Povestea celei mai populare stâne din munţii României. Ce mâncare delicioasă atrage zilnic la colibă sute de călători

Soţii Mărioara şi Gheorghe Babu, familie de ciobani din Munţii Parâng, au reuşit să cucerească în câţiva ani zeci de mii de călători pe şoseaua Transalpina, care au oprit şi le-au călcat pragul stânei să mănânce o porţie de tochitură de oaie preparată după o reţetă unică.

Mediatizarea intensă a şoselei Transalpina a ajutat şi la dezvoltarea economiei din zona montană pe care o traversează. Pe traseul drumului care atinge pe cale rutieră cea mai mare altitudine din România, 2.125 de metri în Pasul Urdele, drumeţii au ocazia cel puţin a unui popas rustic de ţinut minte. 

La 18 kilometri de Rânca şi la 10 kilometri de Obârşia Lotrului, mai mulţi măgăruşi stau cuminţi pe marginea şoselei. Vin imediat la geamul maşinii dacă şoferul opreşte. Întind botul blajin pentru a fi mângâiaţi şi, eventual, pentru a primi ceva de mâncare. Ar putea fi consideraţi agenţii de pază şi de marketing ai Mărioarei Babu (56 de ani), ciobăniţa din localitatea gorjeană Novaci, care conduce locul numit „Stâna Ştefanu“.

Odată ajunşi în ograda ei, turişii sunt îmbiaţi să cumpere, la preţ modic, o strachină cu tochitură de oaie făcută chiar sub ochii lor, într-un tuci tradiţional. Apoi, drumeţii sunt aşezaţi în rând, vecini la aceeaşi masă rustică. 

Printre clienţii cu notorietate ai stânei se numără şi magnatul Ion Ţiriac, despre care gazda spune că vine negreşit la ea, pe Transalpina, în fiecare an. Mărioara Babu explică şi faptul că numele stânei se trage de la muntele Ştefanu, unde a fost amenajată, masiv aflat, din punct de vedere administrativ, pe teritoriul judeţului Vâlcea. 

MĂRIOARA - CU „TOCANUL“, SOŢUL - CU MĂMĂLIGA

Ciobăniţa Mărioara se ocupă de prepararea „tocanului“, o mâncare din carne de oaie specifică zonei Gorjului. Ne spune cu mândrie că reţeta şi modul de preparare îi aparţin. Unul dintre bucătarii cunoscuţi în România, Horia Vîrlan, prezentator al unei emisiuni culinare la Prima TV, trece şi el frecvent pe la Stâna Ştefana. S-a rugat de Mărioara Babu să-i spună şi lui secretul. „I-am dat reţeta, dar m-a sunat să-mi spună că nu i-a ieşit. I-am răspuns că nici mie nu mi-au ieşit ciupercile după reţeta pe care mi-a dat-o, deşi am pus de toate“, ne povesteşte cu umor ciobăniţa.

Gheorghe Babu (62 de ani), soţul Mărioarei, sau Bebe, cum îl cunoaşte toată lumea, este responsabil de prepararea mămăligii pe care o taie în felii cu aţa,  precum şi de asigurarea bunei dispoziţii. Când nu amestecă în mămăligă, nea Bebe cântă la fluier melodii învăţate de la bătrâni, aşa cum îi stă bine oricărui cioban. Trăieşte în acele locuri de la 11 ani. Mama lui făcea caşcaval şi telemea din laptele colectat de la ciobanii muntelui. „Era o cheşărie (n.r. – regionalism specific zonei, care semnifică locul de preparare a telemelei), unde se făcea cel mai bun caşcaval din ţară. Se dădea şi la export. Soacra mea se ocupa de această cheşărie. Aducea lapte şi se făcea telemea. Se ţinea la munte până în noiembrie“, ne spune Mărioara Babu, o povestitoare înnăscută. 

După 1989, cheşăria s-a închis, aşa cum s-a întâmplat cu multe întreprinderi locale mici cu tradiţie. „Au căzut comuniştii şi s-a ales ce s-a ales de toată bogăţia ţării. În loc să ne-o dea nouă să ducem mai departe activitatea, s-a ales praful. Era o construcţie frumoasă din lemn, cu mai multe camere. Socrii mei stăteau acolo şi iarna, pentru că aveau răspundere. În urmă cu 15 ani, am făcut o stână în apropiere, dar, între timp, a apărut Legea Lupu şi s-au împărţit munţii şi pământurile la foştii proprietari sau moştenitorii acestora“, ne mai relatează Mărioara Babu.
 

Locul unde se făcea telemeaua tradiţională, dar şi o mare suprafaţă de teren aferentă au fost retrocedate către o avocată din Timişoara. Familia Babu a încheiat o înţelegere cu noul proprietar al terenului şi stâna a continuat să funcţioneze.

„MÂNCAU DIRECT DIN CEAUNE“

Între timp, şoseaua  care mai este denumită şi „Drumul Regelui“, pentru că a fost amenajată prima dată la cererea monarhului Carol al II-lea, a fost modernizată, iar turiştii s-au înmulţit considerabil.

„Veneau mulţi bucureşteni să cumpere brânză de la noi. Îşi luau saramura în bidoane sau în sticle şi, după ce terminau brânza, cumpărau alta şi o puneau în saramură ca să capete gustul specific. Au dat buzna din ce în ce mai mulţi, pentru că le era mare drag să oprească la stână şi mâncau direct din ceaune, deşi mâncarea era pentru noi. Noi făceam mâncare pentru noi, dar erau foarte încântaţi şi nu-i puteam refuza. Atunci mi-a venit ideea să amenajez un mic cort şi să prepar oaie la ceaun, la care nu punem decât sare şi nimic altceva. Oricine poate să ducă brânza la analize şi, dacă iese că e făcută cu cheag cumpărat, eu închid totul. Încet-încet s-a dus vorba şi au început să vină din ce în ce mai mulţi“, ne mai relatează ciobăniţa. 

800 DE PORŢII ÎNTR-O SINGURĂ ZI

Ca urmare a unor neînţelegeri cu proprietarul terenului, familia Babu a mutat stâna la o distanţă de un kilometru faţă de locul în care se afla iniţial. Cu toate acestea, numărul turiştilor care se opresc la stână este tot mai mare. „Un şut în fund, un pas înainte. Ne-am mutat la un kilometru, într-o zonă şi mai frumoasă, iar numărul de turişti a crescut. Am vândut într-o zi şi 800 de porţii, plus că au mai fost turişti care doar au vizitat stâna. Cred că avem frecvent peste 1.000 de persoane care ajung într-o zi la stână. De Rusalii, nu mă aşteptam să vină aşa de mulţi oameni şi am rămas fără carne. Am crezut că fac infarct, pentru că vin oameni de peste tot şi nu vreau să-i dezamăgesc. Ne câştigăm existenţa mai uşor decât am fi crezut vreodată, dar prin muncă şi mulţumirea celor care ne calcă pragul, pentru că revin întotdeauna la noi“, ne mărturiseşte ciobăniţa (foto dreapta, alături de soţul Gheorghe). 

GILDA, DOCA ŞI TARZAN, ATRACŢIILE STÂNEI

În afară de mâncarea tradiţională, cojoacele ciobăneşti din lână, câinii ciobăneşti mioritici, măgăruşii şi odaia amenajată tradiţional, sunt celelalte atracţii ale Stânei Ştefanu. „Turiştii îşi fac poze cu cojoacele, cu ciobăneştii mioritici, care sunt foarte blânzi. Cineva a venit cu copiii şi nu-i mai putea lua. Turiştilor le place cel mai mult să facă poze în cojoace. Mai vin unii care sunt fiţoşi şi se uită cu atenţie la cojoace. N-au fost purtate de nimeni, dar s-au mai uzat pentru că mii de turişti şi-au făcut poze cu ele. Dar, când se văd în cojoace, le este mare drag. Mai avem şi ciomege, mai vin şi câinii ciobăneşti, Gilda, Doca şi Tarzan. Câinii îşi cunosc rolul. Stau numai la poze. Parcă ar fi instruiţi. Unii turişti îşi iau cojoacele pe ei şi ies la măgarii care stau în drum. S-au învăţat acolo că le mai dau oamenii să mănânce“, ne povesteşte Mărioara. 

Stâna este deschisă pentru turişti de şase ani. În incinta ei se află o mică odaie amenajată în stil rustic. „Acum vreau să pun fotografii cu peisajele montane şi cu noi, familia Babu, pentru ca turiştii să mai caşte ochii“, ne mai spune Mărioara. Familia de ciobani are la stână în jur de 600 de oi.

Planurile de dezvoltare ale familiei Babu 

Mărioara Babu are în cap un proiect clar de dezvoltare. În prima fază, îşi doreşte să construiască căsuţe din lemn pentru cazarea turiştilor care doresc să rămână peste noapte. A făcut deja primul pas, cu două mini-construcţii.

„Aş vrea să fac nişte căsuţe şi turiştii care vin să mănânce să poată rămâne peste noapte, fără să le cer vreun ban. Cine vrea poate să stea la stână, dar la regim de stână, fără energie electrică. Eu cred că nici nu au nevoie, pentru că atunci când văd focul trosnind afară, iau un cojoc în spate, blidul cu tocană de miel şi ascultă poveşti ciobăneşti cu lupi şi urşi, îl dau dracu’ de televizor. Nu vreau să fac o pensiune, pentru că atunci torni beton şi alte lucruri şi nu mai vine nimeni“, ne spune Mărioara Babu. Ciobăniţa pleacă de la stână ultima, atunci când începe să ningă: „Până ninge stau aici. Plecăm cu animalele la 1 noiembrie, pentru că începe lupul să prindă puteri. Coborâm oile la Novaci şi apoi le iernăm în Melineşti, în judeţul Dolj. Eu rămân la stână pentru turişti până la prima ninsoare. Nu pot să trăiesc fără munte“.

„MI-A PLĂCUT TOT CE AM MÂNCAT“ 

Turiştii sunt încântaţi de peisajele Transalpinei, iar produsele de la stână sunt un bonus binevenit. „Am recidivat şi ne-am întors pe Transalpina pentru că peisajele sunt absolut superbe. La stână mi-a plăcut tot ce am mâncat. Sunt preparate pregătite într-un mod tradiţional şi-mi plac, mai ales că am rădăcini câmpeneşti“, a spus Florin, din Bucureşti. „Am mai fost la stână şi o să mai venim cu mare drag. La plecare o să cumpăr şi produse, în special brânză şi urdă. Sunt foarte bune“, ne-a prezentat impresiile Tincuţa, o altă clientă.

Majoritatea turiştilor care au călcat la Stâna Ştefanu revin şi altădată. „În fiecare an venim pe Transalpina. Este un loc minunat. Peisajele sunt absolut fantastice. Am mai fost de două ori la stână. Îmi place pentru că este mâncare tradiţională“, a detaliat Nicu Dumitraşcu, din Bucureşti.

Gheorghe Babu ne spune că face pe zi zeci de ceaune cu mămăligă: „Dacă avem solicitări, facem cel puţin 30 de ceaune cu mămăligă. În timpul iernii muncim ca să avem miei şi brânză, pentru că nu am avea ce să le oferim turiştilor. De-abia aşteptam să se deschidă circulaţia pe Transalpina ca să începem treaba. Turiştii au început să ne cunoască pentru că vin an de an. Dacă ne calcă o dată pragul, se întorc şi în anii următori. Mai spun la prieteni, ne mai văd pe Facebook şi aşa au ajuns să ne cunoască. Facem ceva care ne place. Suntem în familie, cu copii şi rude“.