Singurătatea unui veteran de război ajuns la vârsta de 101 ani. „Nu mai am pe nimeni. Doi copii mi-au murit în 2016“

Constantin Olaru are vârsta de 101 ani

Constantin Olaru este cel mai vârstnic locuitor al comunei Logreşti, din judeţul Gorj. Are 101 ani şi este veteran de război. Constantin Olaru a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial. Bătrânul trăieşte singur într-o casă veche, care stă să cadă peste el.

Constantin Olaru nu mai are pe nimeni din familie alături de el. Soţia a murit în urmă cu mai mulţi ani, iar dintre cei trei copii mai trăieşte unul singur care este bolnav şi se află în căruciorul cu rotile. Casa în care trăieşte este din lemn şi este foarte deteriorată.
 

„Au murit şi părinţii mei si locul unde am avut casa a luat-o la vale, au avut loc alunecări de teren. Iată-mă aici pe un teren al altuia, si pentru început mi-am făcut o colibă ajutându-mă un meseriaş de 75 de ani. Eu am avut de gând să îmi fac o altă casă mai in faţă, dar din păcate nu am mai reuşit. Nu mai am pe nimeni, aş vrea să mor. Am avut trei copii şi doi au murit în anul 2016. Ion, băiatul care mi-a rămas e bolnav în scaun cu rotile şi stă la Sibiu”, spune veteranul de război.

Doar preotul şi o vecină îl mai vizitează

Doar o vecină şi preotul îl mai vizitează. Femeia îi mai aduce de mâncare.

„Sunt aşa de singur. Rar vine cineva să mă vadă. Vecina îmi aduce mâncare că eu nu mai văd bine şi abia am grijă să fac foc în sobă. Uneori preotul vine la mine cu o pâine şi mai vorbim. Am lucrat si eu aici în sat, dar de un an de zile nu pot să fac nimic, nu mai văd bine“, mai povesteşte veteranul de război. 

A fost rănit în timpul războiului

Am făcut armata la Regimentul 5 Vânători din Timişoara. În 1939, m-au incorporat şi m-au liberat 1946. La război, am plecat cu regimentul în munţii Aradului, pentru a lupta împotriva ungurilor care voiau să îşi ia judeţele. Eram pregătiţi în tranşee împotriva ungurilor.
 

Într-o noapte am primit ordin să lăsăm graniţele sa mergem în Rusia, pentru că Rusia a luat Basarabia. Într-o noapte am plecat vreo câţiva soldaţi, dar eu am căzut pe munte in jos. Norocul a fost ca nu a căzut vreo piatra. Am ajuns la infirmerie. 

Ordonanţa unui colonel

A fost transferat , apoi la Corpul 1 Armată, la Sibiu, unde a devenit ordonanţa unui colonel. „Am intrat la domnul colonel m-am prezentat si i-am spus cine m-a trimis si ca provin din Oltenia. Colonelul considera că oltenii sunt hoţi, i-am spus ca neamul meu nu este. M-a trimis la unitate sa-mi dea mâncare, şi deşi nu ştiam cum sa mă întorc, m-am descurcat. Pe urmă am plecat la domnul colonel acasă cum zisese. Când făceam curăţenie mă verifica dacă sunt hoţ aruncând monede în camera şi inspecta după ce terminam curăţenia sa vadă dacă le-am luat. Eu le luam si le puneam pe masă după ce le găseam sub pat sau prin cameră. Eram ordonanţa lui, el avea un băiat in Bucureşti, Marius şi altul la Regimentul 7 Greu, Ştefan îl chema“, povesteşte bătrânul veteran.

A fost apoi pe frontul din Rusia, împreună cu colonelul pe care îl servea: „Eu, împreună cu domnul colonel, am fost în război, până în Rusia, el era în comandament şi conducea trupele, luptele. Când au venit ruşii in România a trebuit sa ne întoarcem împreună la Sibiu“. Tatăl lui a luptat în Primul Război Mondial 

Reprezentanţii Direcţiei de Calitatea Vieţii Personalului din cadrul Ministerului Apărărăii Naţionale l-au vizitat pe bătrân şi i-au adus alimente.