Iodura de potasiu. Care sunt riscurile administrării neavizate. Medic: „La copiii foarte mici există o formulă de dizolvare“
0
Direcţiile de Sănătate Publică se pregătesc să distribuie populaţiei, cel mai probabil prin intermediul medicilor de familie, pastilele de iodură de potasiu comandate de Ministerul Sănătăţii la Antibiotice Iaşi. Acestea ar ajuta în cazul unui eveniment nuclear, însă doar în situaţia eliberării în atmosferă a iodului radioactiv.
Glanda tiroidă, responsabilă cu reglarea metabolismului astfel încât fiecare celulă a organismului nostru să funcţioneze normal, este cea care se „hrăneşte“ în mod obişnuit cu iod pentru a sintetiza hormonii tiroidieni.
În cazul unui accident nedorit în urma căruia se eliberează în atmosferă iod radioactiv, aşa cum s-a întâmplat în 1986 la Cernobîl, tiroida va „procesa“ acest iod nociv, crescând astfel riscul ca în timp o anumită parte a populaţiei să dezvolte cancere de tiroidă.
Cei mai expuşi sunt copiii, adolescenţii şi tinerii.
Ceea ce face în acest caz iodura de potasiu administrată în cazul unui accident nuclear, în concentraţie mult mai mare decât este necesar organismului în mod obişnuit, este să satureze tiroida, iar iodul radioactiv să nu mai poată fi absorbit.
Contează însă când se întâmplă acest lucru, în ce cantitate şi cui trebuie administrat.
„Tiroida absoarbe iodul din alimente, din medicamente – aceasta este materia ei primă. Se ştia încă de la Cernobîl că în cazul administrării de iodură de potasiu, înainte sau în primele ore de la accident, iodul acela se duce în tiroidă şi împiedică iodul radioactiv eliminat în atmosferă să se fixeze el în tiroidă. În momentul când se elimină iod radioactiv în atmosferă, tiroida îl fixează şi practic nu momentul iniţial, ci iodul acela care stă mult timp în tiroidă, mai ales dacă e o tiroidă un pic afectată sau cu nişte mici noduli, în timp poate să ducă la cancer tiroidian“, a explicat dr. Claudia Triţă, medic primar endocrinolog din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Slatina, pentru „Weekend Adevărul“.
Important este ca administrarea să aibă loc în preajma evenimentului nedorit. „Imediat înainte dacă se ştie, se prevede sau e iminent, sau în primele ore de la producere. Noi nu suntem fix la faţa locului şi s-ar pune problema cum se deplasează norul de iod radioactiv, el nu vine instantaneu. Aşadar, este timp să se administreze preventiv această iodură de potasiu“, a indicat medicul momentul propice.
„Riscul cel mai mare este la copii“
Nu întreaga populaţie are, însă, nevoie de pastilele de iodură de potasiu, asta pentru că riscul de a dezvolta ulterior cancer tiroidian este diferit în primul rând în funcţie de vârstă, spune medicul.
„Riscul cel mai mare este la copii – de la cea mai mică vârstă până la adolescenţi –, precum şi la femei gravide sau care alăptează. Ei au cel mai mare risc de a face un cancer tiroidian. Altfel spus, la copii este suficientă o doză de cinci gray (n.r. – unitatea de măsură a dozei de radiaţii ionizante) ca să crească riscul de cancer tiroidian. La adulţi între 18 şi 40 de ani trebuie aproximativ 10 gray doză de iradiere ca să crească riscul, iar la adulţii peste 40 de ani trebuie să fie peste 500 de gray, o iradiere extrem de mare. Multe paciente operate de tiroidă mă întreabă dacă este necesară administrarea iodurii de potasiu. La ele chiar nu are niciun sens – nu mai ai tiroidă, nu mai faci cancer tiroidian“, spune medicul.
Goana după pastilele de iodură de potasiu care a dus la situaţia în care astăzi farmaciile şi depozitele au stocurile epuizate poate duce la alte probleme. Medicul spune că în niciun caz iodura de potasiu nu trebuie administrată fără indicaţia fermă a medicului. Vorbim de doze mari, iar riscul nu este deloc de neglijat, doar în contextul în care acest risc este comparat cu cel de a dezvolta cancer tiroidian luându-se decizia administrării.
Altfel, administrarea acestor pastile, odată ce acestea au ajuns la pacienţi şi există indicaţia, este foarte uşoară. „Există doze în funcţie de vârstă şi de greutate. Există pastile de 65 miligrame şi pastile de 130 miligrame. La copiii foarte mici există o formulă de dizolvare a acestor tablete. În cazul sarcinilor, este suficient dacă ia gravida, pentru că iodura de potasiu trece prin placentă, protejând şi fătul. În schimb, la nou-născut trebuie administrat separat celor doi, pentru că nu trece în laptele matern, decât în doză foarte mică“, spune medicul. De asemenea, iodura de potasiu nu se administrează pe termen lung, ci cel mult până la patru zile, în funcţie de persistenţa pericolului, mai spune medicul Claudia Triţă.
Tiroida, în pericol
„Administrarea prelungită de iod în concentraţie mare – şi sarea este iodată, dar sunt doze mici – induce o boală numită hipertiroidie, care este de fapt o boală de inimă. Determină tulburări de ritm cardiac şi nu numai, dar afectarea cardiacă este cea mai importantă. La unele persoane, spre exemplu, la cei cu boli autoimune, la cei cu tiroidită autoimună, grăbeşte apariţia mixedemului, adică hipotiroidie, se blochează tiroida complet. La risc sunt şi persoanele care se ştiu deja cu hipertiroidie, sau au deja mulţi noduli care stau acolo latent şi în momentul când primesc iod, se reactivează“, a subliniat medicul.
Un alt argument oferit pacienţilor pentru a nu-şi administra singuri iodura de potasiu, dacă au deja aşa ceva acasă, este că va conta foarte mult care este situaţia care impune o asemenea măsură.
„La Cernobîl era numai iod radioactiv, dar dacă este o bombă nucleară, mai are şi alte componente în afară de iod şi de acelea nu avem cum să ne protejăm deloc. Oricum ar fi un dezastru şi o nenorocire. Chiar dacă se distribuie înainte, persoanele care primesc aceste pastile trebuie să ştie că nu trebuie să le ia în momentul acela. Va fi foarte greu, pentru că sunt mulţi care cred că ştiu ei mai bine. Pastila nu este complet lipsită de riscuri, dar se consideră că într-o asemenea situaţie beneficiile depăşesc riscurile“, mai spune medicul.
Ce ne-a învăţat Cernobîl 1986
Datele adunate după accidentul nuclear de la Cernobîl din 1986 indică în mod clar o creştere a numărului cazurilor de cancere tiroidiene, aşa că îngrijorarea populaţiei este întemeiată. Atunci, îşi aminteşte medicul, deşi în şcoli au fost administrate copiilor pastile cu iodură de potasiu, momentul era mult depăşit şi există chiar temerea că au făcut mai mult rău. Acidentul în sine a fost anunţat la câteva zile de la producere, ceea ce nu se mai poate întâmpla astăzi.
„Iodul s-a dat atunci foarte târziu, la mai mult de o lună, şi a fost cu scop populist, de liniştire. Dacă va fi cazul, se va anunţa, astăzi nu se mai poate întâmpla asta“, mai spune medicul.
Un alt aspect asupra căruia medicul primar endocrinolog Claudia Triţă a atras atenţia, risc de asemenea constatat în urma accidentului nuclear din 1986, este cel legat de consumul de lactate proaspete în cazul unui eveniment asemănător.
„Laptele obţinut după momentul când se produce eliberarea de iod radioactiv are o concentraţie mare de iod radioactiv. La câteva săptămâni pericolul a trecut, pentru că iodul radioactiv are un timp de înjumătăţire foarte mic, pericolul dispare repede, în o săptămână, două, dar în momentul acela trebuie şi un control al alimentelor. În legume, zarzavaturi, concentraţia este mult mai mică, tot la Cernobîl au văzut lucrul acesta. În schimb, în laptele vacilor care au păscut pe pajişti peste care a trecut norul radioactiv a fost o concentraţie mare de iod radioactiv“, a mai spus medicul.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Medic specialist: „60 de secunde bine dozate pot face diferenţa între viaţă şi moarte“
Se încarcă comentariile...
