Marţea Negrilor, ziua în care preoţii cântă în cimitir „Hristos a Înviat!“: „Morţii nu se mai pot ruga, noi suntem datori să o facem“

În marţea din săptămâna cuprinsă între Duminica Tomii şi Duminica Mironosiţelor, în parohia Izvoru, dar şi în cea alăturată, din Bistriţa Nouă, singurele din judeţul Olt unde se întâlneşte acest obicei, credincioşii vin în cimitir şi împart bucate peste mormânt pentru sufletul celui dus. „Toţi creştinii, cât ar fi de săraci, găsesc ceva să dea pentru ai lor“, spune preotul paroh din Izvoru, Constantin Neacşa.

Marţea Negrilor este ziua în care se oficiază slujbe de pomenire pentru cei duşi dintre noi, chiar în cimitir. Obiceiul, destul de des întâlnit în Ardeal, spune preotul paroh din parohia Izvoru, judeţul Olt, în Oltenia se practică doar în câteva sate.

„La noi este de pe la începutul secolului trecut. Dacă le spui credincioşilor de Paştele Blajinilor nu te vor înţelege, aici este cunoscut drept Marţea Negrilor. Din ce am putut afla de la credincioşii mai în vârstă, a început atunci când o femeie care şi-a pierdut bărbatul pe front a venit în cimitir cu bucate, pe care le-a împărţit pentru sufletul celui dus. În anul următor au venit mai mulţi, iar astăzi, în marţea dintre Duminica Tomii şi Duminica Mironosiţelor, la Izvoru se strânge în cimitir tot satul. Vin mai puţini când vremea este ploioasă, atunci mai împart şi acasă, însă preotul slujeşte în cimitir ca de fiecare dată“, spune preotul Neacşa.

Pregătirile pentru Marţea Negrilor încep încă înainte de Paşte, când pentru Sărbătoarea Învierii se primenesc toate mormintele, iar acum se fac doar „retuşuri“. Slujba de pomenire începe, în această zi de marţi, dimineaţa foarte devreme, la 5,00 – 5,30. Se oficiază la troiţa din cimitir, care, şi aceasta, are o istorie aparte.

„Este o troiţă dintr-un lemn, de pe la 1800 şi ceva, pe care, la un moment dat, autorităţile au vrut s-o ia din cimitir, probabil pentru valoarea de monument. Sătenii s-au împotrivit şi au construit în jurul ei ziduri. Astăzi aici oficiez slujba“, mai spune preotul.

Când slujba a luat sfârşit, preotul merge la fiecare mormânt - se începe întotdeauna dinspre Răsărit spre Apus - şi se roagă pentru cel mort. Mormântul este stropit cu vin, aşa cum se întâmplă la parastas, după care se cântă „Hristos a Înviat!“.

„Cam toţi credincioşii care au morţi în cimitir vin, sunt rare excepţiile, e vorba de cei plecaţi prin ţară sau în străinătate. Credincioşii se îngrijesc, însă, şi de mormântul celui care nu mai are pe nimeni în sat, le-am spus că e pomană şi e bine să ajuţi. Când nu se poate aşa, mai plătim pe câte cineva şi se face curăţenie şi acolo, n-avem cum altfel, cimitirul nu este al bisericii, este în domeniul primăriei“, mai spune preotul paroh.

O parte dintre credincioşi – care vin cu această ocazie de peste tot din ţară, din Timişoara, Sibiu etc. – pleacă din cimitirul satului Izvoru, în aceeaşi dimineaţă, în cel din satul vecin, de peste deal,  Bistriţa Nouă. „În Olt în aceste două sate se întâlneşte acest obicei, iar la Bistriţa slujba începe cam la o jumătate de oră după ce s-a încheiat la noi, tocmai pentru a ajunge rudele. Obiceiul a pornit de la credincioşi, iar biserica n-a avut de ce să se împotrivească, fiind vorba de o slujbă de pomenire. Morţii nu se mai pot ruga, suntem datori să o facem noi pentru ei!“, mai spune preotul Constantin Neacşa. 

CITIŢI ŞI: Govia, obiceiul răscumpărării odoarelor, păstrat în câteva localităţi din sudul judeţul Olt

Dragobetele şi vrăjile de dragoste. „Vrăjitoarea dezbrăcată şi despletită se strâmba şi schimonosea în faţa plantei“