Ciobanii care au migrat din Gorj şi s-au stabilit în Munţii Aninei. O stână se află într-o clădire a unei fostei unităţi militare

O serie de păstori din zona Novaci, judeţul Gorj, au migrat şi s-au stabilit în Banat, unde au şi în prezent stâne.

Mircea Taban, cercetător ştiinţific III la Muzeul Banatului Montan Reşiţa, a constatat prezenţa păstorilor veniţi din zona de nord a judeţului Gorj, din localitatea Novaci, în Caraş Severin, pe teritoriul oraşului Anina. 

„În cadrul studierii păstoritului tradiţional, practicat în arealul periurban al municipiului Reşiţa şi care a avut drept ţintă comuna Caraşova, cu siturile pastorale cantonate în perimetrul Munţilor Aninei, am descoperit aceste cazuri, al unor crescători de oi originari din Novaci – Gorj, veniţi şi stabiliţi aici pentru a continua ocupaţia de bază a familiei de la locul de origine, interesante conform următoarelor argumente: a) performerii formei de păstorit indicate provin dintr-un mediu alogen - din Novaci, judeţul Gorj, vatră pastorală de adâncă tradiţie; b) din punct de vedere ştiinţific trebuie adus la cunoştinţa celor interesaţi, fiind vorba, din punct de vedere tipologic, de forma pendulatorie simplă, deoarece nu cunoaştem, până acum, să se fi semnalat practicarea în sector orăşenesc, fie el şi situat într-un areal montan (este adevărat, de mai mică altitudine), tipul respectiv fiind, în general, specific aşezărilor din zonele montane înalte; c) prin problematică şi conţinut, completează tabloul performării păstoritului în sectorul montan indicat. Este vorba de stâna lui Taban Ion de pe platoul Izvarna şi de cea a familiei Popa Elena şi Popa Ion de la Brădet, localitate arondată oraşului Anina“, a arătat cercetătorul.

Stâna lui Taban

Stâna lui Taban Ion se află în Izlazul Izvarna, la aproximativ 500 de metri de cartierul de blocuri construit înainte de anul 1989, denumit „Oraşul Nou“. „Socrii actualului proprietar au venit la Anina de la Novaci în cursul celui de-al şaptelea deceniu al secolului trecut, pentru a practica aici păstoritul de pendulare simplă, dar cu repere spaţiale ample (Oltenia –Banat). Sosit cu tot cu oi, numitul Burghiu Ion (socrul) nu a mai părăsit locul. Actualul cioban şi socrul său continuă o străveche tradiţie ocupaţională a familiei, niciunul dintre ei nefiind vreodată angajaţi ai vreunei întreprinderi de stat sau particulare. De menţionat că familia sa posedă la locul de origine o solidă gospodărie, unde trebuie să se deplaseze, din când în când, pentru a-şi ajuta socrul, care s-a întors acolo. Este ajutat de soţie în activităţile pastorale.

Se practică tot un păstorit de pendulare simplă, în cadru familial. Ciobanul, soţia sa şi copii de vârstă preşcolară locuiesc pe timpul verii la stână. Ca dotări specifice avem se regăsesc stâna, staulul fix şi strunga. Stâna, adică sălaşul unde se prelucrează laptele, este construită din diverse materiale precum scândurile, tabla, pânza gudronată etc. Acoperişul, în două ape, se caracterizează prin aceeaşi diversitate materială. Locuinţa constă din caroseria unui autobuz abandonat cu mult timp în urmă, din acelaşi „material” fiind constituită şi şura unde se ţin animalele mici şi păsările“, este descrisă stâna lui Ion Taban în studiul întocmit de către cercetătorul Mircea Taban. 

Produsele specifice sunt valorificate în general prin angrosiştii din Drobeta-Turnu Severin şi Bucureşti, pentru că vânzarea se face mai uşor şi mult mai repede. 
 

„În cadrul stânei, pe timpul verii, atribuţiile sunt împărţite foarte simplu: soţul păzeşte oile când sunt duse la păscut şi le mulge, soţiei revenindu-i sarcina preparării produselor lactate. Lâna este vândută cu greutate, rareori existând solicitări pentru acesta“, se mai arată în studiul „Păstori din Novaci - Gorj în Banat“. 

Stâna familiei Popa Elena 

Stâna familiei Popa Elena şi Popa Ion se află în Brădet, un cătun al oraşului Anina, amenajată în remizele unei foste unităţi militare de cavalerie, mai exact în padocurile unde erau adăpostiţi caii, la aproximativ 300 metri de şcoală.

„Actuala proprietară a venit aici în anul 1964 prin căsătorie de la Novaci - Gorj, dar soţul acesteia, acum decedat, a sosit aici la vârsta de 15 ani cu nişte unchi ce practicau transhumanţa şi care au ales arealul bănăţean pentru vărat. Se pare ca acestora le-a plăcut locul şi au rămas aici, în localitatea de origine văratul derulându-se în Munţii Lotrului. Nu cunoaştem motivele pentru care respectivii s-au deplasat la o asemenea distanţă. (...) Celălalt proprietar este fiul Elenei, care mai are trei fete la Novaci. De asemenea, această stână mai dispune de trei ajutoare, venite acum tot de la Novaci.

Popa Ion, fiul, se ocupă de partea comercială a afacerii, pentru că trebuie menţionat încă de la început că este vorba de o afacere familială, pare-se rentabilă, în cadrul căreia oieritul este practicat, totuşi, în forme tradiţionale. (...). Din punctul de vedere al dotărilor pastorale, singurul element care aminteşte de o stână tradiţională este comarnicul pentru muls oile. În rest avem de-a face cu o adaptare locală, peste noapte animalele fiind adăpostite într-unul din padocuri, ziua fiind ţinute între două dintre cele două foste clădiri ce adoposteau odinioară caii, până la muls şi la plecarea la păscut. Într-altul şi-au găsit adăpost familia proprietară a „stânei”, (termen totuşi impropriu dată fiind locaţia) şi ajutoarele acesteia, spaţiile de dormit şi de depozitare a celor necesare traiului zilnic fiind dispuse acolo unde mai de mult stăteau caii sau vitele, după caz. Tot aici se găseşte spaţiul pentru prepararea laptelui, fierbătoarea fiind totuşi afară, din motive de securitate (evitarea incendiilor). De menţionat că familia Popa posedă şi un apartament la unul dintre blocurile din localitate, familia locuind în padocul respectiv doar pe perioada activităţilor pastorale“, menţionează MIrcea Taban. 

Produsele lactate satisfac nevoile familiale şi nu se produc cantităţi mai mari pentru piaţa locală. Afacerea constă în vânzarea vânzarea mieilor şi a oilor în Timişoara, Arad şi uneori chiar Bucureşti, prin încheierea de contracte cu firme specializate sau cu restaurante.