FOTO Gara Slatina, locul unde a avut loc primul zbor militar din istoria aeronauticii româneşti
0
Gara municipiului Slatina a reprezentat, de la inaugurarea sa în anul 1875, un loc aparte în istoria ţării noastre şi aceasta nu doar datorită personalităţilor ce i-au călcat peronul, dar şi evenimentelor ce s-au derulat aici sau în imediata vecinătate. Popasurile regelui Carol I, răscoala ţăranilor de la 1899 ce a “anunţat-o” pe cea din 1907 sau prima misiune militară din istoria aeronauticii româneşti sunt doar câteva din aceste momente.
Municipiul Slatina, unul dintre oraşele vechi ale ţării, având o istorie atestată de peste 645 ani, are gară din anul 1875. Apariţia “haltei” de la Slatina nu a fost însă una uşoară şi puţin a lipsit ca acest lucru să nu se întâmple din cauza intereselor mari care aveau un rol important şi în acele vremuri tulburi.
Totul a pornit de la primul proiect pentru executarea unei reţele de căi ferate în Ţara Românească, care a fost depus în Camera Deputaţilor la 26 martie 1860, autorităţile timpului intuind importanţa “drumului de fier” în procesul de modernizare a societăţii româneşti. Slatina şi-a făcut apariţia în acest sens în cadrul celui dintâi proiect de realizare a unei legături feroviare între Bucureşti şi Craiova, proiect propus guvernului în anul 1863.
Charles Lefevre a fost cel care a gândit construcţia şi exploatarea unei căi ferate pe ruta Orşova – Craiova – Slatina – Bucureşti. Au fost trei rute propuse, Slatina regăsindu-se în cadrul a două dintre ele. Din cauza costurilor mari, statul român a apelat la metoda concesiunii, lucrarea fiind încredinţată dr.-lui Bethel Henry Stroussberg, fără caiet de sarcini, la o valoare de 270.000 franci/km de linie ferată. Contractul a presupus, printre altele, executarea şi exploatarea unei linii de cale ferată pe traseul Bucureşti – Piteşti – Slatina – Craiova – Vârciorova (localitate în judeţul Caraş-Severin), ce urma să fie dată în folosinţă în trei ani. Dar constructorul avea alte interese, Stroussberg încercând să înşele statul român: astfel, acesta a preferat să aleagă, în locul liniei directe iniţial stabilită Piteşti – Craiova prin Slatina, o altă variantă (în care oraşul Caracal avea un rol major, n.a.) mai lungă cu 48 km., care doar lega Slatina printr-o ramificaţie. Guvernul a sesizat însă tactica şi a anulat concesiunea la 5 iulie 1871.
Lucrările la Gara Slatina au început în 1874 şi au luat final un an mai târziu. Tot în acest interval de timp s-a lucrat în paralel şi la finalizarea căii ferate Piteşti – Slatina – Craiova – Vârciorova. Potrivit informaţiilor directorului Muzeului Judeţean Olt, Laurenţiu Guţică Florescu, iniţial, calea ferată a Slatinei urma să fie construită pe Valea Sopotului (perimetrul actualului Colegiu Naţional “Radu Greceanu”), iar gara să fie amplasată în zona târgului de săptămână.
“Pe data de 5 ianuarie 1875 a fost inaugurat tronsonul Piteşti – Vârciorova pe o lungime de 274 kilometri, iar oraşul Slatina devenea o importantă arteră de comunicaţie în reţeaua de căi ferate a timpului. Pe lângă construirea unei gări moderne, s-au mai clădit cu acest prilej o magazii de mărfuri şi un depou”, precizează Laurenţiu Guţică.
Trenul de lux “Orient Expres” în Gara Slatina
La data de 8 mai 1878 a circulat primul tren accelerat pe ruta Bucureşti – Viena, care trecea şi prin Slatina; durata unei călătorii era de 29 de ore. În fapt, erau două garnituri de tren: una circula între Bucureşti şi Vârciorova sub numele de “Tren Fulger”, iar alta de la Orşova, la Viena. Pe segmentul Vârciorova – Orşova (5 km.) se făcea transbordare, distanţa dintre cele două staţii fiind parcursă pe jos sau cu trăsura deoarece autorităţile austro-ungare au condiţionat ca joncţiunea cu linia ferată românească să fie realizată întâi pe Predeal.
Gara Slatina apare pe firmamentul internaţional în 1883, când ţara noastră a primit consacrarea feroviară prin intrarea în funcţiune a trenului de lux “Orient Expres”, cel mai luxos tren din lume. Această premieră a făcut ca şi prin Gara Slatina să răsune zgomotul roţilor de tren şi să adie parfumul de epocă al acestui celebru tren. Potrivit mersului trenului valabil la data de 19 iunie/1 iunie 1887, “Trenul Fulger” (primul Orient Expres) pe ruta Constantinopol – Paris, pleca din Bucureşti la ora 16.05 şi ajungea în gara din Slatina la ora 20.04.
Trenul era tractat de o locomotivă de tip Orleans, ce se deplasa cu o viteză maximă de 70 km/oră. Distanţa de 189 kilometri era parcursă în aproape 4 ore şi 5 minute. Staţiona în gara Slatina fix şase minute. Trenul accelerat Bucureşti – Vârciorova parcurgea în anul 1887 distanţa de 381,1 km. în 8 ore şi 30 minute: pleca din Capitală la ora 19.45, ajungea la Slatina la ora 23.50, şi, apoi, la Vârciorova, la ora 04.20.
“În concluzie, Slatina, având acest atribut esenţial dezvoltării sale economice şi edilitare, mai face un pas important spre modernitate. Importanţa căii ferate şi a Gării Slatina avea să fie confirmată de scurgerea timpului, pe peronul acesteia fiind consemnate multe din frumoasele pagini de istorie din viaţa cotidiană a oraşului”, a mai spus directorul Muzeului Judeţean Olt, Laurenţiu Guţică.
Regele Carol I şi popasurile sale în Gara Slatina
Pe plan local, construcţia Gării Slatina în anul 1875 generează conturarea Bulevardului Gării. Acesta pornea de la gară şi mergea până la Podul peste râul Olt, el însuşi o altă dovadă incontestabilă a unei istorii speciale a capitalei judeţului Olt. Astfel, este de notorietate faptul că podul amintit a fost construit între anii 1888-1891 după planurile inginerului Davidescu şi reprezintă primul pod de metal peste un râu din ţara noastră.
Gara Slatina a fost, vreme de ani buni la rând, locul unde opreau toate oficialităţii ţării. Regele Carol I (1839-1914) a oprit aici şi a vizitat oraşul cu acest prilej de nenumărate ori. Astfel, acesta obişnuia să treacă des pe aici, să dejuneze în trenul său direct în gară sau în oraş, la diverse persoane importante, alături de staff-ul său. De asemenea, regele Carol I s-a întâlnit nu o dată chiar cu angajaţii gării, chema miniştrii la Slatina de la Bucureşti atunci când venea din străinătate şi discutau aici sau în drum spre Capitală diverse probleme politice urgente.
În fapt, jurnalul regelui Carol I consemnează şi el mai multe călătorii întreprinse sau treceri ocazionale prin Slatina între 1881-1887. La 5/17 octombrie 1881, monarhul călătoreşte cu trenul special în Valahia mică pe ruta Bucureşti – Piteşti – Slatina – Craiova – Turnu Severin; el o conduce pe mama sa până la Vârciorova, după care, la întoarcere, pe 8/20 octombrie 1881, dejunează în Gara Saltina în prezenţa a “20 de persoane”. Pe data de 16/28 mai 1886, la întoarcerea în Bucureşti dintr-o călătorie pe Dunăre, monarhul foloseşte trenul special din gara Turnu Severin, prin Craiova şi Slatina: însoţit de regina Elisabeta (care a şi dat numele unei grădini publice în Slatina, n.a.), regele Carol I a poposit în oraşul de pe râul Olt vreme de trei ceasuri şi a inspectat Regimentul 3 Dorobanţi.
De asemenea, în toamna anului 1887, cu prilejul manevrelor militare efectuate pe aliniamentul Oltului, regele vine din nou la Slatina, popasul său întinzându-se pe durata a mai multe zile. Cu acest prilej, în afară de faptul că a servit masa de fiecare dată la persoane importante diferite din oraş, monarhul a vizitat şi o serie de obiective importante din localitate. În ultima zi a popasului său la Slatina, dar şi a manevrelor militare menţionate, regele Carol I a inspectat, la Gara Slatina, militarii participanţi la manevre. Tot aici a avut loc o defilare a trupelor la care a venit “enorm de multă lume”; regele “a făcut critica manevrelor”, iar la ora 13.20 a părăsit Slatina, petrecut la gară “de toată lumea”.
“Analizând conclusiv toate aceste aspecte ale regelui Carol I la Slatina, dar şi altele care se înscriu în aceeaşi categorie, putem spune că monarhul s-a bucurat aici de ospitalitatea autorităţilor şi a locuitorilor urbei. Poziţia geo-strategică a Slatinei, racordată la magistrala feroviară Bucureşti – Vârciorova, dar şi aşezarea sa într-o zonă dominantă a văii Oltului, l-a determinat pe rege să aleagă această locaţie pentru desfăşurarea pregătirilor tactice ale armatei române”, declară Laurenţiu Guţică.
Gara Slatina, martora celei mai mari răscoale din ţară din perioada 1888-1907
Gara Slatina a avut un rol major, spun istoricii, şi în ce priveşte marea răscoală a ţăranilor de la 1907 în sensul că o mişcare similară, dar de dimensiuni mai reduse, s-a desfăşurat în acest loc cu câţiva ani înainte de răscoala anterior amintită. Astfel, în documentele vremii se menţionează faptul că, la începutul lunii iunie a anului 1899, în gara din Slatina a avut loc o puternică răscoală la care au participat aproape 3.000 de ţărani. Mai precis, în data de 7 iunie 1899, ţăranii din oraş şi din satele învecinate au venit într-un număr atât de mare încât au umplut întreaga câmpie din jurul gării. Autorităţile au chemat în ajutor unităţi de armată din Craiova şi din Piteşti, care au folosit armele pentru înăbuşirea ei. Lupta propriu-zisă, deosebit de sângeroasă pentru acele vremuri, s-a dat pe peronul gării. Au murit numeroşi ţărani, dar şi militari – trei ofiţeri şi 23 de subofiţeri.
Acestei răscoale, cea mai mare din ţară între anii 1888-1907, s-a încercat să i se atribuie un caracter spontan, “fiind consecinţa falsificării alegerilor din luna mai 1899”. La violenta mişcare a ţăaranilor din Gara Slatina s-au alăturat şi muncitorii de aici. Documentele ne păstrează chiar nume de muncitori care au plătit cu viaţa solidaritatea lor cu ţăranii, precum: Gheorghe Ilie Doinea sau Costică Mireanu.
De menţionat că, mai târziu, în timpul celui de-al doilea război mondial, şi alţi muncitori din Slatina nu s-au dat înapoi să lupte împotriva dictaturii militaro-fasciste prin acţiuni de sabotaj efectuate în perimetrul Gării Slatina.
Primul mesaj oficial transmis pe calea aerului, „expediat” din apropierea Gării Slatina
Un alt moment important care se leagă de istoria Gării Slatina este cel referitor la prima misiune militară din istoria aeronauticii româneşti. Acest moment a survenit la foarte puţin timp de la ziua de 30 mai/12 iunie 1910, ce a intrat definitiv în istoria aeronauticii romenşti şi mondiale prin efectuarea de către Aurel Vlaicu a primelor rulaje la sol cu aeroplanul „Vlaicu no. 1” pe câmpul de l Cotroceni. Avionul avea un motor Gnome (50 cp), cântărea 200 kg. şi dezvolta o viteză de 100 km/oră. La 4 /17 iunie 1910, Vlaicu a decolat şi a zburat circa 50 de metri la o înălţime de 3-4 metri pe cerul Bucureştiului.
România devenea, astfel, a treia ţară din lume, după SUA şi Franţa, pe teritoriul căreia s-a zburat cu un aparat original, inventat, construit şi pilotat de un cetăţean al statului respectiv. Impresionat de performanţa inginerului român, principele moştenitor Ferdinand l-a felicitat pe Aurel Vlaicu, căruia i-a lansat invitaţia de a zbura în timpul manevrelor militare din toamna acelui an, ce urmau să aibă loc la... Slatina.
Operaţiunile de pregătire militară au avut ca obiectiv forţarea şi apărarea râului Olt în zona oraşului Slatina. Aurel Vlaiu şi-a transportat aeroplanul de la Bucureşti, la Slatina, pe calea ferată. Ajuns în reşedinţa judeţului Olt, Vlaicu a montat şi pregătit aparatul de zbor pe câmpul din apropierea Gării Slatina, iar, în data de 14/27 septembrie 1910, la ora 05.00 dimineaţa, Aurel Vlaicu a primit de la regele Carol I un ordin de operaţii cu misiunea transportării sale pe calea aerului, la comandamentul de la Piatra-Olt.
„Vlaicu a decolat pe un vânt puternic, a zburat circa 15 kilometri, la altitudinea de 500 metri, şi a aterizat pe o mirişte de lângă localitatea Piatra-Olt. În prezenţa prinţului Carol, a principilor Frederik-Victor şi Francisc Joseph de Hohenzollern, a lui Ion I. C Brătianu, primul-ministru de atunci, a generalului Grigore Crăiniceanuu – ministrul de război, Vlaicu a înmânat prinţului moştenitor primul mesaj oficial transmis pe calea aerului din ţara noastră. Putem spune, deci, că prima misiune militară aviatică din România s-a desfăşurat pe ruta Slatina – Piatra Olt”, a declarat directorul Muzeului Judeţean Olt, Laurenţiu Guţică.
Prin această premieră aeronautică realizată pe cerul Slatinei, ţara noastră devenea al doilea stat din lume, după Franţa (august 1910), care a folosit avionul în scop militar. Aparatul cu care Aurel Vlaicu a zburat în toamna anului 1910 de la Slatina, la Piatra-Olt, a devenit primul avion militar din dotarea armatei române.
În prezent, Gara Slatina se află în plin proces de modernizare în cadrul unui proiect derulat de Ministerul Transporturilor şi cu fonduri europene, lucrări estimate la 250 miliarde lei vechi.
Vă mai recomandăm:
FOTOGALERIE “Facelift” de amploare la Gara Slatina
FOTO Slatina anilor 1900: trotuare pavate cu bazalt, baluri ale ofiţerilor şi o atmosferă boemă
Se încarcă comentariile...
