Povestea celui mai rafinat conac. Manasia, domeniul de basm restaurat cu 2,5 milioane de euro FOTO
0
La 60 de kilometri de Bucureşti, un conac impresionant este un loc plăcut de relaxare, dar şi de experinţe culinare sofisticate. În comuna Manasia, din judeţul Ialomiţa, există cel mai important punct de atracţie turistică din Bărăgan.
Este vorba despre un vechi conac, construit cu mai bine de un secol în urmă de Ion Hagianoff, fost ministru de Externe al Bulgariei. exilat în România.
Acum, conacul în care au funcţionat o grădiniţă cu program prelungit şi un IAS este o adevărată bijuterie arhitectonică. Reabilitat integral în urmă cu câţiva ani, acest loc renovat în stil neoromânesc este monument de importanţă naţională clasa A, transformat în centru de evenimente şi poate fi vizitat de turişti cu rezervare în prealabil. Se pot organiza aici diverse evenimente, întâniri sau team buildinguri realizate de corporaţii şi multinaţionale, dar şi evenimente culturale, precum festivaluri. Parcul Domeniului Manasia se întinde pe o suprafaţă de două hectare şi a fost reamenajat în totalitate de către o echipă de arhitecţi peisagişti cu gazon englezesc şi alei pietruite. Locul este ideal pentru a găzdui evenimente în aer liber, concerte sau piese de teatru. Spaţii prietenoase pentru copii sau locuri pentru momente intime de relaxare pot fi amenajate în timpul evenimentelor.
Platani falnici– monumente ale naturii vă îmbie la relaxare sau la plimbări printre speciile rare de arbori seculari care susţin istoria locului. În funcţie de sezon, veţi descoperi grădini cu flori înmiresmate precum trandafiri, liliac, ginkgo biloba, arborele de mătase, lalele sau irişi ori puteţi vizita grădina de legume şi condimente a domeniului. Foişorul ridicat pe un deal artificial, construit de către Prinţul Efrem Obrenovici, iazul cu raţe, păunii albi şi albaştri care se plimbă liberi prin parc precum şi atelierul de olărit sunt atracţiile preferate de vizitatorii.
Conacul se află în judeţul Ialomiţa FOTO domeniulmanasia.ro
Alexandru Vodă Ipsilanti, primul proprietar
Povestea primei familii nobile Cantacuzino, atestată de către documente istorice, care a dat viaţă locului, începe în anul 1650 şi durează mai mult de 100 ani. După această perioadă, în anul 1775, moşia pe atunci denumită Uluiţi-Manasia, este cumpărată şi îngrijită de către domnitorul Alexandru Vodă Ipsilanti, o rudă apropiată a familiei Cantacuzino. În anul 1839, domnitorul Munteniei şi Moldovei, încheie primul capitol al poveştii, când o vinde Principelui Efrem Obrenovici.
Cel de-al doilea capitol al istorisirii prezintă perioada de administrare a locului de către familia Obrenovici şi controversata poveste de dragoste dintre domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi Maria Obrenovici, nora principelui Efrem.
Familia Obrenovici, în frunte cu principele Efrem, contribuie considerabil la dezvoltarea moşiei şi construiesc în anul 1842 biserica „Înălţarea Domnului“, care până în zilele noastre vieţuieşte pe o colină însorită a Bărăganului, fiind încadrată în lista monumentelor istorice din România. Familia Obrenovici se măreşte odată cu nunta lui Miloş, fiul principelui, cu Maria, fiica lui Costin Catargiu din Iaşi, în vârstă de doar 20 ani. În anii ce urmează, Maria devine amanta domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi mamă a doi copii împreună cu acesta. Alexandru (Sasa) şi Dimitrie, copiii celor doi amanţi vor fi adoptaţi de doamna Elena Cuza.
Un domeniu de basm, deschis circuitului turistic FOTO domeniulmanasia.ro
Câţiva ani mai târziu, în anul 1854 Maria îi dăruieşte lui Milos primul său moştenitor, pe Milan Obrenovici, care în anii ce urmează devine regele Serbiei. La doar doi ani după naşterea nepotului său Milan, principele Efrem Obrenovici moare şi este îngropat în locul pe care el l-a clădit, în naosul bisericii “Înălţarea Domnului”.
Franţuzoaica Marie-Claire a venit în Bărăgan
Moştenitorii lui Efrem Obrenovici încheie cel de-al doilea capitol şi dau naştere intrigii poveştii satului Manasia, când o vând fostului ministru de externe al Bulgariei Ion Hagianoff, exilat în România, care va locui aici împreună cu soţia, franţuzoaica Marie-Claire Hagianoff şi cu fiul lor, Nicolae. Familia Hagianoff oferă satului Manasia o perioadă prosperă în evoluţia sa şi pun pe harta României un important obiectiv de patrimoniu, domeniul Manasia. În cei 69 ani în satul Manasia, Ion Hagianoff şi ulterior, fiul său Nicolae, ridică în zonă biserica parohială, şcoala sătească, monumentul eroilor, căminul cultural, primăria, hanul şi actualul conac. Punctul culminant al poveştii este determinat de construcţia impresionantului conac, între anii 1899 – 1900, în stil eclectic cu elemente de Art Nouveau, care ulterior va prelua numele „părinţilor săi”, Hagianoff.
Apogeul fabricii de cărămizi
La 14 ani după ridicarea conacului, Ion Hagianoff dezvoltă fabrica de cărămizi şi întregeşte domeniul cu crama construită integral din cărămizile produse la fabrica familiei.
Un domeniu de basm, deschis circuitului turistic FOTO domeniulmanasia.ro
După moartea lui Ion Hagianoff în 1919, fabrica trece în proprietatea fiului său Nicolae, care o va administra singur până în anul 1923 când se asociază cu Ferdinand Koska, proprietarul unei fabrici similare din Bucureşti, astfel încât produsele fabricii din Manasia să fie desfăcute în depozitele din Bucureşti ale lui Koska.
Fabrica de cărămizi şi ţigle din Manasia se transformă în anul 1935 în societate pe acţiuni sub denumirea Fabrica de Cărămizi şi Ţigle Nicolae Hagianoff & Ferdinand Koska SA. Pe cărămizile şi ţiglele produse aici apare sigiliul Koska & Hagianoff. Fabrica înregistrează un apogeu al producţiei în anul 1938, când încep să producă şi diverse ornamente pentru casele ţărăneşti, printre care şi renumitul cocoş care se amplasează până în zilele noastre pe acoperişuri, care devine şi un simbol important al fabricii.
Între anii 1923 – 1937, satul Manasia este întregit prin construcţia unei şcoli, a primăriei noi şi a „Monumentului eroilor căzuţi în Primul Război Mondial”, construcţii ce sunt plătite integral de către familia Hagianoff.
Proprietăţile, confiscate abuziv de comunişti
După cel de-al doilea Război Mondial, proprietăţile familiei Hagianoff sunt confiscate abuziv de regimul comunist. Se încheie astfel o perioadă istorică însemnată pentru trecutul comunităţii din Manasia. Urmează anii de declin ai proprietăţii, timp în care familiile localnicilor au putut folosi domeniul pentru educaţia şi creşterea copiilor, în cadrul grădiniţei amenajate în actualul conac Hagianoff.
Un domeniu de basm, deschis circuitului turistic FOTO domeniulmanasia.ro
În anul 1945, fabrica îşi schimbă numele devenind astfel Fabrica de Cărămizi şi Ţigle din Urziceni SA. La trei ani după redenumire este naţionalizată, fiind încadrată Centralei Industriale a Ceramicii şi Materialelor de Construcţie din Bucureşti iar producţia este mutată la noul amplasament din partea de nord-est al Municipiului Urziceni. Clădirea fabricii vechi, ridicată de către familia Hagianoff, îşi inchide porţile definitiv. Cărămizile produse la fabrica din Manasia vor fi mai tarziu utilizate în construcţia celei mai mari clădiri administrative pentru uz civil din lume, Palatului Parlamentului. Fabrica de cărămizi, cu o istorie de aproximativ 100 de ani, este abandonată şi ulterior demolată.
Niciun salon nu seamănă cu altul FOTO domeniulmanasia.ro
După ce comuniştii au preluat puterea la Bucureşti, soarta conacului se schimbă radical. Impozanta clădire este transformată în IAS, beneficiind de acest statut până în anul 1990. După această dată, clădirea intră într-un con de umbră, fiind lăsată să se degradeze.
În anul 2006, domeniul Manasia, abandonat şi aflat în stare jalnică, începe un nou capitol. Ariadna Löwendal Dănilă, fiica actriţei Irina Dall (Löwendal) şi nepoata marelui artist George Löwendal cumpără domeniul şi îl restaurează treptat cu ajutorul unei echipe de profesionişti formată din arhitecti, constructori, designeri şi scenografi condusă de soţul său, restauratorul Dorin Dănilă. Ariadna Löwendal Dănilă creionează designul şi decorează fiecare cameră a conacului cu piese de mobilier şi accesorii elegante, fiecare cu povestea sa, cumpărate din cele mai bune magazine de antichităti din România şi străinătate, totul pentru a reda gloria şi eleganţa de odinioară.
Cramă imensă pentru 1 milion de litri de vin
Fascinant prin nobleţea descoperită de îndată ce îi treci poarta, Domeniul Manasia îşi revendică gloria de altădată prin crearea cadrului perfect pentru experienţe sofisticate şi memorabile, adaptate mediului social contemporan.Cu integritate şi respect faţă de bogata valoare istorică a locului, o echipă impresionantă de arhitecţi şi decoratori, sub atenta îndrumare a actualilor proprietari – Ariadna Löwendal Dănilă şi soţul său – restauratorul Dorin Dănilă, alături de arhitectul şef Alexandra Chiliman Juvara, dau un nou suflu acestei proprietăţi.
Impresionante prin atenţia desăvârşită acordată fiecărui detaliu, saloanele conacului, crama sau parcul sunt reinventate şi adaptate contextului contemporan şi nevoilor oricărei organizaţii, companii sau persoane în căutare de spaţiul perfect pentru desfăşurarea unui eveniment social, corporatist sau privat. Lumina naturală generoasă, decoraţiunile preţioase precum şi colecţia impresionantă de pictură recreează atmosfera aristocratică a vremurilor apuse şi se îmbină armonios cu mobilierul funcţional şi facilităţile tehnologice moderne alese în funcţie de utilitatea destinată fiecărui spaţiu.
Crama conacului, cândva cu o capacitate totală de depozitare de 1 milion de litri, a fost zidită din cărămida produsă în fabrica proprie – Koska & Hagianoff. Astăzi, crama se întinde pe o suprafaţă de 1000 de mp şi a fost recondiţionată pentru a găzdui degustări de vinuri, evenimente personale sau corporate. Este singura cramă din Romania, aflată la subsolul unei proprietăţi, ce se întinde pe o suprafaţă atât de vastă.
Niciun salon nu seamănă cu altul FOTO domeniulmanasia.ro
Saloanele au fost reinventate
Conacul impresionant are nouă saloane, fiecare amenajat diferit. Artiştii şi desginerii care au lucrat la restaurare au făcut ca şi în interior conacul să arate la fel cum era în urmă cu mai bine de 100 de ani. Fiecare încăpere este mobilată cu piese rare, achiziţionate de la case de licitaţii celebre din Paris şi alte capitale europene. Piesa de rezistenţă o reprezintă camera orientală, pe care Ion Hagianoff a amenajat-o special pentru soţia sa, Marie Claire Hagianoff.
În prezent, la conacul de la Manasia se organizează atât evenimente publice cât şi private. De asemenea, el este introdus în circuitul turistic al judeţului Ialomiţa, fiind deschis vizitatorilor. Cei care vor să-i treacă pragul au însă nevoie de rezervări.
Turismul de conac
Printre evenimentele organizate se află şi Picnic în the Park, unde turiştii pot savura preparate deosebite şi se pot relaxa în domeniul de 2 hectare. Întreg domeniul este disponibil vizitării de către public în urma solicitării în prealabil a cel puţin unuia dintre serviciille disponibile sau în timpul evenimentelor deschise publicului şi desfăşurate pe parcursul anului. În ultimii ani, domeniul Manasia a găzduit concerte ale unora dintre faimoşii artişti din România, printre care Delia şi Smiley, a organizat petreceri tematice, întâlniri de afaceri, dar şi evenimente sociale şi de familie.
Conacul este o emblemă a judeţului Ialomiţa, susţine directorul Direcţiei Judeţene de Cultură Ialomiţa, Elena Păcală, iar includerea acestor obiective într-un circuit turistic, istoric şi cultural reprezintă o miză importantă pentru autorităţile judeţului: „Ialomiţa are ca identitate culturală, spirituală, chiar conacul, pentru că aici au fost ferme mari, zone agricole, moşii întinse şi toţi aceşti moşieri aveau conace. Conacul este emblema acestui judeţ şi am putea avea un traseu cultural şi turistic minunat, mai ales că pescuitul şi vânătoarea se leagă de conac“.
Mai multe conace din Bărăgan se află, în prezent, în stare jalnică. Conform Institutului Naţional al Patromoniului, la finele anului 2018, Direcţia Judeţeană de Cultură Ialomiţa estima un număr de 17 monumente - conace, foste spitale, crame, mori, case cu prăvălie - aflate în stare de colaps şi precolaps pe teritoriul judeţului. Cauza principală ţine de neclarificarea situaţiei juridice a imobilelor şi/sau de lipsa fondurilor pentru restaurare, toate în contextul scăderii populaţiei zonei şi a lipsei de viziune pentru reintegrarea acestor locuri în comunitate.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Negocieri post-Congres: echipa Cîţu împarte deja pielea ursului din pădure
Se încarcă comentariile...
