Legendele de pe Insula Gâsca, tărâmul pârjolit de haiduci şi confiscat de pescari apărut în inima Dunării
0O fâşie de pământ de două hectare care a răsărit în mijlocul Dunării, în amonte de intrarea în Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, a devenit un paradis pentru iubitorii de natură. Accesul către paradisul natural se face doar cu ajutorul bărcilor pescăreşti.
La aproximativ şapte kilometri de zona de acces către insulă, se află aşezarea medievală „Oraşul de Floci“, loc unde s-a născut marele voievod al Ţării Româneşti Mihai Viteazul.
Pe locul unde în Evul Mediu se afla cel mai mare centru comercial din Ţările Române, „Oraşul de Floci“, a fost ridicată o bază arheologică. Aici, în fiecare vară se organizează tabere de cercetare, pentru a scoate la lumină mărturii despre oamenii care au locuit pe aceste meleaguri şi obiceiurile lor. Fiecare vizitator plăteşte pentru intrare o taxă de 1,5 lei, iar un ghid binevoitor face tuturor curioşilor un tur 3D al fostei cetăţi „Oraşul de Floci“.
Lecţia de istorie se continuă afară unde vizitatorii pot observa câteva dintre vestigiile pe care, în cei peste 20 de ani de săpături, arheologii le-au scos la lumină: câteva ruine ale unor locuinţe, precum şi o porţiune din zidul unei biserici a oraşului.
Dunărea curge liniştită la vale dinspre Feteşti, către Brăila, în zona podului de la Vadu Oii, iar valurile încep să pleznească puternic în pilonii groşi de beton armat ai colosului, când o barjă încărcată ochi cu pietriş se apropie leneşă de pod.
Insula Gâsca, o comoară a naturii cuprinsă de ape FOTO: Mădălin Sofronie
De-o parte şi de alta a Dunării, malurile sunt încărcate de păduri, iar în mijlocul apei, în depărtare, se vede o palmă de pământ. Este Insula Gâsca, una dintre cele mai tinere formaţiuni de relief, care s-a născut la câteva mii de ani după ce Dunărea a creat Delta Dunării. În drumul său spre Marea Neagră, Dunărea îşi face loc de-o parte şi de alta a limbii de pământ tânăr, lăsând impresia că ar vrea s-o protejeze.
În drum spre insulă
Accesul către insulă se face doar cu ajutorul bărcilor pescăreşti. Plecarea începe la primele ore ale dimineţii, când pescarii se duc în larg să-şi întindă năvoadele pentru a prinde peşte.
Locul de întâlnire este pe malul stâng al Dunării, la câţiva metri de pod, în zona unde se afla înainte de ridicarea construcţiei vechiul bac, cu care se trecea de pe un mal pe altul. Pescarii nu sunt greu de convins să-i urce pe doritori în bărcile lor şi să le arate insula. Pentru cel mult 5 lei, ei asigură transportul către insulă. Dus-întors, drumul durează 10 minute dacă ambarcaţiunea are motor, şi aproximativ jumătate de oră dacă pescarii trag la rame.
Pescarii, exploratori în mijlocul apelor Dunării FOTO: Mădălin Sofronie
Alexandru Panait (54 de ani) este pescar cu licenţă şi se avântă în largul Dunării, în drum către insulă, de câteva ori pe zi. Pescuieşte, la fel ca toţi ai lui, de peste 25 de ani.
„Este foarte frumos pe insula aceasta. Foarte mulţi oameni vin aici să facă fotografii sau să pescuiască. Oameni care-şi lasă viaţa de la oraş şi vin să se relaxeze. Acum, încă n-a început sezonul, dar vara facem drumuri destul de des către insulă“, mărturiseşte pescarul. Fără să mai stea pe gânduri, omul se aruncă în barcă şi porneşte către Insula Gâsca.
Barca pare că se lasă în voia curenţilor Dunării, însă omul o ghidează către obiectiv. Senzaţia este unică, în momentul în care barca ajunge în largul apei. În depărtare, malurile împădurite sunt doar nişte linii şerpuite, colorate în verdele de început de primăvară al copacilor.
Ce trebuie să ştii în barcă
În barcă, trebuie să ştii cum să-ţi ţii echilibrul, pentru că pericolul să se răstoarne este destul de mare. Iar apa este foarte adâncă în larg, depăşind chiar 30 de metri. „Oamenii care vor să vadă insula şi vor cu barca trebuie să ştie, în primul rând, să înoate foarte bine. Nici nu mai ţin minte de câte ori am căzut, dar eram doar eu şi cu alţi pescari, niciodată cu oameni străini. Apa este adâncă. Aici, în larg, are peste 30 de metri“, mai spune Alexandru Panait.
La fiecare început de primăvară, Insula Gâsca este mereu inundată din cauza debitelor crescute ale Dunării, ca urmare a precipitaţiilor. Aşa arată şi acum, singurul petic de pământ neacoperit de apă este o alee îngustă de câţiva metri. În ciuda faptului că nu se poate înainta către inima insulei, natura se dezvăluie în faţa vizitatorilor în toată splendoarea ei.
Pădure de trunchiuri
De jur împrejur, copacii sunt încremeniţi în apa care le acoperă trunchiurile, iar câteva raţe sălbatice se plimbă leneşe printre ei. „Şi aici apa este adâncă. Are în jur la vreun metru şi jumătate. E recomandat să stăm doar pe peticul ăsta de pământ“, ne sfătuieşte pescarul, devenit ghid pentru câteva minute, în timp ce încearcă să-şi lege barca de un trunchi gros de la mal. Un câmp întreg de trunchiuri dezgolite de pomi se întinde la orizont, lăsând impresia unui peisaj aproape apocaliptic.
Pădurea de trunchiuri din insulă oferă un peisaj apocaliptic FOTO: Mădălin Sofronie
Pe insulă, care este considerată o rezervaţie naturală, ornitologii au descoperit, în urma studiilor pe care le-au făcut, o sumedenie de specii de păsări migratoare precum pelicanul comun, lopătarul, egreta mică, egreta mare, ţigănuşul, pescăruşul rozător sau cel auriu.
De asemenea, pe solul specific zonelor umede din Balta Mică a Brăilei, prezent şi în Insula Gâsca, au crescut peste 232 de specii de plante inferioare şi superioare. Ecosistemele terestre sunt caracterizate de arbori iubitori de apă precum salcia, plopul sau frasinul, dar şi de alte plante precum papura, stuful, nuferii, plutica sau mătasea broaştei. Totodată, specialiştii care au studiat insula din punct de vedere acvafaunistic au mai descoperit aici alte trei specii de reptile şi opt de amfibieni, precum broasca
ţestoasă de apă sau brotăcelul.
Nautra a transformat Insula Gâsca într-un paradis FOTO: Mădălin Sofronie
Cum ajungem pe Insula Gâsca
Cine doreşte să pătrundă în acest paradis creat de natură trebuie neapărat să o apuce pe vechiul drum spre Mare, Bucureşti-Urziceni-Slobozia-Hârşova-Constanţa. Potrivit hărţilor, Insula Gâsca este poziţionată în zona localităţii Giurgeni, la câţiva kilometri în amonte de podul rutier şi se află în supravegherea şi administrarea Ocolului Silvic de care aparţine mica aşezare pescărească din inima Bărăganului.
Insula Gâsca pe hartă
Legende din bătrâni cu haiducii bălţilor
Cea mai importantă activitate care se poate desfăşura pe insula Gâsca este pescuitul. Pescarii din zonă susţin că vara, zona atrage ca un magnet amatori din toate colţurile ţării. Oamenii pot campa sub pod, în zona fostului bac, acolo unde îşi pot instala corturi sau rulote.
Spaţiul este la liber, fără să perceapă taxe pentru camping. Cei mai pretenţioşi şi care vor să beneficieze de puţin confort se pot caza la localnici contra unui preţ modic de aproximativ 25 de lei pe noapte. Iar dacă vor să se bucure şi mai mult de frumuseţile naturii, de pe Insula Gâsca, tot cu ajutorul bărcilor pescăreşti, temerarii pot înainta către Parcul Naţional Balta Mică a Brăilei, aflat în aval de pod şi Insula Gâsca.
Vapoarele trec leneşe pe lângă insulă FOTO: Mădălin Sofronie
„Şi Balta Mică este la mare căutare, însă acolo n-ai voie să calci fără autorizaţie pentru că e parc naţional. Este deschis mai mult pentru cercetare, oamenii simpli nu prea au acces. Decât atunci când vin grupuri organizate“, explică pescarul Alexandru Panait.
Dincolo de frumuseţea naturii, Balta Mare şi Balta Mică a Brăilei, precum şi Insula Gâsca sunt bântuite de o serie de legende locale, care se mai păstrează şi astăzi. Aceste locuri se spune că ar fi fost pârjolite de haiducii lui Terente, supranumit şi „Regele Bălţilor“.
Mâna lui dreaptă, Danacu, a fost un haiduc răzvrătit care s-a împotrivit „Regelui Bălţilor“, fiind obligat să pribegească pe malurile Insulei Gâsca. „La fel ca şi Terente, Danacu ar fi semănat groaza printre localnici. Trecea Dunărea înot, ajungea în sate, unde prăduia şi jefuia curţile oamenilor mai avuţi. Ştiu şi eu povestea asta de la cei mai bătrâni“, mai spune Alexandru Panait.
Bărcile trase la mal sunt pregătite să plece în marea aventură către Insula Gâsca FOTO: Mădălin Sofronie
Imaginea lui Danacu a rămas şi astăzi vie în mintea pescarilor, care şi-l imaginează ca fiind un bărbat
înalt, foarte puternic, care dormea în permanenţă cu pistoalele la piept. El ar fi fost vândut la poteră de un aghiotant zis Frigu.
„Nimeni nu l-a văzut vreodată la faţă pe acest Danacu, însă toată lumea se speria de el“, îşi încheie mărturisirile de la malul Dunării pescarul Alexandru Panait.
Citiţi şi:
FOTO Raiul pescarilor: Săruleşti, tărâmul magic al crapilor-gigant
Se încarcă comentariile...
