Cazematele strategice unice în România ridicate de Armata Germană la Moreni. „Se vede până în Munţii Bucegi, până la 60-70 de kilometri distanţă“
0
Două structuri naziste complexe, construite de Armata Germană în zona localităţii Moreni, zac în uitare şi sunt ignorate de autorităţi, în ciuda potenţialului turistic uriaş.
Oraşul dâmboviţean Moreni a jucat un rol strategic important în cel de-Al Doilea Război Mondial din prisma resurselor importante de petrol. Imediat după ce soldaţii Armatei Germane au ocupat zona, au început să investească în construcţii menite să securizeze zona din punct de vedere defensiv.
Ingineri aduşi chiar din Germania au coordonat ridicarea acolo a unor puncte strategice de apărare şi observare exact lângă sondele de extracţie, pe dealuri, care le asigurau o vizibilitate de zeci de kilometri în orice direcţie.
Se pare că au fost construite patru astfel de cazemate, dar acum mai sunt în picioare doar două dintre ele: câte una în localităţile limitrofe Sângeriş şi Ţuicani. Este vorba despre două buncăre din beton gros, iar specialiştii spun că structuri similare mai există în zilele noastre doar în Franţa şi Olanda.
Cazematele germane de la Moreni aveau compartimente de tragere, de depozitare a armamentului, dormitoare, bucătărie, chiar şi tunele între locurile de tragere. Se spune că la construirea cazematelor din Moreni au muncit 2.000 de persoane din grupul etnic german.
Petrolul, o tentaţie prea mare: „ era sângele vital al războiului”
Nemţii au pus ochii pe Moreni datorită zăcămintelor mari de petrol din zonă, spune Ion Stoica, profer de istorie.
„Petrolul din Moreni a reprezentat o tentaţie şi o necesitate pentru toţi, în timpul războiului. Indiferent de care parte a baricadei au fost. Primii care au venit aici au fost nemţii şi ei şi-au organizat teritoriul pentru a putea exploata corect petrolul. În felul acesta au realizat obiective militare, unele dintre ele poate chair strategice. Nu sunt specialist militar ca să spun exact ce erau ele. Noi, aici în Moreni, aşa le cunoaştem. Probabil erau puncte de observare. Aici puteau să mănânce, puteau să doarmă. Probabil că erau organizate la nivel de pluton”, spune cadrul didactic.
Cazematele erau perfect amplasate, astfel încât, inamicul să fie zărit de la mare distanţă.
„Dacă se priveşte pe trei puncte cardinale, se vede foarte clar ce bine este poziţionată o astfel de cazemată şi ce bine putea să observe, la nivelul anilor 1940, orice mişcare. Se vede până în Munţii Bucegi, până la 60-70 de kilometri, şi în sud până aproape de Târgovişte. Poziţia era strategică. Petrolul era sângele vital al războiului şi cine avea petrolul din Moreni putea să susţină corect o acţiune militară. Moreniul nu trebuia pierdut de niciuna dintre părţi, motiv pentru care, în 1944, când s-a întors frontul şi ceilalţi au avut aceeaşi preocupare pentru petrolul din Moreni. Nu avem nicio fotografie, nicio şchiţă care să ne prezinte cazemata aşa cum arăta ea atunci”, explică Ion Stoica.
Din nefericire, numai localnicii au profitat mai puţin de această bogăţie. Chiar dacă ridicat la rangul de „municipiu”, Moreniul este foarte sărac în industrie şi în forţă de muncă, fiind de ani buni o oaie neagră a judeţului Dâmboviţa.
Autorităţile vor să le introducă în circuitul turistic
Intuind, parcă, potenţialul turistic al celor două obiective rămase în picioare, Primăria Moreni s-a gândit că le includă într-un circuit turistic.
„Ne gândim să le includem într-un circuit turistic, ţinând cont că avem şi centrul de informare, fiind legate şi încărcate de istorie, avem în vedere acest lucru. În urmă cu 12 ani a fost atribuit terenul de la Sângeriş cu tot cu cazemată unei persoane fizice, pintr-o hotărâre de Consiliu Local. În acest moment face parte din domeniul privat al unei persoane fizice. Pe viitor ne dorim, ca în contextul în care să putem să refacem oarecum zona şi locaţia de acolo să găsim înţelegere la persoana respectivă şi printr-un eventual schimb de locaţii, să reintrăm în proprietatea ei”, spune Constantin Tocan, viceprimar Moreni.
Pe lângă cazemata de la Sângeriş, care este mult mai complexă din punctul de vedere al construcţiei care a fost realizată pe vremea războiului, cea de la Ţuicani este de dimensiuni mai mici şi este în domeniul public. „Ea poate fi vizitată şi văzută oricând, de oricine. Există cale de acces la cele două locaţii, până lângă ele. Aceste două cazemate reprezintă istoria oraşului nostru. Ele au fost construite în al doilea Război Mondial, având ca obiectiv apărarea zonei petroliere din imediata apropiere a celor două cazemate, deoacere extracţia de petrol şi de ţiţei care avea loc pe vremea războiului, mergea către Ploieşti, zona de raficare care alimenta trupele”, mai spune viceprimarul.
Pubele publice
De ani buni, cele două construcţii rămase în picioare în urma războiului, au fost loc de joacă pentru copii, iar localnicii aruncau acolo tot felul de gunoaie. Reprezentanţii Centrului Naţional de Informare şi Promovare Turistică Moreni au curăţat recent buncărele.
În prezent ele sunt vizitate doar de pasionaţii de istorie, care se mulţumesc cu imaginea actuală a buncărelor, întrucât nu există fotografii sau alte documente care să prezinte cazematele în vremea războiului.
Prima atestare documentară a Moreniului datează din timpul domniei lui Petru Cercel, Voievodul care pe 18 iunie 1584, întăreşte “Jupânesei Caplea şi nepoţilor ei, Badea şi Calotă postelnici, satele Drăgăneşti şi Moarile în urma unor judecăţi”.
Viaţa economică şi socială a localităţii a suferit permanent transformări, cea mai importantă fiind cea din 1904 când apare prima sondă modernă.
Localitatea apare menţionată documentar ca sat prima oară, cu numele Moarile (datorită numeroaselor mori de pe valea Cricovului Dulce) sau Moara Rateşului, Moara Nouă, Moara Saşului. Din 1661 este cunoscută cu numele actual.
Se încarcă comentariile...
