Care este povestea imaginii de pe carpeta „Răpirea din serai“ şi cum a ajuns opera lui Mozart un simbol al kitsch-ului la români

Carpetele cu Răpirea din serai se vând şi pe internet FOTO writertime.files.wordpress.com

La modă în urmă cu un sfert de veac şi nelipsită din casele multor români, carpeta care semnifică “Răpirea din serai” a ajuns astăzi un motiv de dispreţ la adresa celor care încă apreciază o astfel de lucrare. Imaginea reprezintă, însă, o scenă dintr-o operă a lui Mozart intitulată “Răpirea din serai”.

„Caracalenii sunt în stare de şoc, după ce mai mulţi necunoscuţi au pătruns în Muzeul de Artă Modernă din localitate şi au furat cel mai de valoare obiect, carpeta originală cu Răpirea din serai”. „Invidie maximă printre cocalarii români. Toţi şi-ar fi dorit să aibă ei primii ideea genială a lui Robert Acrişor, un cocalar teleormănean care şi-a personalizat BMW-ul folosind pe post de tapiţerie mai multe carpete cu Răpirea din serai”. „O piţipoancă din Teleorman a crezut că se prăbuşeşte cerul peste ea, după ce un expert în opere de artă i-a comunicat că deţine, moştenire de la bunica ei, o carpeta cu Răpirea din serai care este un banal produs de serie”. Sunt doar câteva fragmente din glumele îndrăgiţilor umorişti de la Times New Roman, care publică periodic glume al căror subiect este „Răpirea din serai”.

Ajunsă subiect de glume cu „cocalari şi piţipoance”, „Răpirea din serai” este, înainte de a fi o carpetă intens folosită în unele case din România, o operă de Wolfgang Amadeus Mozart pe un libret de Stephanie Gottlieb, care a revizuit libretul cu acelaşi titlu scris de Christoph Friedrich Bretzner. Pe blogul personal, Ionuţ Puerava, a arătat pe scurt povestea „Răpirii din serai”.

„Constanţa era închisă în palatul lui Selim Paşa. Belmonte, un tânăr nobil spaniol dorea să o elibereze, dar nu avea acces în palat, aşa că s-a dat drept unul dintre cei mai cunoscuţi arhitecţi italieni ai timpului, profitând de faptul că Selim Paşa este mare amator de arhitectură. La miezul nopţii, Belmonte pătrunde în grădina palatului (serai) şi cu ajutorul unei scări coboară către o barcă acostată la ţărm. Sunt prinşi, Selim Paşa soseşte şi pe rând, Belmonte şi Constanţa iau vina asupra lor, fiecare dorind să-l salveze pe celălalt. Impresionat de puterea dragostei lor, Selim Paşa îi iartă şi le redă tuturor libertatea”, explică tânărul pe blogul său.

Sociologul Cătălin Augustin Stoica, conferenţiar la Departamentul de Sociologie din cadrul SNSPA, a explicat pentru „Adevărul” care ar fi câteva dintre motivele pentru care celebra carpetă cu „Răpirea din serai”, la modă cândva, este încă îndrăgită şi folosită. „Erau nişte obiecte populare cu care unii oameni îşi decorau casa. Consumul cultural variază de la o categorie socială la alta. Ţine de capitalul cultural al unui individ care îi permite într-un anumit fel să aprecieze anumite producţii culturale. Se râde pe chestia asta, dar nu este nici pe departe specific românesc. Şi în alte ţări anumite categorii sociale au anumite obiecte cu care îşi decorează casa. Sunt segmente sociale care consumă anumite bunuri şi servicii în conformitate cu capitalul cultural şi resursele financiare pe care le deţin, iar de aici avem astfel de discrepanţe. Capitalul acesta cultural presupune mai multe  chestiuni. Pe lângă educaţie, presupune şi nişte elemente de gust şi preferinţe culturale. Cu alte cuvinte, ca să apreciezi muzica lui Wagner trebuie să ai un anumit capital cultural. Ca să apreciezi o lucrare a lui Picasso, îţi trebuie un anumit bagaj de cunoştinţe”, a declarat specialistul care a subliniat că nu vrea sub nicio formă să se erijeze într-un judecător al gustului. „Ca sociolog nu îmi permit asta. Pur şi simplu există diferenţe de consum şi preferinţe culturale”, a mai declarat specialistul.