Amintiri din epoca lui Ceauşescu: cu MIG-ul la cumpărături de pepene galben

Vila în care se caza de obicei delegaţia Ceauşeştilor stă acum nefolosită.

Vizitele lui Nicolae Ceauşescu la Timişoara puneau în mişcare un întreg mecanism care trebuia să se asigure că preşedintelui şi soţiei acestuia nu le va lipsi nimic.

Imediat după aflarea veştii că Nicolae şi Elena Ceauşescu vin la Timişoara, începea şi agitaţia. Totul trebuia pregătit minuţios, pentru ca familia prezidenţială să fie primită ca la carte. Oamenii de la PCR, de la Comitetul Judeţean, Securitatea şi cei de la Gospodăria de Partid aveau rolul de a pune la punct sejurul Ceauşeştilor. Nicolae Ceauşescu a fost cazat la Timişoara în două locaţii: Vila Internaţional şi în clădirea unde funcţionează astăzi Centrului Cultural Francez.

Una din personele care au avut un rol important în confortul lui Ceauşescu a fost bucătarul Francisc Datcu. Acesta face parte din elita maeştrilor artei culinare din Timişoara. "M-am ocupat de bucătăria lui Ceauşescu de şase ori. Eu eram angajat la Gospodăria de Pardid, la bucătăria de la Casa Politehnicii de azi. Dar când venea Ceauşescu eram detaşat acolo unde era nevoie. Fie la hotel Internaţional, ori la casa unde este Centrul Cultural Francez, fie în zonele unde mergea să vâneze: la Chevereş, Pişchia, Hodoni sau Şarlota”, îşi aminteşte Francisc Datcu.

Bucătarul Feri Datcu îşi aduce aminte cu nostalgie de vremurile în care gătea pentru Nicolae Ceauşescu, despre care spune că nu avea pretenţii exagerate când venea vorba de mâncare. "Aparatul" care funcţiona impecabil pentru a-i satisface orice dorinţă era, însă,  extrem de eficient şi nu făcea niciun rabat. Ca atare, nu exista nicio piedică pentru a satisface ordinele.

“Înainte ca ei să vină la Timişoara, toţi cei care aveam să ne ocupăm de bucătărie şi ospătarii eram nevoiţi să ne facem analizele medicale complexe. Trebuia să dăm sânge, urină, medicii erau foarte stricţi. Cu cinci zile înainte să ajungă, începea alergarea pentru produsele alimentare. De toate acestea se ocupa Gospodăria de Partid, care avea o fermă pe Calea Aradului, la kilometrul şapte. Toate alimentele erau româneşti”, a mai spus Feri Datcu.

Ceauşescu la regim

Bucătarul susţine că nu sunt adevărate poveştile că Ceauşescu avea pretenţii exagerate. “Era chiar modest. Pentru că era bolnav mânca puţin şi de regulă trebuia să nu fie prăjeli şi să nu fie gras. Nici cu băutura nu le avea. Ţin minte că îi plăcea Cadarca de Recaş, însă la o recepţie consuma maxim două pahare de vin. Noi însă pregăteam platouri cu de toate, cu muşchi file, şuncă de Praga, brânzeturi. Să vă dau un singur exemplu: aveam nu mai puţin de zece feluri de mezeluri. La masa lui Ceauşescu era prezent mereu şi medicul lui, care contola tot ce mânca. Legumele şi fructele erau literă de lege”, a afirmat Datcu.

Feri Datcu povesteşte că Nicolae Ceuşescu era un mare iubitor de muzică populară, astfel că la venirea sa la Timişoara, de fiecare dată trebuiau pregătite trupe pentru prestaţii live. “Îi plăcea muzica populară la nebunie. Pe lângă mulţi solişti şi instrumentişti, veneau şi dansatori”, a adăugat bucătarul.

Cu MIG-ul după pepene galben

Bucătarul şi-a amintit de întâmplările de la întâlnirea lui Ceauşescu cu Iosif Broz Tito, de la Timişoara. Preşedintele iugoslav a stat aici nu mai puţin de cinci zile, alături de Ceauşescu. “În ultima seară, s-a organizat banchetul de final, la Internaţional. Noi trebuia să preparăm ce scria la meniul pe care îl primeam. Dimineaţa, am observat că la desert era şi pepene cu îngheţată. Dar de unde pepene galben, că era iarna. S-au dat telefoane peste telefoane, însă fără succes. Directorul de la Gospodăria de Partid a venit şi a dat telefon la aeroport, de unde a fost trimis un avion MIG în Grecia. S-a întors cu şase bucăţi de pepene, astfel că seara, pe la ora 12.00, oaspeţii au putut să servească pepenele cu îngheţată”, a mai declarat Feri Datcu.

Când a plecat Tito, bucătarii care erau detaşaţi la Hotel Internaţional au primit din partea sârbilor câte 500 de dolari, trei feluri de băuturi şi un aparat de ras Wellington. “Cei care stăteau cu Ceuşescu nu au primit nimic. Aveau doar cei 187 de lei pe zi, bani pe care îi primeam de fapt toţi”, a spus Datcu.

Sediul de acum al Institutului Francez de pe bulevardul Loga a fost ultima casă în care a stat cuplul Ceauşescu la Timişoara. “Casa avea o piscină şi o pistă de popice. Lui Ceauşescu îi plăcea să joace popice, juca cu suita lui”, a mai povestit bucătarul.

La vânătoare cu Ceauşescu

Când venea la vânătoare în judeţul Timiş, niciodată nu se ştia exact locul pe care îl alege. Aşa se face că fiecare domeniu era pregătit special să îl primească pe oaspete. “Îmi amintesc o întâmplare de la Chevereş, unde Ceauşescu s-a dus la vânătoare cu Maurer. Masa trebuia să o facem undeva într-o poiană, în mijlocul pădurii. Nu era nimic acolo, nici curent, nici apă. Dar în câteva ore au adus două generatoare pentru curent, două cisterne de apă, corturi, mese, scaune, tot ce trebuia pentru gătit. El nu a mâncat decât o cremă de legume uşoară. La un moment dat, ne-am speriat cu toţii pentru că, din cauza gonacilor, s-au rătăcit câţiva mistreţi şi au ajuns în poiană. Erau foarte speriaţi, am crezut că vor răsturna tot aranjamentul. Dar securiştii au tras cu pistoalele direct din buzunare şi i-au omorât”, a spus Datcu.

Vânătoarea s-a încheiat prost pentru Nicolae Ceauşescu, care avea să facă un gest care i-a lăsat pe toţi cu gura căscată. “Când au aliniat vânatul, fiecare s-a lăudat cu ce a împuşcat. Era ca o copetiţie a vânătorilor. Pe lângă mistreţi, Maurer avea şi două vulpi. Ceauşescu avea doar o singură vulpe. Când a văzut că a fost învins, Ceauşescu s-a supărat, s-a urcat în maşină şi a plecat în oraş. Nu a mai vrut să stea la masă. Ne-a lăsat acolo. Nu am înţeles comportamentul lui. Dar să ştiţi că nu este adevărată nici povestea cu securiştii care împuşcau animalele în locul lui. Era un vânător foarte bun. E adevărat că el era în prima linie, iar când gonacii fugărau animalele în faţa lui, nu aveau cum să nu le nimerească”, a mai spus Feri Datcu.

Elena Ceauşescu, nemulţumită de farfurii

O altă întâmplare a avut loc la domeniul de vânătoare de la Pişchia, unde Feri Datcu a fost bucătar alături de regretatul Cornel Urcan, fostul patron de la Hotel Continental. “La un moment dat, după ce am aşezat masa, a venit Elena Ceauşescu şi a ridicat o farfurie aşa de control. Erau farfurii de la Alba Iulia, iar pe fund era ştampila neagră de la CTC (control tehnic de calitate), însă se vedea şters. Elena a venit la mine şi mi-a spus că farfuriile sunt murdare. Am vrut să le schimb, dar toate erau la fel ştampilate. Pentru că nu aveam de ales, m-am dus la ea şi i-am zis: permiteţi-mi să raportez! Farfuriile aşa sunt din fabricaţie, nu sunt murdare. A spus că dacă eu garantez că sunt curate, atunci pot să rămână”, a mai declarat Feri Datcu.

Drum de 55 de kilometri, asflatat într-o noapte

Francisc Datcu a povestit şi un episod care a devenit celebru încă de pe timpul comunismului. Ceauşescu trebuia să vină la Timişoara cu avionul, însă meteorologii de la aeroport au prognozat că dimineaţa va fi ceaţă şi există riscul să nu poată ateriza. “Veştile bune au venit, însă, de la meteorologii de pe aeroportul din Arad. Aşa se face că s-a decis ca Ceauşescu să aterizeze dimineaţa la Arad. Problema a fost că drumul de la Arad la Timişoara era plin de gropi. Dar asa nu era o problemă. S-a ordonat ca bucata de drum până la Vinga să fie făcută de cei de la Timişoara, iar cealaltă parte de cei de la Arad. În seara aia au scos toate utilajele şi muncitorii au lucrat la lumina reflectoarelor până dimineaţa la asfaltare. Într-o noapte s-a rezolvat problema. Se făceau minuni pentru Ceauşescu. Atunci dacă ţi se spunea să faci ceva, făceai”, a încheiat Francisc Datcu.