Ştefan cel Mare, cu sau fără barbă. Subiectul a provocat aprige discuţii în cadrul Academiei Române, acum un secol. Ce decizie a fost luată

Într-o descoperire a episcopului Melschidec, Ştefan cel Mare nu avea barbă

Avea sau nu barbă Ştefan cel Mare? Subiectul a iscat discuţii aprinse între membrii Academiei Române la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Toată disputa a pornit de la proiectul ridicării unei statui la Iaşi a domnitorului. Preşedintele comitetului de iniţiativă era Vasile Alecsandri. Lucrurile aveau să fie tulburate de o descoperire făcută de către episcopul Melchisedec.

„Se strâng fondurile, se găseşte şi sculptorul în persoana francezului Em. Fremiet. Potrivit temei întocmite de P. Verussi, Ştefan cei Mare trebuia să fie reprezentat cu capul plecat şi, fireşte, privirea în jos, plete până la umeri şi cu coroana pe cap. Faţa îi era împodobită cu nişte straşnice mustăţi şi o impunătoare barbă! Această imagine fusese creată mai ales de litografiile lui Gh. Asachi şi picturile a doi pictori consacraţi, Constantin Lecca şi Carol Pop de Szathmary, care la rândul lor se inspiraseră dintr-o pictură pe pânză din 1797 semnată de Vasile Popovici, aflată la Mănăstirea Putna. Toate bune şi frumoase, dacă între timp n–ar fi intervenit o importantă descoperire. În peregrinările sale, episcopul Melchisedec descoperă la Humor un tetra-evangheliar, împodobit cu numeroase miniaturi. Şi cum norocul este de partea celor ce-l caută, episcopul are marea şansă să descopere şi portretul lui Ştefan cel Mare. Îl examinează, descifrează scrisurile şi se convinge că portretul este autentic. Ştefan cel Mare n-avea barbă! Descoperirea este prezentată Academiei Române“, prezintă istoricul Eugen Şendrea situaţia în volumul „Pe urmele lui Ştefan cel Mare“.

Ce a hotărât Academia Română

Începe o dispută aprigă cu privire la barba domnitorului. Se stabileşte, până la urmă că acesta nu avea barbă, dar cu toate acestea, comitetul de iniţiativă pentru realizarea sculpturii îl anunţă pe artistul francez că Ştefan cel Mare trebuie realizat cu barbă, imagine care a rămas în memoria colectivă:

„Membrii Academiei se împart în două tabere. Unii îl susţin pe Bogdan Petriceicu Haşdeu că tetraevangheliarul nu este contemporan cu Ştefan şi îl înfăţişează pe Petru Rareş. Alţii, dimpotrivă. Disputele capătă dimensiuni din ce în ce mai mari. Se întreprind cercetări serioase şi minuţioase, care îl înfrâng pe Haşdeu şi pe partizanii lui. Tetraevan-gheliarul era din timpul domnitorului, deci Ştefan cel Mare nu avea barbă! Ca ironie, după ce toată lumea era ferm convinsă că domnitorul nu avea barbă, membrii comitetului telegrafiază la Paris sculptorului să lase statuia domnitorului tot cu barbă. Şi aşa a fost inaugurat monumentul, aşa ne-am obişnuit şi noi cu imaginea viteazului Ştefan având barbă“, menţionează istoricul Eugenj Şendrea.