De ce ajung pacienţii prea târziu la spital. Medic: „Desaturează brusc şi se sting ca lumânarea“
0
„Virusul nu există“, „COVID-ul ăsta e o simplă răceală“ sau „ne ducem la spital să ne omoare medicii?“ sunt replici pe care personalul medical le aude adesea. Părerile se schimbă doar când pacienţii nu mai pot respira şi caută spitalele ca pe ultima salvare
Pacienţii cu COVID-19 ajung în continuare foarte târziu la spital, cel mai adesea între zilele a zecea şi a 12-a de boală. Medicii spun că luptă cu toate armele pe care le au la dispoziţie, şi deja au mai multe decât anul trecut, dar că de prea multe ori ies cu ochii în lacrimi din salon şi trăiesc cel mai greu moment, acela când trebuie să anunţe familia că pacientul a decedat. „Desaturează brusc şi se sting ca lumânarea“, dezvăluie medicul infecţionist Daniel Anţoş. Se ajunge aici pentru că bolnavii încă mai cred cu tărie că „e o simplă răceală“ sau, mai grav, că „virusul nu există“, aşteptând acasă să se vindece.
Medicul tratează pacienţi COVID-19 la spitalul suport din Caracal din iulie 2020. Spune că valul 4 a însemnat apogeul. „Tulpina Delta este mult mai contagioasă şi este foarte agresivă. (...) Iniţial o rinoree, o febră, un frison, o tuse, iar după 5 zile au avut afectări foarte mari, pulmonare“, spune medicul.
Momentul în care ar trebui să se prezinte la spital este hotărâtor, din acest motiv medicul a iniţiat o colaborare cu medicii de familie din Caracal pentru a-i îndruma pe pacienţi către spital în primele zile de boală, când li se pot administra, cel mai târziu în ziua a şaptea de la debutul simptomelor, inclusiv anticorpi monoclonali dacă au factori de risc importanţi. Un alt aspect asupra căruia medicul insistă este acela ca pacienţii să ştie că trebuie să-şi ţină boala de bază sub control, în cazul în care aceasta există. Medicii au observat că pacienţii cu boala de bază decompensată adesea au o evoluţie nefavorabilă, de aceea dr. Anţoş recomandă populaţiei să nu renunţe, cu atât mai mult acum, la controlul medical periodic.
Drumul spre vindecare continuă şi după externare
Medicii sunt nevoiţi să accepte inclusiv opinii conform cărora „în spital te omoară“. Rareori îşi asumă pacienţii vreo vină, pentru ei sau pentru ce li se întâmplă celor apropiaţi. „Ajungi să accepţi, ce poţi să faci?! Că-i întrebi şi pe aparţinători dacă s-au vaccinat şi spun că da. «Şi de ce nu v-aţi vaccinat părinţii?»,« Păi, au boli asociate». «Păi, în primul rând pe ei e indicat să-i vaccinaţi»“, a relatat medicul cum decurg discuţiile. Alteori, mai spune dr. Anţoş, întâlneşte cazuri în care unul dintre soţi este vaccinat, şi trece uşor peste boală, iar celălalt nu, şi ajunge cu mari complicaţii la spital. Sunt şi situaţii familiale teribile, care îi marchează profund pe cei care îngrijesc pacienţii.
„Am avut pacient tată şi fiu: tatăl - 52 ani, băiatul 26 sau 29 ani. Au venit cu afectare 80% tatăl şi băiatul 40%. Tatăl a murit, băiatul trăieşte, se externează peste două zile, nici n-a apucat să-şi îngroape tatăl. A venit soţia pacientului care a murit, mama tânărului, şi a fost de faţă când l-am întrebat: «Domnule, dar de ce aţi venit aşa târziu?», «Păi, am crezut că este o răceală!» - Ce poţi să spui, că rămâi mut! Şi era nevaccinat. Sunt tragedii şi pentru medici, şi credeţi-mă că pe colegii mei i-am văzut plângând“, a menţionat medicul.
Dr. Anţoş ţine să descrie exact ce se întâmplă în spitalul în care lucrează şi de ce pacienţii trebuie să înţeleagă că, de fapt, spitalul salvează vieţi. „În momentul în care ajunge în UPU se fac analize sangvine, se face testare rapidă, dacă este pozitiv şi are dispnee sau saturaţii mai mici automat este îndrumat către CT şi este chemată toată echipa. Şi dacă are afecţiuuni pulmonare este chemat pneumologul şi/sau infecţionistul, dacă are afecţiuni cardiace este chemat cardiologul, dacă are afecţiuni de Interne este chemat şi medicul internist şi aşa mai departe“, spune medicul, insistând asupra faptului că întotdeauna se are în vedere atât istoricul pacientului, cât şi situaţia din acel moment, iar pacientul este tratat de către o echipă din care fac parte medici din mai multe specialităţi.
Recuperarea continuă şi după testul negativ, fie în spital, în sectorul non-COVID, fie la domiciliu. „Am avut pacientă internată timp de o lună, 52 de ani, cu afectare pulmonară 80%, care a trăit. A avut în schemă şi Remdesivir şi Tocilizumab şi a trăit. Am externat-o şi i-am indicat o perioadă de timp butelia acasă şi după aceea, cu medicii pneumologi, să-i facem control la o lună de zile şi recomandări în continuare“, a mai spus medicul.
Se încarcă comentariile...
