Atacurile lui Petru Rareş asupra Ardealului. Cum a obţinut Bistriţa domnitorul moldovean
0
În timpul domniilor sale, Petru Rareş a atacat de nu mai puţin de cinci ori Ardealul, reuşind să primească Bistriţa din partea regelui ungar Ioan I Zapolya.
Petru Rareş (1483 – 1546), fiul nelegitim al voievodului Ştefan cel Mare, s-a aflat pe tronul Moldovei în două rânduri, între 1527 şi 1538, respectiv între 1541 şi 1546. Acesta a încercat să conducă ţara precum a făcut-o tatăl său, având o politică internă şi externă asemănătoare marelui domnitor moldovean.
„Cu adevărat era ficior lui Ştefan vodă celui Bun, că întru tot simăna tatâne-său, că la războaie îi mergea cu noroc, că tot izbândiia, lucruri bune făcea, ţara şi moşiia sa ca un păstor bun o socotiia, judecată pre direptate făcea. Almintrilea de stat era om cuvios şi la toate lucrurile îndrăzneţu şi la cuvântu gata, de-l cunoştea toţi că ieste harnic să domnească ţara”, aşa a fost descris Petru Rareş de cronicarul Grigore Ureche.
La începutul domniei sale, voievodul moldovean a atacat în mai multe rânduri Ardealul, cu scopul de a-l jefui, nu de a cuceri teritorii noi. Primul atac a fost dat la începutul anului 1528, iar în urma victoriei obţinute, Petru Rareş a decis să ridice mănăstirea Probota.
„Pătru vodă Rareş în al doilea an al domniei sale, rădicat-au oaste mare asupra săcuilor, la Ţara Ungurească şi au împărţitu oastea în doao polcuri, şi pre doao poteci şi-au trecut oastea. Şi deaca au intrat la dânşii, în toate părţile i-au spartu şi i-au răsipitu şi oraşile le-au jăfuit şi pe toţi i-au supus şi i-au plecat lui şi cu pace s-au vârtejit înapoi, la scaunul său, la Suceava. Pre acele vremi Pătru vodă au urzit mănăstirea Pobrata şi o au zidit-o pănă în jumătate”, a arătat Grigore Ureche.
În vara aceluiaşi an, Petru Rareş a fost chemat în sprijin de regele ungar Ioan I Zapolya, care i-a promis Bistriţa dacă îl va ajuta să oprescă revolta unor nobili maghiari. Domnitorul moldovean a trimis în Ardeal o armată condusă de vornicul Grozea şi hatmanul Barbovschi, înăbuşind rebeliunea ungurească. Petru Rareş a primit Bistriţa de la Ioan I Zapolya, însă locuitorii acestui teritoriu nu l-au acceptat ca şi conducător, astfel că a organizat un atac asupra lor.
„Văzându Pătru vodă că bistricenii nu-l poftescu pre el, nici vor să priimască judeţe de la dânsul, încă şi de craiul loru lepădându-să, însuşi capul său s-au pornit cu toată oastea sa, cu mare urgie asupra lor. Şi strângându-i cu nevoi din toate părţile şi cu foc îngrozindu-i, iară ei văzându nevoia lor ce le-au venitu asupra lor, s-au închinat şi de la dânsul mai mare au priimitu. Mai apoi cu multe daruri fu dăruitu şi cu mare dobândă, el şi toată oastea lui s-au întorsu la scaunul său, la Suceava”, a menţionat acelaşi cronicar Grigore Ureche.
Pe lângă campaniile organizate în Ardeal, Petru Rareş a atac şi Polonia, deoarece regele polon Sigismund I a refuzat să lupte împotriva otomanilor. Domnitorul moldovean a ocupat Pocuţia, fapt ce l-a nemulţumit pe sultanul Soliman Magnificul. Însoţit de o armată formată din 200.000 de soldaţi, sultanul turc a pătruns în Moldova, în anul 1538. Petru Rareş îşi pregătise apărarea, însă a fost nevoit să fugă din Moldova, după ce boierii săi l-au trădat. El s-a retras în Ardeal, la Cetatea Ciceului.
„Au intratu Pătru vodă în cetatea Ciceului şi au închis porţile. Iară aceia ce-l goniia dindărătu, văzându că au hălăduit Pătru vodă denaintea lor, s-au întorsu înapoi. Acolo multă plângere şi tânguire era de doamnă-sa Elena şi de fii săi, de Iliiaşu şi de Ştefan şi de fiică-sa, Roxanda şi de alţi căsaşi, pentru multă scârbă şi nevoie ce le venise asupră, ştiindu din câtă mărire au căzut la atâta pedeapsă. Decii Pătru vodă au intrat în biserică, de s-au închinat, mulţămindu lui Dumnezeu că l-au izbăvitu din mânule vrăjmaşilor săi. Iară Suleiman împăratul turcescu cu oştile sale în urma lui Pătru vodă, la Moldova, multă pradă şi scădere făcându ţărâi şi călcându ţara, au ajunsu pănă la Suceava”, a arătat Grigore Ureche.
După trei ani petrecuţi în Ardeal, Petru Rareş revine pe tronul Moldovei, după ce se împacă cu sultanul otoman Soliman Magnificul, devenind vasal al acestuia. A doua domnie a lui Petru Rareş a fost mult mai liniştită, conflictele armate fiind practic inexistente.
Alte ştiri pe această temă:
Se încarcă comentariile...
