli ale procurorului Dorobanţu denotă din partea acestuia abandonarea principiilor clamate de DNA (imparţialitate – integritate – eficienţă) şi adoptarea unei tactici procesuale vizând decaparea instituţională, aşa cum s-a procedat din păcate şi în alte procese de notorietate, promovate de DNA”.
Provin dintr-o familie de oameni care au făcut puşcărie politică pe vremea comunistă, eu însumi fiind reţinut în revoluţie, fără să revendic niciodată vreun avantaj pentru aceasta, dar nu credeam că voi ajunge în situaţia să mă apăr faţă de un rechizitoriu şi de nişte practici ale unui procuror care aminteşte de perioada stalinistă a anilor ’50.
Este regretabil că o instituţie ca DNA, al cărei rol este esenţial în orice stat civilizat şi pe care nu îl contest sub nicio formă, tolerează astfel de metode, care încalcă drepturi elementare ale omului, ignorând legi fundamentale, de dragul unei statistici false şi a propăşirii unor personaje vremelnice. Sper să am parte de o judecată dreaptă, neinfluenţată de presiuni, dar dacă va fi să fiu condamnat, am să lupt până la sfârşit să îmi dovedesc nevinovăţia, cu toate piedicile care se vor pune şi cu toată suferinţa cauzată în special familiei şi apropiaţilor mei, cărora le mulţumesc pentru sprijin”, a spus Gheorghe Ciuhandu, prima al Timişoarei în perioada 1996-2012.
"Tribunalul Timiş trebuie să repare o nedreptate în care 11 oameni trăiesc de câţiva ani"
Flavius Boncea, fost consilier local din partea PNŢCD, susţine că au fost trimişi în judecată oameni, unii dintre ei suspendaţi din calitatea de funcţionar public, cu sechestru pus pe avere, din cauză că au dus la îndeplinire o hotărâre de Consiliu Local neatacată de nimeni, aflată în vigoare şi astăzi, şi pe care dacă nu ar fi respectat-o ar fi comis un abuz în serviciu!
„După doi ani de audieri, s-a conturat o imagine destul de clară asupra a ceea ce s-a întâmplat în acest caz, atât timp cât nici măcar un singur martor dintre cei audiaţi nu a putut să indice vreo vinovăţie a vreunuia dintre cei 11 inculpaţi. Inclusiv auditorii Camerei de Conturi Timiş şi, mai ales, şefa Departamentului Juridic al Curţii de Conturi au confirmat că asocierea dintre Consiliul Local Timişoara şi echipa de fotbal a fost făcută legal; singurii care aveau în continuare dubii erau cei doi auditori care au solicitat la doi ani după finalizarea contractului reanalizarea acestuia din punct de vedere al legalităţii, recunoscând însă şi ei că solicitarea lor era tardivă, dar că au făcut-o deoarece, din punctul lor de vedere, economicul primează juridicului (!).
Trebuie menţionat şi faptul că aceşti doi auditori au omis, cu bună ştiinţă, avizul negativ pentru începerea urmăririi penale dat de superiorii lor de la Bucureşti, aviz care, de altfel, a fost dosit de procurorul din cauză, acesta comiţând un abuz de putere prin faptul că nu a ţinut cont de toate probele din dosar, inclusiv de cele în favoarea celor pe care îi suspecta, aşa cum ar fi fost obligat de lege.
Tribunalul Timiş trebuie să repare o nedreptate în care 11 oameni trăiesc de câţiva ani. Ce va fi? Rămâne la latitudinea instanţei.
Dar închei cu cuvintele din pledoaria unui alt inculpat din dosar, care sintetizează poate cel mai bine situaţia în care trebuie să se facă lumină: <În ceea ce ne priveşte, răul deja a fost făcut. Am fost suspendaţi, am fost supuşi oprobiului public, avem instituite sechestre pe avere, ne-au fost distruse vieţile noastre şi ale familiilor noastre. Rămâne ca măcar acum, la final, instanţa să ne redea dreptatea şi demnitatea>”, susţine Flavius Boncea.