Cum poţi mulţumi sute de sărmani:„Nu le dăm niciodată bani. Sunt şi oameni care au avut slujbă, familie, casă“

Haine, pături, jucării, saltele, încălţămintea pe care n-ai mai purtat-o de ani de zile dar este în stare bună, toate pot fi de folos în iarna care se apropie. Sute de oameni lipsiţi de posibilităţi se vor bucura de lucrurile de care, de cele mai multe ori, nu ştii cum să scapi.

Nu puţine sunt situaţiile în care ţi-ai pus problema ce e de făcut cu lucrurile adunate prin şifoniere şi dulapuri, care, deşi sunt în stare foarte bună, au devenit nefolositoare, şi ai sfârşit prin a le abandona, poate cu regret,  ângă pubela de gunoi. În Slatina există un loc unde toate aceste lucruri pot fi duse şi de unde vor porni, cu siguranţă, către cei mai nevoiaşi dintre semeni. Aici, desigur, poţi aduce şi lucruri noi şi alimente neperisabile care vor ajunge, şi acestea, la oameni greu încercaţi.

Sectorul Social-Misionar al Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor a demarat, de cinci zile, a treia ediţie a campaniei „Dăruieşte (cu) bucurie“, care se va încheia în prima zi de Crăciun. Rugămintea celor care au grijă să  sorteze toate aceste lucruri, să le spele, să le calce, să le împacheteze şi să le expedieze către cei care au cu adevărat nevoie şi care se bucură şi atunci când primesc lucruri purtate, este ca obiectele donate să fie în stare bună.

Totul a pornit de la ideea de a le face oamenilor fără adăpost mai uşoară iarna, doar că de fiecare dată s-au strâns mult mai multe lucruri care pot fi folositoare şi altora, mărindu-se exponenţial numărul beneficiarilor, astfel că doar anul trecut au fost ajutaţi aproape 1.200.

„Nouă ne este frig şi în îmbrăcămintea călduroasă pe care o purtăm...“

„Este o campanie care vine în sprijinul persoanelor fără adăpost, aşa am gândit-o iniţial, dar pentru că am identificat şi persoane singure, fără ajutor, am extins campania şi venim şi în sprijinul acestor persoane şi în sprijinul altora. În perioada 10 octombrie – 25 decembrie, fiecare parohie din municipiul Slatina  colectează îmbrăcăminte - haine groase, paltoane, geci, pulovere, pantaloni şi încălţăminte – ghete, cizme, bocanci, avem nevoie de şosete, căciuli, fulare, mănuşi, pentru că nouă ne este frig  şi în îmbrăcămintea călduroasă pe care o purtăm, d-apăi lor în haina zdrenţăroasă şi încălţăminte din gumă.

Faţă de anii trecuţi, am extins campania cu produsele colectate, şi colectăm şi alimente. Noi dăm şi pe timpul acesta o masă caldă zilnic, o dăm la locul unde au şi ei sălaşul, sunt şapte persoane. Ceilalţi, până la 21 (n.r. - persoanele fără adăpost identificate pe raza municipiului Slatina) sunt împrăştiaţi prin municipiu, muncesc în timpul zilei, nu stau doar cu mâna întinsă. Sunt 21 de persoane în total, şase  femei şi restul bărbaţi“, ne-a lămurit preotul Constantin Aldea, consilier social-misionar al episcopiei. Aflăm că cel mai tânăr dintre oamenii fără adăpost despre care preoţii au avut informaţii are 36 ani, iar cel mai vârstnic e trecut de 75. Mulţi nu mai au documente de identitate şi e greu să le fie emise altele, neavând o locuinţă. Poveştile lor sunt şi ele diverse.

„Unii sunt mai bine acum, au găsit o căsuţă, pe alţii i-am ajutat cu materiale să-şi construiască o baracă pentru a trece mai bine perioada iernii. Mulţi dormeau sub balcoane, prin scări de bloc, prin construcţii neterminate... Au avut şi ei odată un loc de muncă, au avut credite la bănci, au fost disponibilizaţi, n-au putut să mai plătească rate, au rămas fără locuinţă, au rămas pe drumuri, cu copii plecaţi după o viaţă mai bună“, a descris preotul Constantin Aldea situaţia principalilor beneficiari ai campaniei.

La Centrul social din strada Grădiniţei, nr. 1, vin în schimb, în fiecare zi, mame cu copii flămânzi, uneori murdari şi îmbrăcaţi subţire, deşi afară vara a plecat demult, părinţi care încearcă din răsputeri să le cumpere copiilor un ghiozdan, caiete şi creioane, dar nu de fiecare dată reuşesc, oameni neputincioşi, alţii şi delăsători. O lume diversă, dar pentru fiecare se găseşte câte ceva.

„Nu le dăm niciodată bani, nu vin aici pentru bani, vin pentru că încercăm să îi ajutăm cu ce au mai mare nevoie“, ne mai spune preotul Constantin Aldea la plecare, în timp ce ne conduce. Afară îl aşteaptă o mamă foarte tânără, cu patru copii de vârste aproapiate, căţăraţi care cum poate pe căruciorul destinat celui mai mic dintre ei, iar la câţiva metri o femeie în vârstă care apelează, aşezată pe trotuar, la mila trecătorilor, fără prea mare succes.