Cum va începe şcoala în anul pandemiei. Psiholog şcolar: „Profesorii vor merge ca la război. Oamenii se vor adapta, dar vor fi şi oameni care vor claca“
0Revenirea în bănci va fi cea mai mare provocare pentru copii şi profesori deopotrivă, scenariile care se fac în aceste zile fiind greu de pus în practică „la liniuţă“. De ce depinde reuşita „scenariului verde“, cel mai optimist, ne spune opinia sa un psiholog şcolar.
Cei mai mulţi părinţi au optat, conform rezultatelor unui sondaj, date publicităţii de Ministerul Educaţiei, pentru revenirea în bănci a elevilor, pe „scenariul verde“, în care prezenţa fizică la şcoală a copiilor, în sala de clasă, este obligatorie, cu distanţare de 1 metru sau separatoare sau împărţire pe grupe.
Copiii aşteaptă şi ei cu nerăbdare, deja şi-au făcut „încălzirea“ şi se întâlnesc şi interacţionează în afara şcolii cu prietenii şi colegii.
Regulile de care depinde însă siguranţa sanitară vor fi foarte greu de respectat, e de părere psihologul şcolar Loredana Stroiuleasa, care aminteşte tocmai de această interacţiune care în afara şcolii se produce fără reguli.
Vor veni la şcoală copii ai căror părinţi cred că pericolul SARS-CoV-2 nu există sau că a fost exacerbat de media, dar şi copii care au dezvoltat deja fobii şi care se spală de zeci de ori pe mâni, zilnic, şi văd pericole peste tot.
Vor veni profesori care au şi aceştia propriile temeri şi care se vor afla, în anumite şcoli, la catedră de dimineaţa până seara, cu scurte pauze de 5 minute care le ajung doar să schimbe sala de clasă. Aceştia din urmă „vor pleca dimineaţa spre şcoală ca la război, efectiv aşa mă aştept să fie“, spune psihologul.
Adevărul: Care consideraţi că ar fi principala provocare pentru elevii care trebuie să se întoarcă în condiţii de pandemie la şcoală?
Psiholog şcolar Loredana Stroiuleasa: Principala provocare va fi distanţarea fizică, pentru că mie nu-mi place să-i spun socială, pentru că ei sunt învăţaţi să socializeze, chiar noi le spunem că trebuie să socializeze, că sunt generaţia telefoanelor. Până acum îi spuneam „Copile, ieşi afară şi joacă-te!“, şi acum „Stai în casă şi fă-ţi orele online“, „Mergi la şcoală, nu ai voie să-ţi iei colegii în braţe“ - ei, care sunt învăţaţi să se strângă în braţe. Suntem un popor care punem accent pe zâmbet, pe îmbrăţişare, pe salutul nostru de dat mâna, de care nu se vor mai bucura. Şi eu, ca profesor, mergeam la clase, săreau pe mine, ne îmbrăţişam, ne pupam, în condiţiile în care eram doar profesor la o materie, dar dirigintele, care e apropiat, şi alţi profesori...
- Adică vor avea nevoie, poate nu neapărat de consiliere, dar de un sfat, atât elevii, cât şi profesorii?
Da-da-da, eu cred că toţi vor avea un şoc emoţional. Una e să ştii, să citeşti – nu ai voie să faci aia, nu ai voie să faci aia... –, dar când ajungi să o şi pui în practică este foarte greu. Şi astăzi îmi spunea copilul meu că au fost la şcoală să predea manualele. Au stat 40 de minute la rând, se făcuse rândul de la sala de sport până la intrarea profesorilor. Cel mai greu a fost că n-au putut colegii să se strângă în braţe, să se salute aşa cum o făceau, să se adune grămadă, cum o fac ei, să râdă, să se distreze, pentru că ăsta e farmecul generaţiei, tinereţii, glumele, atmosfera care se creează în jurul unui grup şi în grup.
- Cum se vor obişnui să nu mai facă toate lucrurile astea? Ei oricum se întâlnesc în afara şcolii.
Eu nu cred că o vor face. O vor face în prezenţa unui profesor, sub supraveghere, dar eu nu cred că în pauze chiar vor sta la 1 metru distanţă între ei. Avantajul este că e pauza doar de 5 minute, dar să ne imaginăm că o iau printre bănci, toţi grămadă, că doar n-or să vorbească - hai , ieşi tu, ieşi tu, ieşi tu. Se vor duce la baie toţi grămadă. În cele 5 minute de pauză eu nu cred că poţi să-i controlezi. Se vor manifesta şi în funcţie de ce le-a transmis părintele acasă. Unii sunt foarte relaxaţi - asta e, trebuie să ne obişnuim cu virusul şi trebuie să trăim cu el – spunea o elevă de clasa XII-a chiar.
- Dar e vorba şi de cel de lângă tine, care poate are o altă opinie. Cum facem să le respecte şi acestora opinia?
Asta trebuie să înţeleagă ei şi va depinde foarte mult de profesor şi de diriginte cum va pune problema şi cum îi va face să înţeleagă că trebuie să respecte. Şi şoferul ştie că nu are voie să treacă cu maşina pe roşu, la semafor şi tot mai sunt şoferi care trec pe roşu. Asta e în firea omului, în firea românului, să spunem. Contează mult, în cele 5 minute, cum pune profesorul şi dirigintele problema. Dacă şcoala se va organiza... Dar nu văd cum, în cele 5 minute, să stea cineva în preajma lor. Poate cu cei mici, dar cu cei mari nu ai cum. Va fi o adevărată nebunie şi o muncă imensă pentru profesori. Să ai tu ore de la 8 dimineaţa până la 5 după amiază, din jumătate în jumătate de oră să schimbi clasa, să nu ai decât 5 minute pauză... Se desfiinţează şi cancelaria. Laşi catalogul, iei catalogul următor, dacă vor fi cataloage, şi mergi la următoarea clasă... 5 minute, cum e o şcoală mare, să plece dintr-un corp în altul, astea sunt. Nici la baie... Pentru oamenii ăia va fi cumplit.
„Asta-i natura omului, să ne salvăm pielea. Rar mai sunt eroi“
- Se tem colegii profesori de acest moment?
Da, în general se tem, pentru că sunt şi oameni mai în vârstă, oameni cu afecţiuni, oameni care au acasă părinţi. Există o temere şi e justificată. În fond şi la urma urmei, profesorii sunt acum în linia întâi.
- Vă aşteptaţi şi la reacţii extreme?
Am asistat şi aseară. Au venit la şedinţă şi părinţii elevilor de clasa a XII-a, şi la un moment dat o mămică a spus că ei vor ca aceşti elevi să înveţe numai dimineaţa şi să aibă ora de 50 de minute. Şi atunci directorul a încercat să explice – Păi, cum, că trebuie să le facem celorlalţi ora de 30 de minute? Dar nu mă interesează pe mine. Dar profesorul cum rezistă? Nu mă interesează pe mine! - În perioada asta de pandemie se vede cel mai bine cine e om şi cine nu. Apropo de asta, şi când a apărut pandemia, şi se băteau toţi pe hârtie igienică şi pe alte produse, fără grija că trebuie să mai ia şi altcineva, asta demonstrează de fapt că suntem egoişti. Omul de rând cam aşa reacţionează – scapă cine poate. Asta-i natura omului, să ne salvăm pielea, rar mai sunt eroi.
- Am văzut deja pe reţelele sociale opinii ale mămicilor care se declară împotriva purtării măştii la şcoală. Aveţi astfel de semnale?
Noi facem la CJRAE (n.r. – Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională) evaluări psihosomatice şi evaluări pentru cei cu CES. Nu vin cu copiii niciodată cu mască. Chiar astăzi a sunat o mămică să întrebe dacă este aceeaşi procedură de depus dosarul şi că ea când vine cu copilul la evaluare, copilul nu va avea mască. Nu putem să impunem. O altă mămică mi-a spus că a vrut să-şi ducă copilul la cămin, l-a înscris, dar când să-l ducă, i-au sărit toate neamurile în cap – acum, cu COVIDU’, s-a găsit să-l ducă? – Iar copilul ei era la locul de joacă, cu mulţi alţi copii. Deci la cămin nu e în siguranţă, în schimb copiilor din parc le cunoşti părinţii, pe unde au umblat, unde au fost în concediu, ce se întâmplă cu ei? Şi atunci, unde e pericolul mai mare? Şi mi-a spus – da, să ştiţi că la asta nu m-am gândit. De ce spun că va fi grea distanţarea în cele 5 minute de pauză: pentru că ei au ieşit în oraş, au ieşit în parcuri, au ieşit peste tot unde nu s-a păstrat distanţa. Şi atunci, dacă în parc are voie să stea faţă în faţă cu copilul ăla, la şcoală care-i problema? Aşa se va întreba. De ce mă pune doamna să stau departe de colega cu care ieri eram în parc şi ne jucam una lângă alta? Va întreba copilul pe doamna, şi atunci doamna ce o să-i spună? Că la şcoală e un regulament şi trebuie să-l respecte. Copilul nu vede partea raţională. De cum vor pune profesorii problema, astfel încât copiii să-nţeleagă că la şcoală nu trebuie să se-mbolnăvească, depinde mult.
Psiholog şcolar Loredana Stroiuleasa Foto Alina Mitran
- Ce părere are psihologul despre montarea separatoarelor din plexiglas?
Arată sinistru, pentru că noi nu suntem învăţaţi aşa. Acum depinde cum va evolua virusul. Dacă vom scăpa de el, va rămâne doar o amintire neplăcută, dar dacă va trebui să trăim şi în viitor în acest regim, vom creşte nişte copii cu fobii, părerea mea. Sunt părinţi care le formează copiilor lor fobii. Sunt copii obsedaţi de spălat pe mâini la câţiva anişori. Am văzut că într-o ţară s-a inventat nu ştiu ce ştampilă şi copilul trebuie să se spele pe mâini până când se ia ştampila. Eu, ca psiholog, nu sunt de acord. E ok, trebuie să ne spălăm pe mâini, dar trebuie să ştim când să ne spălăm pe mâini. Nu ne spălăm pe mâini tot timpul. (...) Noi încă mai avem mentalitatea că pe timpul lui Ceauşescu nu spălam nici fructele, le luam de pe jos şi le mâncam. Asta trebuie educat, trebuie să avem grijă de noi, să ne spălăm cât şi cum trebuie, nu să formăm copiilor noştri o fobie de – nu mă atinge, să nu-mi dai COVIDU’. Să avem grijă, numai aşa consider eu că învăţăm să trăim cu el, deşi şi aşa, dacă nu apare un vaccin, va rezista cine are ADN-ul puternic.
- De ce spuneţi că va fi un război pentru profesori?
Profesorul va sta de dimineaţă până seara în şcoală şi va face ore la fiecare jumătate de oră, dimineaţă cu prima grupă, după-miază cu a doua, cel puţin aşa am stabilit noi la şcoală (n.r. - Colegiul Naţional „Ion Minulescu“ Slatina, cea mai mare şcoală din judeţ, care are învăţământ primar, gimnazial şi liceal, clase organizate în mai multe corpuri de clădire), pe scenariul verde. La grupele de dimineaţă vor fi odihniţi, vor face faţă. De la 12,00 la 13,00 se dezinfectează clasa şi de la 13,00 intră următorii. Problema e că elevii trebuie să ajungă în faţa şcolii la ora 7,00, că mai durează şi procedura cu termometrul, până îi bagi în clasă. Va fi distanţarea fizică, se vor face cozi, durează cât de cât până când îi bagi pe toţi în şcoală. Vor fi profesori peste tot. Efectiv profesorii ăştia vor fi într-o goană continuă. Copiii sunt extrem de obositori, întreabă tot timpul, vorbesc, vin după 6 luni de vacanţă. Sunt 15 în clasă, toţi vor zbughi afară când se sună... Oamenii se vor adapta, dar vor fi şi oameni care vor claca. Sunt profesori care vor obosi efectiv. Pentru că această normă de 18 ore pe săptămână de predare este o normă gândită. Copiii sunt obositori, trebuie să înţeleagă, trebuie să te asiguri că informaţia a ajuns la fiecare ca să fii mulţumit de tine, să nu pleci frustrat. Această normă era tocmai să-i acorde profesorului pauza psihică necesară să se liniştească, să-şi pregătească ce are nevoie pentru următoarea zi. Acum profesorul va fi într-o veşnică predare, într-o veşnică alergare. Vor fi 8 ore efectiv de predare, cu pauză de 5 minute între ele. 30 de minute în care profesorul va preda, va asculta, va... Va fi o alergătură, o agitaţie. Adică până acum pedagogia spunea că trebuie să faci prezenţa, introducerea în lecţie, iar la final consolidarea, dacă a înţeles, dacă n-a înţeles, cine n-a înţeles, acum efectiv nu va mai fi timp de asta. 30 de minute dintr-un proiect de lecţie reprezintă efectiv predarea. Şi doar asta se va face, sau ascultarea, evaluarea. Şi stai să te gândeşti că după cele 8 ore, profesorul îşi pregăteşte materialele pentru a doua zi. Nu ştiu cum vor face evaluarea. Probabil că în momentul ăsta se va pune accent doar pe predare.
- Care ar fi soluţia să trecem peste toate cu bine?
Ideea este că trebuie să ne obişnuim cu virusul ăsta şi să avem grijă de noi. Îmi doresc şi sper să rămânem în scenariul verde, să meargă copiii la şcoală, să socializeze, să vadă profesorul, să fie prezenţi atunci când profesorul predă. Eu sper să se mobilizeze, sper ca în timp să se mai angajeze profesori astfel încât să facă faţă, pentru că pentru ei va fi o luptă. Un război efectiv, deja oamenii ăştia, când vor pleca dimineaţa de acasă, vor pleca la război, aşa o văd.
VĂ RECOMANDĂM ŞI:
Se încarcă comentariile...
