Fizicianul italian care a construit primul reactor nuclear din lume. Realizarea sa a contribuit la producerea bombei atomice

Fizicianul italian Enrico Fermi este constructorul primului reactor cu fisiune nucleară, care a însemnat realizarea bombei atomice.

Enrico Fermi s-a născut în ziua de 29 septembrie 1901 la Roma. Tatăl său a lucrat ca funcţionar la căile ferate, Iar la finalul carierei a fost numit şef de serviciu în Direcţia generală a căilor ferate, la Roma. Mama acestuia, Ida de Gattis, a fost învăţătoare. 
 

După absolvirea liceului la Roma, la insistenţele inginerului A. Amidei, inspector principal la Ministerul Căilor Ferate şi bun prieten cu tatăl său, în toamna anului 1918 a plecat la Pisa pentru a continua studiile la Şcoala Normală Reală Superioară. Reuşind primul la concursul de admitere, a primit o bursă şi, după 4 ani de studii universitare, a obţinut, în 1922, titlul de doctor în ştiinţe fizice cu o teză despre refracţia radiaţiilor X.

În continuare, cu o bursă de studii postuniversitare primită din partea Ministerului Instrucţiunii Publice, a plecat în 1923, la Gottingen, în Germania, pentru a lucra cu Max Born, unul dintre creatorii mecanicii cuantice. Neacomodându-se cu atmosfera de acolo, după 7 luni s-a înapoiat la Roma, unde o scurtă perioadă (1923-1924) a ţinut cursuri de matematici elementare la universitate pentru studenţii de la chimie şi Ştiinţe generale”, arată Nicolae Chiorcea, în lucrare “Titani ai ştiinţei”.

S-a căsătorit cu fiica unui ofiţer diin marină

Fizicianul a obţinut, apoi, o bursă Rockefeller şi a lucrat o perioadă în laboratorul lui P. Ehrenfest, din Olanda. A revenit în Italia, iar în anul 1926 a obţinut catedra de fizică teoretică de la Universitatea din Roma. Enrico Fermi a cunoscut-o pe Laura Capon, fiica unui ofiţer superior din marina italiană. S-au întâlnit prima dată într-o staţie de tramvai. Fizicianul s-a căsătorit cu aceasta în anul 1928. Au avut doi copii, o faţă, Nella, şi un fiu, Giulio. Fizicianul era pasionat de plimbările cu autoturismul şi de sporturile de iarnă. 

A avut primul ideea de a folosi fasciculele de neutron

“Una din cele mai importante realizări ale sale ca fizician teoretician este considerată realizarea - în paralel cu Dirac - a statisticii cuantice, numită acum statistica Fermi-Dirac, aplicabilă particulelor care respectă principiul excluziunii al lui Pauli, particule ce au spinul semiîntreg: electroni, protoni, neutroni, particule numite din acest motiv fermioni. De asemenea, el a fost cel care în 1934 a elaborat teoria cuantică a interacţiilor slabe, teorie pe baza căreia se explică dezintegrarea Beta.

După descoperirea din 1934 de către soţii Irene Joliot-Curie şi Frederic Joliot-Curie a radioactivităţii provocate de radiaţiile Alfa, Enrico Fermi avut primul ideea de a folosi în acelaşi scop fasciculele de neutroni. El a organizat la Universitatea din Roma un laborator improvizat pentru studierea reacţiilor provocate de neutroni”, mai menţionează Nicolae Chiorcea. 

A primit premiul Nobel

Fizicianul italian a primit în anul 1938 premiul Nobel, în urma unor cercetări asidue prin care a demonstrat că sunt posibile transmutaţii artificiale ale elementelor chimice, care pot da naştere la noi elemente chimice. Enrico Fermi a fost nevoit să părăsească Italia după obţinerea premiului Nobel, din cauza legilor rasiale promulgate de regimul fascist a lui Mussolini, pentru că soţia acestuia era evreică. A emigrat în Statele Unite ale Americii şi a primit un post de profesor de fizică la Universitatea Columbia din New York, după care s-a transferat la Universitatea din Chicago. 

A fost conducătorul echipei de fizicieni care a construit primul reactor nuclear cu uraniu natural

Fizicienii Otto Hahn şi Fritz Strassmann au descoperit la începutul anului 1939 fisiunea nucleului de uraniu. „Ei ajuns la concluzia că nucleul atomului de uraniu este mai puţin stabil ca alte nuclee şi se dezintegrează (se desface printr o mică explozie) în două nuclee mai uşoare aparţinând unor elemente chimice şi, totodată, sunt expulzaţi unul până la trei neutroni. Procesul este însoţit de degajarea unei cantităţi uriaşe de energie de milioane de ori mai mare decât cea degajată între o reacţie chimică obişnuită. 
 

Fermi, care era atunci incontestabil cel mai mare expertă în fizică a neutronilor, şi-a dat seama imediat de consecinţele fisiunii nucleare: posibilitatea folosirii uraniului ca exploziv în nuclear de un milion de ori mai puternic decât orice alt exploziv chimic cunoscut, pentru construirea unor bombe de un tip nou (atomice) de o putere extraordinară”, mai menţionează Nicolae Chiorcea. 

Astfel, exista pericolul ca Germania nazistă care declanşase cel de-Al Doilea Război Mondial să construiască prima bombă atomică. Einstein a fost convins de fizicianul maghiar Szilard să se implice şi i-a trimis o scrisoare preşedintelui Roosevelt, care a demarat proiectul secret cu numele codificat Manhattan, iar ca şef al proiectului a fost numită generalul Groves. Au fost cooptaţi în cadrul proiectului ce mai mari fizicieni care trăiau în America în acel moment. Enrico Fermi a fost conducătorul echipei de fizicieni care pe 2 decembrie 1942 la Chicago a reuşit să pună în funcţiune primul reactor nuclear cu uraniu natural şi grafit. Era dovedit că eliberarea energiei nucleare Este posibilă prin producerea unei reacţii de fisiune nucleară în lanţ. Au urmat construcţia unor reactoare nucleare pentru construcţia plutoniului. “Prima explozie nucleară cu caracter experimental a avut loc la 16 iulie 1945, în regiunea Alamogordo, puterea exploziei fiind cu mult mai mare decât cea anticipată”, mai arată Chiorcea.