Profesor în două epoci. Dumitru Nica, dascăl de Matematică: „Prea mult s-a politizat învățământul românesc“
0Profesorul de Matematică Dumitru Nica din Olt a condus școli, a lucrat în subordinea surorii lui Nicolae Ceaușescu, a adus, în două epoci diferite, învățământul superior la Slatina, dar mai ales a inspirat elevi care au dorit să facă o carieră în Științele Exacte.
Profesorul Dumitru Nica (82 de ani) a fost distins, la începutul anului 2023, cu titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Slatina, pentru pasiunea și munca pe care le-a depus peste jumătate de secol în învățământ. S-a întors să predea la Liceul „Radu Greceanu“, pe care l-a absolvit, pentru o vreme fiind coleg de cancelarie cu unul dintre profesorii datorită cărora a ales Matematica.
„Gândul meu a fost dintotdeauna să nu plec din Slatina, deși am avut posibilități multiple, și să fac tot ce pot pentru ca slătinenii, alături de mine, să ne simțim bine și orașul să arate altfel“, a mărturisit profesorul pentru „Weekend Adevărul“.
Cei care au deschis calea cifrelor
S-a îndrăgostit de Matematică grație profesorului său din gimnaziu. „Când eram în clasa a VI-a – eu am făcut șapte clase la Perieți, unde m-am născut – am avut un profesor de matematică care era în primul an de învățământ. Stelian Pârvu se numea, din Giurgiu de loc. A stat un singur an la noi, însă ne-a trezit atât interes pentru această materie încât de atunci am zis că neapărat trebuie să mă fac profesor de matematică. El stătea de vorbă cu noi și ne povestea istoria matematicii, istoria anumitor teoreme, istoria unui matematician“, și-a amintit profesorul Nica.
A avut șansa să întâlnească un profesor la fel de dedicat și la liceu. „După ce am terminat șapte clase, am reușit la liceu, la «Radu Greceanu», unde am dat peste un profesor excepțional, domnul Mihai Popescu. Patru ani am făcut matematică cu dânsul. Când am dat examen la facultate – se dădeau câte două examene scris și două examene oral –, întâmplarea a fost că am dat examen la proba orală cu un coleg de-ai dânsului de facultate“, a continuat profesorul Dumitru Nica să caute printre amintiri.
A avut, la ani distanță, bucuria să-i prilejuiască profesorului său din liceu întâlnirea cu colegul de grupă din facultate, prof. univ. Achim Dragomir, în cadrul unei manifestări științifice, organizată la Slatina.
Deși au fost și întâmplări care i-ar fi putut frânge visul, profesorul Dumitru Nica a ajuns la finalul anilor de facultate să stea pentru prima dată la catedră chiar în fața copiilor consătenilor săi, asemeni profesorului de gimnaziu care l-a inspirat pe când era copil.
Cu Matematica la purtător, înapoi acasă
Profesorul povestește că în fața visului său de a urma calea matematicii nu au stat nici măcar comuniștii: „Tata nu s-a înscris la Colectiv decât forțat, în ’62. Neînscriindu-se, eu am picat prima dată la facultate, pentru că se intra în ordine: muncitori, ilegaliști, întovărășiți... Am luat 8,20 atunci și am picat, dar s-a intrat și cu 6 și ceva. M-am ambiționat, căci rămăseseră niște locuri în toamnă, și atunci nu s-a mai ținut cont. Au urmat după aceea patru ani la Perieți, pentru că n-am găsit loc în Slatina, deși am fost al doilea la repartizări, pe țară. După patru ani, am venit la Slatina, la «Radu Greceanu», ziceam eu odată că este un vis împlinit“.
Matematicii, prima dragoste, i-a dedicat enorm de mult timp, entuziasm și resurse. Profesorul vorbește despre o perioadă în care profesorii de matematică din tot județul erau preocupați, evident, de activitatea de la clasă, evaluările în vederea recompensării cu gradații și alte stimulente ținând cont de rezultatele elevilor, dar și de matematica de performanță.
„Președintele Societății de Matematică, domnul academician Teodorescu, venea în fiecare an la Concursul «Gheorghe Țițeica». Oltul a fost printre propunătorii concursului. Mai mult decât atât, începând din 1981, Oltul edita de la A la Z, în fiecare lună mai, numărul «Gazetei Matematice»: probleme propuse, articole științifice, materiale, probleme rezolvate de către elevi și tot așa. Dânsul ne-a aprobat să scoatem noi, Oltul, această revistă. A continuat până prin 1994 treaba asta, dar de atunci s-a transformat în gazete mai mult locale... A fost o activitate deosebită“, și-a amintit profesorul.
„A lucrat cu Doamna...“
În decembrie 1989, moment în care prof. Nica ocupa funcția de inspector școlar, Inspectoratul Școlar Olt era condus de sora dictatorului Nicolae Ceaușescu, Elena Bărbulescu. Profesorul recunoaște că femeia nu era tocmai cel mai echilibrat șef, rar putea fi convinsă că nu ia decizia potrivită, însă „nu a făcut rău învățământului, ba, dimpotrivă, prin poziția pe care o avea, a făcut bine“.
„Nu era subordonată nimănui în ceea ce privește învățământul. În afară de fratele Nicolae, și soțul dânsei era aici prim-secretar. Îmi amintesc că nu-i plăcea mizeria în școală. N-a cerut niciodată ceva rău, voia să pregătești lecțiile, să ridici nivelul copiilor. Își dorea ca profesorii să găsească metode noi, ba chiar ca inspectorii să sancționeze la salariu profesorii delăsători. Dânsa, în schimb, se aprindea repede câteodată. Avea experiența vieții, nu a științei“, a dezvăluit profesorul.
Elena Bărbulescu, cunoscută drept un zbir, ținea foarte mult ca în școli să existe în primul rând o conduită morală ireproșabilă, iar multe dintre ideile care îi aparțineau „migrau“ de la Olt în toate școlile din țară, spune profesorul.
Momentul schimbării de regim i-a bucurat pe foarte mulți dintre profesorii din județ. Cei care, însă, lucraseră în echipa Elenei Bărbulescu sau ocupaseră funcții în perioada cât aceasta a condus destinele învățământului județean au avut de înfruntat reacția de respingere a colegilor. „A lucrat cu Doamna“ era mult mai important decât calitatea de bun pedagog sau orice altceva, a dezvăluit profesorul Nica.
Schimbarea de regim, „o învălmășeală“
Cu câteva zile înainte de 22 Decembrie 1989, ziua în care Nicolae și Elena Ceaușescu au încercat să fugă, existau zvonuri despre ce se întâmpla în țară, lumea vorbea și chiar inspectorii au fost avertizați, a povestit profesorul Dumitru Nica. Au auzit cu toții, ulterior, că toată familia Bărbulescu a fost ridicată. Au fost zile de haos în instituții, iar lucrurile au intrat destul de greu pe un alt făgaș.
„A fost o învălmășeală mare în perioada aceea. După ce a plecat Doamna, noi aveam adjunct pe domnul Mateescu, lunea am stabilit împreună, cei 32 de inspectori care eram, că nu pleacă nimeni până când nu vine cineva să stea de vorbă cu noi. Unii voiau să plece de teamă. De ce am fi făcut-o? Am făcut învățământ, control, nu am omorât pe nimeni. După 22 decembrie, au început să vină (n.r. – reprezentanți din rândul „revoluționarilor“) în fiecare zi câte unul. «Eu voi fi inspector școlar general», spunea fiecare, pe rând, la ședințe. Și tot așa până pe 5 sau 7 ianuarie, până când a venit un reprezentant al Prefecturii și cu încă altcineva. Domnul Teiu Păunescu (n.r. – unul dintre cei care au preluat frâiele la nivel județean) ne-a strâns pe toți și a spus: «Domnilor, de azi încolo, cutare, cutare, cutare pleacă la catedră și cutare-cutare-cutare rămân», printre care și eu“, a povestit profesorul.
Toate-s vechi și noi sunt toate
Alegerea inspectorilor, și atunci, dar și în anii de după, se realiza, pe de altă parte, cu adevărat democratic.
„Tot în ianuarie 1990 s-au ales inspectorii pe specialități. Dar cum se alegeau atunci: se strângeau toți profesorii de specialitate din județ, în sală, și cine voia se înscria, ei votau și alegeau. Pe 27, pare-mi-se, s-au ales inspectorii generali. Eu fusesem ales inspector de Matematică și am continuat. Când să se aleagă inspectorul general, cu o săptămână înainte, domnul Catană zicea: «Din ăștia vechi nu prea ar fi bine să vă înscrieți la concurs». Eram șase profesori vechi, restul erau noi. Eu am spus: «Stai un piculeț așa, de ce să nu ne înscriem? Am făcut ceva? Eu mă voi înscrie». Și m-am înscris. Trebuia să ieși în fața directorilor să le spui ce ai de gând să faci în calitate de inspector. În școli se aleseseră imediat, plecaseră directorii vechi. (...) Domnul Teiu conducea ședința. Și a zis: «A ieșit cutare ca general și adjunct domnul Nica. Îmi pare rău că n-au ieșit amândoi ai noștri!». Și eu i-am zis: «Domnule, dar eu al cui naiba sunt?»“, a continuat profesorul să descrie cum se făcea trecerea de la „vechi“ la „nou“, imediat după ’89.
Lucrurile s-au așezat, profesorul Nica a rămas în continuare în fruntea IȘJ Olt, iar în perioada 1993-1997 a reușit să obțină o nouă clădire (un internat care aparținea unuia dintre liceele tehnice) și să o transforme în sediu al inspectoratului, cu spații în sfârșit suficiente pentru activitatea inspectorilor, instituția funcționând și astăzi aici.
„Aprecierea omului este alta în străinătate“
Profesorul privește astăzi cu amărăciune la ce se întâmplă în învățământ și adesea își exprimă opiniile în mediul online și în presa locală. Deși recunoaște că politicul a avut întotdeauna un cuvânt de spus, nici în comunism și nici în primii ani de după nu s-a simțit presiunea politică pe care o simt astăzi directorii și chiar profesorii. „Prea mult s-a politizat învățământul“, constată profesorul.
Această ingerință dublată și de decizii care în timp și-au arătat ineficiența au dus la o scădere vizibilă a nivelului învățământului. Profesorul critică în special faptul că elevii de nivel mediu nu mai au, în școală, aceeași susținere de odinioară pentru a-și găsi drumul. „Este adevărat că avem olimpici, însă, la bază, calitatea învățământului a scăzut. Nici măcar copiilor cu care ne mândrim nu le dăm șansa să întoarcă o parte din ce au primit“, mai spune profesorul.
Dumitru Nica a rămas în Slatina, unde de-a lungul anilor de activitate i-a încurajat pe elevii săi să-și urmeze pasiunile, oricare ar fi ele. Are trei nepoți, însă toți sunt plecați.
„Această amărăciune devine un pic mai dulceagă pentru că ei sunt bine. Aprecierea omului este alta acolo. Fiul meu a plecat de 11 ani în Elveția. Nepotul a terminat masteratul și nepoata e în clasa a IX-a. Altfel e învățământul acolo. Sistemul te învață ce să faci, și tu, dacă ești cu capul pe umeri și îți place munca, începi să faci. Am simțit la nepoata mea (n.r. – mai are o nepoată din partea fiicei, care a urmat cursurile unei prestigioase universități din Olanda) că îi învață să învețe, să creeze. Noi ne lăudăm cu nivelul învățământului nostru, că suntem pe locul 1 la olimpici internaționali, dar pe locul ultim la ceilalți. Eu am nevoie de cinci olimpici în țară, trebuie să îi susții, dar am nevoie să văd dacă masa de elevi și-a însușit minimum de programă. Și după câte se vede, nu au făcut-o“, mai spune profesorul.
Dumitru Nica nu vede cu ochi buni nici metodologia după care sunt numiți directorii și critică așa-zisele concursuri organizate, de multe ori cu final dinainte cunoscut.
„Parcă era mai bine când colectivul își alegea directorul. Ba, într-un timp, îmi aduc aminte, la «Radu Greceanu», a fost metodologia să participe toată lumea, de la omul de serviciu până la director, toate cadrele, tot personalul administrativ, și să voteze. Mi s-a părut un lucru la locul lui, cere și părerea omului de serviciu. Prea mult s-a politizat învățământul. Când zic politizat, îmi aduc aminte când am fost eu inspector general nu-mi zicea nimeni nimic. Însă eu, de bună credință, mă duceam și spuneam ce vreau să fac, dar niciodată nu mi-a zis cineva să dau afară pe cineva. Însă când am început să avansăm în democrație...“, a conchis profesorul pensionar.
De la muncitori industriali la studenți eminenți
O bună parte a carierei didactice s-a desfășurat în perioada comunistă, una privită astăzi ba cu nostalgie, ba cu încrâncenare. Profesorul Dumitru Nica își amintește că a fost, însă, și una a oportunităților. În Slatina se construise deja combinatul de aluminiu (societatea ALRO de astăzi), însă erau și alte fabrici în plină ascensiune, deci nevoia de personal înalt calificat era imensă. Așa s-a întâmplat ca profesorul să ajungă să predea matematică primilor studenți de la Slatina, după ce mai întâi i-a pregătit o vară pentru admitere.
„Ideea înființării Institutului, în 1972, a fost a inspectorului școlar general de la acea vreme, Florian Petrescu. El a fost cu ideea, m-a chemat și a zis: «Tovarășul Nica, cum facem noi să avem învățământ superior la Slatina?». Și zic: «Domnule, singura soluție este să vorbim la Uzina de Aluminiu». Ne-am dus împreună, am vorbit cu directorul de atunci al uzinei, un om foarte înțelegător, iar eu m-am angajat să fac pregătire cu ei“, a explicat profesorul cum a fost începutul Institutului de Subingineri Metalurgie Neferoasă, învățământ seral.
„Pe la începutul lunii iunie, aveam deja la pregătire 150 de participanți. M-am trezit cu Suzana Gâdea, prorector al Institutului Politehnic din București, că a intrat în sală, a stat de vorbă cu candidații... Eu făcusem o lună pregătire cu ei, pentru că se dădea admitere în toamnă. Aveam 75 de locuri și erau peste 150 de candidați. Și m-a întrebat: «Tovarășul profesor, se mișcă bine băieții?». Erau muncitori încadrați în toată platforma industrială a Slatinei. Și am spus: «Tovarășa rector, cred că da, reușim să facem». Și așa a început Institutul de Învățământ Superior Metalurgie Neferoasă și a funcționat până în 1984“, și-a amintit profesorul.
A predat toată perioada în cadrul acestei instituții, la început în calitate de asistent, ulterior lector universitar.
ASE, pe malul Oltului
În vremea în care demersul de a face un doctorat era cu adevărat unul deosebit de serios, a primit propunerea, de la un profesor din Craiova, de a se înscrie. Deși la final de carieră a avut oarecare regrete că nu a făcut-o, spune că atunci a contat foarte mult principiul după care s-a ghidat.
„Un profesor de liceu nu poate să găsească ceva nou în Matematică, numai din punct de vedere pedagogic, metodologic“, credea profesorul.
A continuat, în schimb, să-i inspire pe elevii săi să aleagă drumul dificil al studierii acestei discipline la nivel superior.
Institutul de Subingineri a funcționat doar 12 ani. La mai bine de 10 ani distanță de când acesta și-a închis porțile, profesorul Dumitru Nica a încercat din nou, reușind ca în 1998 să aducă din nou pentru tinerii din Slatina posibilitatea de a urma cursurile învățământului superior la ei acasă. A convins, împreună cu reprezentanții Camerei de Comerț și Industrie Olt de la acea vreme, reprezentanții Academiei de Studii Economice să-și deschidă la Slatina o filială. Profesorii Academiei de Studii Economice veneau în weekend în orașul de pe malul Oltului și le predau studenților, iar în timpul săptămânii se făceau pregătiri cu asistenții. Doar examenul de licență se susținea la București, la ASE. Și acest vis frumos a fost, însă, sortit în cele din urmă eșecului, costurile prea mari fiind impedimentul.
„Ajunseserăm să avem și 600 de studenți, chiar 800 în ultimii trei-patru ani. Facultățile, și prima și a doua, cel puțin eu am simțit să le înființăm pentru oamenii din Slatina care ar fi dorit să-și completeze studiile. A fost principalul motiv. Taxa școlară cred că a fost problema, care în ultima perioadă se cam mărise. Au mai fost și alte universități care au deschis secții, dar cea a Academiei de Studii Economice a funcționat foarte bine, iar studenții obțineau rezultate foarte frumoase la licență“, a mai precizat profesorul.
Tot în acei ani, din calitatea de inspector școlar general al IȘJ Olt, a sprijinit înființarea unui colegiu de excelență de Matematică-Informatică. Cei mai talentați elevi s-au înscris, pentru predare au fost cooptați profesori cu prestigiu din oraș, însă nici acest vis nu a ținut mai mult de câțiva ani, și tot din cauza costurilor, elevii fiind în cele din urmă transferați la liceele teoretice din oraș.
Tot profesorului Dumitru Nica i se datorează înființarea Liceului Economic, singurul dintre proiectele în care s-a implicat de la zero care există și astăzi. Profesorul spune cu modestie că niciunul dintre proiectele aduse în discuție nu le-ar fi putut pune în practică fără colegii care i-au fost alături. „Singur nu poți să faci nimic, ci doar dacă ai un colectiv pe care îl mobilizezi foarte bine. Oriunde am fost, m-am înțeles foarte bine cu colectivul meu“, a precizat profesorul Nica.
Se încarcă comentariile...
