E vremea călușului, dansul spectaculos intrat în patrimoniul mondial UNESCO. „Toate aveau rostul lor. Ar fi păcat să le pierdem” VIDEO

Rusaliile, o sărbătoare respectată în trecut, aduc în satele de câmpie și dansul călușarilor. Deși astăzi călușul este prepoderent dansul de scenă spectaculos pe care nu vrei să-l ratezi, odinioară avea o semnificație profundă. 

Festivalul Călușului Oltenesc începe duminică, 23 iunie, la Dobroteasa FOTO: arhiva/A.M.

Dacă te poartă pașii prin satele din Oltenia de Rusalii, ai mari șanse să întâlnești pe uliță, chiar și astăzi, cete de călușari. Odinioară erau o prezență așteptată un an întreg, pentru că ei sunt cei care aduc prosperitatea, alungă spiritele rele, feresc gospodăriile de necazuri, vindecă copiii și adulții bolnavi și câte alte minuni nu li se mai atribuie. Nimic nu este la întâmplare, lucrurile sunt rostite și îndeplinite după un ritual de care astăzi își mai amintesc, poate, bătrânii satului.

„Avea adânci rădăcini în viața omului de la țară”

De Rusalii, în lumea satului nu se lucrează. Cine face altfel riscă să fie „luat din căluș”, un blestem pe care nimeni nu vrea să-l abată asupra sa.

„Înainte oamenii nu lucrau în cele trei zile, își protejau gospodăria, considerându-le ca cele mai periculoase sărbători ale anului. Dacă sărbătorile de iarnă nu au aceste tradiții cu gând că ar fi periculoase, sărbătorile de vară, da. Fiindcă recolta este în câmp și trebuie protejată. Acum începe și secerișul, avem după cultura porumbului, și oamenii din asta trăiau și încercau toate posibilitățile ca recolta lor să fie protejată. Sunt trei zile de sărbători: Moșii de vară, Rusaliile și a doua zi, luni după Rusalii, când se împarte colarez, cu scopul de a-și proteja animalele de lapte”, explică etnograful Rada Ilie.

Ceata de călușari nu era un simplu grup de nouă, 11 sau mai mulți (totdeauna număr impar) tineri dansatori excepționali. Pe membrii cetei îi lega un jurământ, rostit chiar înainte de a porni prin sate cu călușul. Îl rosteau, spune etnograful Rada Ilie, de obicei în pădure, de unde își alegeau cel mai potrivit steag, pe care îl împodobeau cu un ștergar și de care prindeau ierburi de leac. Se „prindeau” astfel să nu destrame ceata, să nu se abată de la dansurile învățate, să păstreze tradiția. De-abia după rostirea jurământului călușarii „intrau în pâine”, iar în multe sate primul loc în care jucau era cimitirul, în special în amintirea călușarilor trecuți dincolo.

„Călușul începe duminica. Joia din prima duminică îngropau călușul. Călușarii se adunau din timpul iernii și învățau toate jocurile pe care le moșteniseră de la înaintași. Chiar dacă mai intrau tineri în ceată, ei trebuia să joace foarte bine, altfel comunitatea satului îi povestea.

Mergeau la pădure, tăiau cea mai mare nuia sau chiar un pom, toți jurau cu mâna pe acest steag, pe care îl duceau cu ei în toate gospodăriile, tot ca semn de protecție. Mergeau, jurau și spuneau că tot timpul jocului n-au să încurce dansul și au să păstreze regulile moștenite. La final, joia, steagul se lua, se îngropa și se dezlega jurământul”, precizează Rada Ilie.

În curtea în care ajungeau călușarii se strângea întreaga comunitate. Nu toți sătenii își permiteau să-i invite pe călușari să joace, pentru că, așa cum și astăzi se păstrează obiceiul, ei trebuie plătiți. Plata o dădeau la schimb pentru protecția pe care, se credea, o oferea jocul în bătătură. Gazda punea pe o masă o găleată cu apă și un drob mare de sare, folosite ulterior în hrana animalelor.

Protecția călușarilor nu viza însă doar animalele din gospodărie, ci puterea lor miraculoasă era, se credea odinioară, cu mult mai mare.

„Când intra călușul în curtea omului, pe o masă omul scotea o căldare de apă și un drob de sare mare. Acest drob de sare și apa erau jucate de călușari și erau date la animale. De ce? Fiindcă această sare se folosește ca animalul să fie productiv. Nu era nimic la întâmplare, nimic. După care călușul mergea și juca în oborul oilor, în grajdul animalelor, în gospodărie, peste tot, ca gospodăria să fie ferită de duhurile rele. Nu era un joc cum este acum, când se iese pe scenă, avea adânci rădăcini în viața omului de la țară”, completează etnograful Rada Ilie.

Părinții care aveau copii bolnavi veneau cu „să-i joace” călușarii, bolnavii fiind așezați pe pământ iar călușarii trecând, în dansul lor, peste ei.

Exista chiar credința că tot călușarii vor rezolva și problema cuplurilor fără copii.

„Femeile care nu făceau copii se prindeau în horă lângă mut, era membrul cetei deghizat în femeie de obicei și purta cu el falusul. Și femeile căutau să se apropie, cu gândul că anul ăsta a jucat lângă călușari și va rămâne gravidă. Toate aveau rostul lor. Ar fi păcat să le pierdem”, adaugă Rada Ilie.

Unde îi puteți întâlni pe călușari. Călușul „de țărână”, la Dobroteasa

Județul Olt este cel mai probabil județul cu cele mai multe formații din călușari din țară, aproximativ 70 (Oltul are 112 localități). Călușarii sunt, cei mai mulți, copii, adolescenți și tineri care au învățat jocurile populare alături de instructor. Acești instructori încearcă însă ca alături de tați și de bunici să le explice băieților semnificația profundă a dansului cu care ei reușesc să impresioneze în toate competițiile la care ajung.

De patru ani, din dorința de a readuce călușul pe uliță în cât mai multe localități, în Olt se organizează „Festivalul Călușului Oltenesc”, iar zecile de formații de călușari merg în localități și joacă atât în curțile sătenilor, cât și pe scenă. Organizatori sunt Centrul Județean de Cultură și Artă Olt și Palatul Copiilor Slatina.

Sărbătoarea începe la Dobroteasa, localitatea în care călușul nu urcă niciodată pe scenă, ci formațiile și cetele de călușari se întrec, așa cum se întâmpla odinioară, în târg. Este „călușul de țărână”, adulții fiind cei care intră aici în competiție cu dansul moștenit de la înaintași. Călușarii vin, așa cum și bunicii lor o făceau, îmbrăcați în straiele din lada de zestre. Competiția de la Dobroteasa, unde duminică, 23 iunie 2024, începe Festivalul Călușului Oltenesc, rămâne, din acest motiv, cea mai apropiată de călușul de odinioară.

În cadrul aceluiași festival, luni, 24 iunie 2024, 11 formații de călușari vor juca spectaculosul joc popular la Nicolae Titulescu. Miercuri, 26 iunie 2024, spectacolul se mută la Cungrea, sâmbătă, 29 iunie, la Dobrun, iar festivalul se va încheia duminică, 30 iunie, la Scornicești, toate aceste destinații ale călușarilor fiind localități cu o istorie bogată a călușului.

Slatina va găzdui apoi, în perioada 3-7 iulie 2024, Concursul Național al copiilor „Călușul Românesc”, o întrecere între ansamblurile de dansuri populare care va reuni la Slatina peste 2.000 de copii din toată țara, fiind invitate și două ansambluri din străinătate.