Situaţia socială şi a ocupării forţei de muncă: este necesară abordarea unui risc de sărăcie

Analiza arată cum încadrarea în muncă poate să ajute oamenii să scape de sărăcie, dar doar în jumătate din cazuri: multe depind şi de tipul de loc de muncă găsit, dar şi de compoziţia familiei

Una dintre cele mai tangibile consecinţe sociale ale crizei economice este creşterea semnificativă a sărăciei în rândul populaţiei în vârstă de muncă. Este posibil ca o reducere treptată a şomajului să nu fie suficientă pentru a inversa această situaţie, dacă polarizarea salarială continuă, în special din cauza unei creşteri a cazurilor de muncă cu fracţiune de normă.

Aceasta este una din principalele concluzii ale analizei din 2013 privind situaţia socială şi a ocupării forţei de muncă în Europa, care abordează şi impactul pozitiv al prestaţiilor sociale asupra probabilităţii de a reveni în câmpul muncii, consecinţele dezechilibrelor persistente între bărbaţi şi femei şi dimensiunea socială a Uniunii economice şi monetare.

Analiza arată cum încadrarea în muncă poate să ajute oamenii să scape de sărăcie, dar doar în jumătate din cazuri: multe depind şi de tipul de loc de muncă găsit, dar şi de compoziţia familiei şi de situaţia partenerului pe piaţa forţei de muncă. 

Impactul pozitiv al prestaţiilor sociale şi de şomaj

În analiză se arată, de asemenea, că, spre deosebire de convingerile obişnuite, persoanele care primesc ajutor de şomaj sunt mai susceptibile să obţină un loc de muncă decât cele care nu primesc ajutor de şomaj (în rest totul fiind la fel). Este vorba, în special, de sistemele de prestaţii bine concepute, cum ar fi cele care reduc nivelurile prestaţiilor în timp, însoţite de condiţii adecvate, cum ar fi obligaţia de a căuta un loc de muncă. Astfel de sisteme tind să ofere mai mult sprijin corelării competenţelor şi, prin urmare, găsirii unor locuri de muncă mai de calitate, care, la rândul lor, ajută cetăţenii să scape de sărăcie.

Analiza evidenţiază şi faptul că în unele ţări (de exemplu, Polonia, Bulgaria), o proporţie semnificativă de şomeri nu sunt acoperiţi de sistemele standard de securitate (ajutor de şomaj, asistenţă socială) şi au tendinţa să se bazeze pe solidaritatea familiei sau pe munca la negru. Şomerii care nu beneficiază de ajutor de şomaj sunt mai puţin susceptibili să găsească un loc de muncă, deoarece sunt mai puţin susceptibili să facă obiectul măsurilor de activare şi nu sunt obligaţi să îşi caute un loc de muncă pentru a beneficia de prestaţii.