Suceava: Camerunezul pentru care România a devenit o a doua casă

/* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-priority:99; mso-style-qformat:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:11.0pt; font-family:"Calibri","sans-serif"; mso-a

La numai 38 de ani, Jean Michel Abanda, de origine cameruneză, reprezintă un exemplu de luptător împotriva răufăcătorilor pentru cei care îl cunosc. Şi-a riscat viaţa sa şi a familiei şi a fugit din Camerun din cauza sistemului, din cauză că nu a vrut să devină criminal. Lucra pe vapor atunci când a intrat în conflict cu statul.

Şeful vasului i-a cerut să arunce peste bord mai mulţi conaţionali de-ai săi care nu se supuneau rigorilor regimului. Nu a acceptat şi din acest motiv a ajuns la puşcărie. „Eram considerat ca fiind un luptător împotriva sistemului. Nu pot să fiu supărat că am plecat că poate dacă mai rămâneam nu mai eram în viaţă nici eu şi nici familia mea“, spune Jean Michel Abanda. Un unchi care lucra în armată l-a ajutat să obţină o viză pentru România. Şi-a lăsat familia, copiii şi a fugit.

„Am ajuns prima dată în Belgia, unde am făcut escală. Acolo m-a luat poliţia şi după ce m-a amprentat, m-a ţinut trei săptămâni într-un centru închis“, povesteşte Jean Michel. După aceste trei săptămâni a fost trimis în Centru Regional de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil Bucureşti de unde a fost repartizat la Rădăuţi.

„Când am obţinut viza pentru România, mi s-a spus că e greu aici, dar nu aveam de ales. Trebuia să plec“, mai spune Jean Michel. După mai multe respingeri ale instanţei sucevene, Tribunalul Suceava i-a acordat statutul de refugiat, la opt luni jumătate de când ajunsese în Rădăuţi.

Se roagă la Dumnezeu pentru România

În urmă cu cinci luni a reuşit să îşi reîntregească familia. Soţia sa Elizabette împreună cu cei trei copii, Claudine de 13 ani, Fernande de cinci ani şi Marcel de trei anişori au venit la Rădăuţi. „E greu, fără niciun ban şi loc de muncă. Statul român mi-a dat timp de 9 luni 128 de euro, dar au trecut lunile şi acum nu am ce să muncesc. În ţara mea cu un salariu de 400 de euro era bine, puneam şi bani la bancă”, spune Jean Michel.

Nu a vrut să îşi aducă familia să locuiască în centru niciun minut din cauza condiţiilor precare de acolo. „E murdar. Dacă vine o persoană cu o boală acolo se îmbolnăvesc toţi. E mai rău ca la puşcărie. A fost mai bine în centrul cel închis din Belgia, decât aici în centru deschis. Cum să trăieşti cu 3 lei pe zi şi opt persoane în cameră?“, spune indignat Jean Michel. Mămăligă cu zahăr la mic dejun şi supă, ciorbă sau fasole la cină, aceasta era şi este în continuare mâncarea ce şi-o poate permite un imigrant cu acei 3 lei.

Biserica Penticostală este cea care l-a ajutat şi îl ajută. Fraţi ai bisericii i-au oferit o casă unde să locuiască, şi tot ei îi aduc săptămânal ceea ce are nevoie. Acum sunt o familie fericită şi îi mulţumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru ajutor. „Mă rog la Dumnezeu şi pentru România pentru că singurele probleme aici sunt banii şi locul de muncă. Restul e bine. Nu îţi e frică să mergi pe stradă. Eşti liber”, spune Jean Michel.

După aproape cinci luni, fetiţa sa cea mare, Claudine, vorbeşte aprope perfect limba română, drept pentru care au dat-o la şcoală, în urmă cu câteva săptămâni. „Vorbeşte foarte bine. S-a adaptat repede şi se înţelege cu copiii de la şcoală. Mă corectează când vorbesc româneşte. Cred că o vom da curând şi pe Fernande la grădiniţă. Lor le place aici, atât timp cât suntem toţi împreună“, ne-a mai spus Jean Michel.

Şi-a rupt piciorul şi medicii suceveni l-au operat greşit

A muncit la negru o perioadă pentru o persoană din Rădăuţi, însă în urma unui accident şi-a rupt piciorul. „Am mers la spital aici la Rădăuţi şi mi-au spus că trebuie să îmi taie piciorul. Nu am vrut şi am mers la Suceava. Acolo m-a operat un medic, dar nu am mai putut mişca piciorul după aceea“, povesteşte Jean Michel. Prietenii care şi i-a făcut de când a ajuns în Suceava l-au ajutat să meargă la spital la Târgu Mureş, unde medicii i-au spus că operaţia făcută la Suceava este o greşeală.

„Mi-au spus că trebuie să mă opereze din nou pentru a-mi scoate tija şi agrafele ce mi le-a pus medicul de la Suceava. România rămâne fără oamenii de calitate din cauza salariilor. Medicii şi oamenii buni pleacă“, explică Jean Michel dezamăgit. El crede că atât timp cât salariile din România vor fi mici, corupţia va exista şi nu se vor rezolva problemele ţării.

„România nu a fost pregătită să primească imigranţi deoarece dacă nu le e bine românilor în ţara lor, cum să le fie bine străinilor?! Cred că trebuie să treacă încă vreo 20 de ani ca în România să fie bine“, spune Jean Michel. Problema zilei de mâine îl frământă în fiecare clipă, are două variante de a continua, însă ambele sunt pline de riscuri şi presupun sacrificii.

Una dintre ele este să plece în Franţa să caute de muncă şi să îşi ia şi familia apoi la el, însă cum să îi lase singuri şi cum să muncească dacă este şchiop. A doua variantă ar fi să rămână, să încerce să îşi găsească un loc de muncă, iar în patru ani, după ce obţine cetăţenia română să poată să se întoarcă acasă în Africa, cu speranţa că va fi mai bine.

Solicitanţii de azil politic primesc 3,6 lei pe zi pentru hrană

Centrul Regional de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil din Rădăuţi este acum casă pentru 43 de solicitanţi de azil şi şapte refugiaţi, dintre care nouă sunt copii, din Afganistan, Congo, Nigeria, Georgia, Camerun, Maroc şi Republica Moldova. În funcţie de naţionalitate şi religie, ei sunt cazaţi în aceleaşi camere. Numărul de locuri în camere variază de la patru până la opt-nouă, paturile fiind supraetajate.

Până să obţină statutul de refugiat, toţi sunt solicitanţi de azil politic şi sunt obligaţi să locuiască în acest centru deschis între orele 6.00 şi 22.00, fără să părăsească localitatea fără permis de voie. Cei care obţin statutul de refugiat pot locui în continuare în centru, însă sunt nevoiţi să plătească 130 de lei de persoană în fiecare lună.

La centru le este asigurată doar cazarea, iar statul român le dă câte 3,6 lei zilnic pentru hrană. Banii vin lunar în două tranşe. „Străinul care solicită acordarea unei forme de protecţie are dreptul de a rămâne în România până la expirarea unui termen de 15 zile de la finalizarea procedurii de azil. În situaţia în care cererea a fost respinsă, străinul trebuie să părăsească statul român. Însă acesta poate contesta prima decizie de respingere a cererii“, a explicat subinspectorul Cristina Ilie, purtătorul de cuvânt al Oficiului Român pentru Imigrări, de care aparţine centrul de la Rădăuţi.

De asemenea, Fundaţia ICAR, Asociaţia ADIS, dar şi CNRR lucrează pe proiecte finanţate de UE şi Ministerul Apărării şi Internelor pentru a facilita adaptarea imigranţilor la condiţiile din România punându-le astfel la dispoziţie un psiholog, un consilier social şi unul juridic care sunt alături de solicitanţii de azil, dar şi de refugiaţi pe toată perioada în care ei stau în centru.