Migraţie record a lucrătorilor din agricultură. Fermier: „Peste două zile mai pleacă 48 de oameni. În Elveţia câştigă 2.300 de franci pe lună“
0
Un fermier din Olt, care cultivă legume atât în solarii, cât şi în câmp, atrage atenţia că s-a ajuns deja la o criză gravă a forţei de muncă. Zilierii pleacă peste hotare, atraşi de contractele bănoase, iar fermierii nu-i pot opri pentru că nu au posibilităţi financiare să le ofere cel puţin 300 lei/zi.
Mii de muncitori pleacă la fiecare trei luni din satele României, să muncească pe sume incomparabil mai mari în fermele străinilor. Se întâmplă deja de peste 20 de ani, însă în această primăvară lucrurile s-au acutizat, semnalează un fermier din Olt.
„Avem parte de o migraţie record. Mă gândesc să vând răsadurile, nu mai am cu cine să lucrez. Marţi îmi pleacă toţi oamenii cu care lucrez eu, în jurul Paştelui au plecat alţii... Toată echipa mea pleacă în Danemarca. Nu e doar problema mea, vor pleca 48 de oameni, la mine lucrau opt, ceilalţi la alţi fermieri care nici nu cred că au aflat. Este grav, însă nimeni nu pare să aibă o problemă“, spune fermierul Mihai Chesnoiu, din Grădinari, judeţul Olt.
„Sunt cazaţi în condiţii de patru stele, vorbesc cu ei pe video“
În preajma Paştelui, alţi lucrători din Grădinari au luat drumul Elveţiei, seduşi de contracte de nerefuzat. Lucrează în serele unui tânăr fermier care îşi permite să le plătească salarii de 2.300 franci net şi să-i cazeze în condiţii poate peste cele pe care unii lucrători le au acasă.
„Câştigă 2.300 franci, cazaţi în condiţii de patru stele, vorebsc cu ei pe video. Au transport de la locul de cazare în fermă. Ei sunt pentru prima dată acolo, dar cei care au vechime primesc până la 10.000 fraci pe lună. Îmi povestea un băiat aseară că a lucrat la salată, iar din şapte salate, cinci erau stricate. Cum pot ei să plătească banii ăştia?! Roşiile le fac în substrat cocotier. Au două hectare acoperite, seră. Eu nu înţeleg cum reuşesc ei să plătească aceste salarii“, este revoltat fermierul care spune că oricât de mult şi-ar dori, nu-şi permite ca din încasări să le ofere zilierilor săi mai mult de 120-150 lei/zi, plus masă. „Dacă eu le-aş putea da 300 de lei pe zi, eu sunt convins că ar rămâne, n-ar pleca de lângă copii. Dar nu pot, nici mie nu-mi rămâne suma asta. Şi muncim şi eu şi soţia cot la cot cu ei, în fiecare zi“, adaugă Mihai Chesnoiu.
Dacă în Elveţia salariile sunt fixe şi nu ţin cont de productivitate, în Danemarca lucrătorii sunt plătiţi la cantitatea recoltată. Vor culege căpşuni, iar conform calculului lor, un cuplu va reuşi să câştige 1.200 lei pe zi, faţă de cel mult 300 lei, două persoane la muncă în agricultură în fermele din România.
„Toţi cei plecaţi sunt foşti agricultori, mai lucrau pe la mine sau mai căutau alte surse de venit. Marţi, acum, pleacă 12 maşini, 48 de oameni pleacă odată, în Danemarca. Şi îmi spun că ar primi pe oricine la muncă. Ei sunt vrednici, clar că n-or să se mai întoarcă, sau vin, dar nu mai vin la noi la muncă. În Danemarca, la căpşuni, vor primi echivalentul a 4,5 lei la kg şi trebuie să culeagă între 120 şi 150 kg de persoană, un om bun. Cum poate Elveţia să plătească, cum poate Danemarca să plătească?! Aş vrea să-i plătesc şi eu, şi să stea acasă, că n-am cu cine să lucrez, am 400.000 plante de înfiinţat, parcelele pregătite, tot. Am nevoie de întreţinere, urmează să plantez, să recoltez, am nevoie de oameni acasă“, a mai spus fermierul.
Subvenţiile pentru legume, la nivelul celor din cultura mare
Singura explicaţie pentru randamentul fermierilor străini este, pe lângă infrastructură, nivelul subvenţiilor, aspect de care se plâng toţi micii fermieri din România. Ei nu se pot dezvolta cu subvenţiile pe care le primesc, şi care sunt comparabile cu cele din cultura mare în condţiile în care să munceşti un hectar cultivat cu legume înseamnă cheltuieli cu forţa de muncă incomparabil mai mari.
„Ei (n. red. - la ferma din Elveţia) la opt-nouă oameni au un şef de echipă, care are 10.000 franci salariul, peste 9.000 euro pe lună. Dacă facem un total, doar costul forţei de muncă, sunt vreo 3.200 euro, în medie, pe om. Au peste 90 de oameni la lucru. Plus cazare, plus dările la stat. 3.200 euro e plata netă. Plus transportul din România, pe care-l suportă tot ei, plus transportul până la seră. Deci 4.000 şi ceva de euro, pe om, pe lună. Cam asta o să fie criza alimentară în România, cu terenurile fertile şi cu miile de agricultori care nu vor mai avea cu cine munci“, a adăugat fermierul.
Deşi micii fermieri care produc legume au probleme multe, an de an revenind discuţia privind lipsa unei reţele eficiente de desfacere, din acest an, mai spune Chesnoiu, este posibil să nu mai ajungă în punctul să se întrebe unde-şi vând marfa, pentru că nu vor mai avea cu cine să o producă sau să o recolteze.
Condiţiile în care produc fermierii din străinătate sunt incomparabile, aceştia beneficiind de tehnologie modernă Sursa foto: Mihai Chesnoiu
„Ne bucurăm la cei 3.000 euro din programul Tomata, sau la granturi de câte 5.000 euro o dată la cinci ani, dar nu ne dăm seama că ele ne îngroapă, nu ne ajută să ne dezvoltăm.Trebuie o analiză în ansamblu şi măsuri adaptate, altfel...“, a conchis Chesnoiu.
Fermierul Mihai Chesnoiu, de profesie inginer, face agricultură de la 16 ani. Înainte de legumicultură pe spaţii mari a reuşit, pentru o bună perioadă de timp, să lucreze singur, cu un singur utilaj, o suprafaţă de aproximativ 140 hectare. Presta servicii fermierilor din zonă care îşi cultivau suprafeţele cu cereale. Legumicultura presupune în schimb multe braţe de muncă, iar zilierii se găsesc din ce în ce mai greu. Spune că dacă lucrurile nu se schimbă, iar sprijinul pentru legumicultori rămâne la nivelul subvenţiilor acordate pentru cultura mare, va continua şi abandonul fermierilor. Mulţi deja au renunţat la legumicultură şi s-au angajat în industrie, unde câştigă, muncind cu program fix, cu mult peste profitul pe care îl făceau din munca în solarii, zi-lumină.
Se încarcă comentariile...
