Ce a căutat capul de bour pe steagul Moldovei şi ce reprezenta culoarea roşie a drapelului
0Steagul Moldovei a fost modificat de-a lungul timpului de fiecare domnitor după bunul său plac. Dacă culoarea drapelului a fost fie roşu, fie albastru, în mijloc a fost inscripţionat acelaşi cap de bour ce reprezenta puterea Moldovei.
De-a lungul timpului în Moldova au fost felurite steaguri, precum cel domnesc, al ţării, steagurile cetelor boiereşti, ale unităţilor militare, drapele ce s-au schimbat de la o epocă la alta. Culoarea de bază a steagului Moldovei a fost roşie. În timpul domniei lui Ştefan cel Mare, steagul era roşu, având un cap de bour galben cu o stea între coarne, soarele în dreapta şi luna în stânga.
Gravura lui I. Kukullo, în care era redată bătălia de la Baia din 1467, prezintă imaginea steagului Moldovei din timpul lui Ştefan cel Mare, ce avea ca stemă capul de bour.
La începutul anului 1500, a fost realizat steagul de luptă al lui Ştefan cel Mare, care însă a ajuns în posesia călugărilor de pe muntele Athos, fiind păstrat de aceştia până în primăvara anului 1917. Steagul lui Ştefan cel Mare are o istorie extrem de bogată, fiind unul dintre cele mai preţioase obiecte istorice ce ne-au rămas până în ziua de la marele voievod moldovean. Acest steag a fost recuperat de România, în primăvara anului 1917, autorităţile române au reuşit să-l aducă în ţară de la Mănăstirea Zografu, de pe muntele Athos, loc unde a stat nu mai puţin de 417 ani.
Cronicarul polonez Martin Bielski a prezentat poziţia de atac a armatei moldoveneşti în lupta de la Obertyn, din data de 22 august 1531, soldaţii având atât în centru cât şi în partea din stânga două steaguri moldoveneşti, pe pânza cărora era imprimat capul de bour.
Următorul drapel moldovenesc datează din perioada voievodului Ieremia Movilă, ce a domnit între 1595 şi 1600. Acest steag avea capul de bour în mijloc, într-un cerc de argint, ce avea o cruce deasupra. Pe pânza de culoare roşie se afla un dreptunghi alb pe care era scris, cu litere chirilice, numele domnitorului.
În secolul XVII, ambasadorii polonezi Cristofor de Zbaraz şi Erji Crasinsci descriau drapelul din perioada voievozilor Ştefan Tomşa şi Vasile Lupu drept „steagul roşu al Ţării Moldovei cu capul de zimbru”.
„Îndată ce am pornit au urmat şi boierii şi toată curtea sub un steag roşu de stofă de Damasc în chip de insignă militară. Aproape de Iaşi s-au ivit în cimp steagurile de călăreţi moldoveni aşezate într-un singur şir, în număr de douăzeci şi şase de steaguri de seimeni şi alte şase steaguri de pedestrime moldovenească”, relata solul polonez Ioan Gninski în momentul sosirii sale în Moldova, în anul 1677.
La începutul secolului XIX, albastrul a devenit culoarea predominantă pe steagul Moldovei. Drapelul armatei moldoveneşti din perioada 1834 – 1849 are albastru având în colţuri pătrate de culoare roşie. În centrul steagului era imprimat capul de bour, cu aceeaşi stea între coarne şi o coroană deasupra.
Drapelul din 1849 semăna cu cele de dinainte. Pânza era tot de culoare albastră, avea în colţuri pătrate roşii pe care erau pictate stele în şase colţuri, iar în mijlocul drapelul era capul de bour de argint cu o stea între coarne.
Steagul din anul 1856 era puţin diferit faţă de cele din trecut. În colţurile roşii ale drapelului erau inscripţionate câte o stea de aur, iar în mijloc era capul de bour încadrat între o tulpină de aur şi o coroană.
În anul 1861, Francezul A. Le Gras a vorbit despre steagul unei corăbii moldoveneşti. Acesta era albastru, iar în colţul de dreapta sus avea pe fundal roşu trei stele albe, iar în mijlocul drapelului se afla tradiţionalul cap de bour.
„Capul de bour a dăinuit de-a lungul timpului pe steagul Moldovei. Acesta reprezenta puterea, iar stelele dintre coarnele acestuia simbolizau luminăţia bunei domnii, în timp ce culoarea predominant roşie a steagului moldovenesc evoca vitejia răzeşilor”, a explicat istoricul sucevean Ilie Gliga.
Se încarcă comentariile...
