Cum arătau atelierele lui Brâncuşi din Paris, în care au prins viaţă unele dintre cele mai valoroase lucrări din lume

Atelierele din Paris unde marele sculptor Constantin Brâncuşi a dat viaţă operei sale reprezintă un mic univers al satului românesc, care a fost tot timpul în sufletul artistului.

Ajuns la Paris după un drum lung, Brâncuşi a lucrat pe unde a putut, în ateliere improvizate. Imobilul în care s-a aflat primul atelier al lui Brâncuşi a fost în Place de la Bourse, nr.10. „La început însă, Brâncuşi avusese nişte ateliere aproximative care oglindeau un alt orizont; era un stadiu premergător, când artistul nu atinsese nobila unitate şi concordanţă dintre operă şi decor; când nu atinsese acea armonioasă şi magică integrare a lucrărilor şi a omului în ambianţa adecvată cadrului. În acest mizer dormitor-atelier, sculpturi inerte stau orânduite pe pardoseală: în faţă câteva statuete de vitrină, iar în spate două basoreliefuri destinate probabil unor morminte, apoi portretul unei doamne care parcă ar fi o încărnarea agresivă a epocii «bifteck-ului».

Urmează portretul unui unchiaş duios, şi în  stânga în penumbră, un crucifixşi un alt bust feminin. În fine, punct de reper luminos - «Orgoliul» - portretul unei colege de studii evident orgolioase, realizat, cum stă scris pe o altă fotografie, «la şcoală, după natură». Decorul este completat în primul plan din dreapta cu un sărăcăcios pat cu somieră de sârmă“, arată Barbu Brezianu în lucrarea „Artizanul“, publicată în volumul „Colocviul Brâncuşi“. 

Al doilea atelier

Brâncuşi şi-a amenajat un atelier în Paris chiar lângă locuinţa pictorului Theodor Pallady.

„Un al doilea atelier este cel vremelnic ocupat în Place Dauphine nr.16 - la doi paşi de Place Dauphine, nr.12, unde tot atunci locuia (şi a locuit până în amurgul vieţii sale) celălalt bursier al statului român, Theodor Pallady. Acum statuile ce se văd nu mai zac învălmăşite pe jos, ci au fost rânduite fiecare pe stative de modelaj, etajere şi socluri. (...)  În plus, faţă de vechiul interior unde unicul mobilier vizibil era patul de campanie, - aci suntem întâmpinaţi de o măsuţă acoperită de o stofă cu ciucuri, pe care regăsim statuetele de vitrină“,

arată Barbu Brezianu. 

Cel mai cunoscut atelier

Cel mai cunoscut atelier şi locul unde au prins viaţă unele dintre cele mai valoroase lucrări de artă din lume a fost în Impasse Ronsin. „Vestitul atelier din Fundătura Ronsin, domninat de formele lui albe, rotunde, ovoidale sau avântate spre înălţimi – reflexe ale personalităţii artistului - , acest atelier având aspect de «fierărie sau dulgherie medievală, unde se căleau şi se ciopleau materiale şi sensuri  noi», marchează de bună seamă apogeul unei cariere şi al unei epoci. (...)

A reuşit încetul cu încetul să-şi creeze în acea atmosferă un mic univers străjuit de o superbă şi neaoşă poartă ţărănească de lemn, boltită şi coplită cu motivul Coloanei infinite, care l-a obsedat toată viaţa. Îşi mai construise o vatră albă, prelungită cu o laviţă (şi ea văruită) unde îşi amenajase un culcuş; bănci scobite din trunchiuri  de copac, scaune-butuci, o masă din două pietre de moară suprapuse – aproape totul făurit de el în aşa chip încât aceste simple şi banale obiecte casnice şi utilitare deveniseră obiecte sculpturale; iar după moartea lui, piese din inventarul Muzeului naţional de artă modernă din Paris“, menţiona Barbu Brezianu.