Cum a obţinut Ştefan cel Mare tronul Moldovei cu ajutorul lui Vlad Ţepeş: „Aruncâ deci asupra lui pe Ştefan-Vodă cel nou şi tînăr“
0
În anul 1457, Ştefan cel Mare a obţinut tronul Moldovei după ce l-a învins pe domnitorul Petru Aron. Ştefan a primit cel mai important sprijin militar din partea voievodului muntean Vlad Ţepeş.
Ştefan cel Mare (1457 – 1504) este cel mai longeviv şi cunoscut domnitor din Moldova. Acesta a ajuns pe tronul ţării după ce a reuşit să-l alunge pe unchiul său Petru Aron, ucigaşul tatălui său. Ştefan a fost sprijinit în campania sa de cucerire a tronului Moldovei de către Vlad Ţepeş, domnitorul Ţării Româneşti.
„Pănă a nu se auzi despre acest lucur, care l-ar fi oprit poate, Vlad Dracul, care se privia ca un om al Huniazilor încă, luă o hotărîre care era să aibă cele mai mari urmări în viaţa tuturor Romînilor. Petru Aron era de la închinarea sa în 1456 omul Turcilor, şi Vlad avea în sufletul său o nepotolită ură împotriva păgânilor, în cetăţile cărora stătuse, cu coasa morţii de-asupra capului, atunci cînd, în tinereţă, fusese zălog la Sultanul pentru credinţa părintelui său. Aşa un vecin nu-i trebuia. El aruncâ deci asupra lui, îndată ce primăvara deschise drumurile, pe Ştefan – Vodă cel nou şi tînăr”, a precizat Nicolae Iorga în „Istoria lui Ştefan cel Mare povestită neamului românesc”.
Ştefan cel Mare a adunat o armată formată din 6.000 de oşteni, primind sprijin şi din partea lui Vlad Ţepeş. Cu ajutorul domnitorului muntean, Ştefan a reuşit să obţină tronul Moldovei, după ce l-a învins pe Petru Aron.
„Oştirea domnească porni asupra lui Ştefan, pribeagul cel îndrăzneţ. Acesta venia din părţile Putnei, de pe drumul cel mare care lega Buzăul muntean cu Bacăul moldovenesc. (...) Ai lui Petru Aron, venind din Suceava, ţinură aici vadul ca să oprească o trecere a duşmanului în părţile răsăritene ale Moldovei, dar Ştefan îi împrăştie şi-şi urmâ drumul pe acelaşi ţerm, mai aproape de pasurile Carpaţilor, care i-ar fi asigurat viaţa dacă ar fi fost învins (12 April). (...) În Ţinutul Neamţului, oamenii domneşti încercară iarăşi să-i taie drumul. Nici aceştia n’avură noroc. Ajungînd în sfîrşit sus, în Bucovina de astăzi, învingătorul coti la dreapta prin păduri, în părţi unde acum, mulţămită biruinţii lui Ştefan, sînt sămănate pretutindeni turnurile mănăstirilor. Petru – Vodă fugi înnaintea fiului omului trădat şi omorît de dînsul ca înnaintea vedeniei răsplătitoare a păcatului său”, a mai arătat Nicolae Iorga.
Petru Aron s-a refugiat în Polonia, unde a primit adăpost, iar ulterior a avut câteva încercări de recuperare a tronului Moldovei, însă fără succes. În cele din urmă, Ştefan cel Mare reuşeşte să-l captureze şi să-l omoare.
Deşi a fost ajutat de Vlad Ţepeş să ajungă în fruntea Moldovei, în anul 1462, Ştefan cel Mare îl trădează pe acesta şi atacă Cetatea Chilia, într-o perioadă în care Ţara Românească se afla în război cu turcii.
„El aflase, prin ştafete răpezi, că Ştefan Moldoveanul, care părea că şi-a oprit drumul pe malul drept al Siretiului, a trecut apa la vadul cel mai apropiat, a răsărit îndată peste Prut şi s’a oprit înnaintea Chiliei (...). Vlad ştia că Sultanul nu-i va putea stăpîni ţara, care nu era, nici ca locuri, nici ca oameni, dintre acelea ce se pot stăpîni. Dar Chilia putea să fie cucerită, şi atunci ţerii sale i se închidea drumul spre Marea care aducea bogăţie. I se păru că Ştefan e în această clipă o mai mare primejdie pentru dînsul decît Mohammed. (...) El însuşi, luînd ce avea mai bun cu sine, se răpezi spre cetatea sa de la Dunăre. Întîmplarea cruţâ amintirii noastre povestea unei mari lupte între aceşti doi puternici şi viteji ai neamului nostru, care erau chemaţi mai tîrziu să lucreze împreună. (...) Atunci Ştefan va fi încercat un asalt împotriva zidurilor înnalte, pe care le ridicase, pentru alţi vrăjmaşi, bunicul său Alexandru-cel-Bun. Dar n’avu noroc. El fu lovit la glesnă de o ghiulea, în ziua de 22 Iunie, şi oastea se întoarse îndată înapoi, spre Suceava, ducînd cu dînsa pe Domnul rînit, care suferi mult timp de această rană şi numărâ păţania de la Chilia ca întăia din înfrîngerile sale, - numai două”, a povestit istoricul Nicolae Iorga.
Relaţiile dintre Vlad Ţepeş şi Ştefan cel Mare s-au răcit după această bătălie, cei doi împăcându-se în anul 1476, când domnitorul moldovean l-a ajutat pe Ţepeş să-şi recapete tronul Ţării Româneşti, pe care l-a ocupat doar câteva luni, fiind asasinat în luna decembrie a anului 1476.
Alte ştiri pe această temă: