Cum ne îngrijim bătrânii. În trei localităţi din Olt reprezintă mai mult de jumătate din populaţia totală, dar servicii la domiciliu nu există niciunde în judeţ

Instituţionalizarea nu este o soluţie, spun reprezentanţii DGASPC, doar că autorităţile locale nu vin cu alte soluţii FOTO: Cosmin Zamfirache

Comune întregi din judeţ numără peste jumătate din populaţie de vârsta a treia. Mii de tineri pleacă peste hotare să îngrijească bătrânii altora, iar în urma lor rămân sate depopulate sau bătrâni neputincioşi, pentru care, recomandă DGASPC, serviciile la domiciliu, prestate eventual de actualii beneficiari de ajutor social, ar fi soluţia.

Interesul comunităţii pentru o pătură vulnerabilă a populaţiei, vârstnicii, este pregnant în prag de alegeri, când politicienii în special îi curtează asiduu. Nu-i de mirare, pentru că bătrânii reprezintă, în foarte multe localităţi ale judeţului, „grosul“ populaţiei, conform datelor centralizate de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Olt. Chiar şi acest raport al DGASPC Olt, prezentat în cadrul ultimei şedinţe a Comisiei de Dialog Civic, reliefează însă atenţia adesea doar de conjunctură pe care o acordăm părinţilor şi bunicilor noştri.

În demersul de a stabili nevoile sociale locale, DGASPC a solicitat nu cu mult timp în urmă primăriilor din judeţ completarea unei fişe de evaluare cu informaţii despre populaţia de vârsta a III-a. Din 112 primării, date relevante au furnizat puţin peste jumătate (62 de primării), în timp ce 40 nu au răspuns deloc, astfel că tabloul creionat pe baza datelor oferă informaţii importante, însă incomplete.

Trei, din cele 62, sunt localităţile în care bătrânii reprezintă mai mult de jumătate din populaţia totală: Topana, Bărăşti şi Leleasca. În alte şapte, vârstnicii reprezintă între 35 şi 50% (Bobiceşti, Coloneşti, Icoana, Mihăeşti, Sârbii-Măgura, Sprâncenata, Tătuleşti). Alte 12 comune sunt supuse procesului accelerat de îmbătrânire a populaţiei, imaginea şcolilor închise şi a microbuzelor care transportă elevii adunaţi de pe văi şi dealuri la singura şcoală din comună fiind astfel explicabilă.

Pe baza datelor primite reprezentanţii DGASPC au stabilit că 3.414 vârstnici prezintă un grad mare de dependenţă în derularea activităţilor cotidiene. O treime, din păcate, sunt bătrâni rămaşi singuri, la mila comunităţii. Iar comunitatea poate face, şi nu prea, multe pentru ei. „Din constatările noastre bugetele insuficiente sunt cel mai mare impediment în asigurarea de servicii la domiciliu pentru vârstnici. Noi le-am făcut însă recomandări, sugerându-le să formeze persoane beneficiare de ajutor social care ar putea să fie angrenate în oferirea acestor servicii. Sunt multe lucruri care se pot face, chiar şi cu posibilităţi reduse. S-ar putea, de exemplu, achiziţiona la nivelul primăriilor maşini de spălat, montate într-un spaţiu al primăriei, unde să poată fi curăţate hainele acestor persoane, se pot face centre de zi. Noi oferim, atât primăriilor, cât şi persoanelor private interesate, consultanţă cu privire la posibilitatea înfiinţării diverselor servicii sociale“, a declarat reprezentantul DGASPC Olt, Sorin Gheorghe.

„De la 3.600 de locuitori am rămas 1.500“

Bărăşti este pe lista celor trei comune din Olt cu populaţie preponderent de vârsta a III-a. Întâmplător sau nu, şi celelalte două, Topana şi Leleasca, sunt situate tot în nordul judeţului. Primarul Vergil Gealapu explică simplu fenomenul: „Păi cum să fie altfel dacă au plecat în străinătate şi pleacă în continuare?! Am fost 3.600 de locuitori, am rămas 1.500. Cine să-i ajute pe bătrâni, decât noi, comunitatea. Îi trimit pe cei de la 416 (asistaţii social – n.r.) să le spargă lemne, să le spele rufe, noi îi conducem la cimitir, am 16 pân-acum!“, spune primarul, care avansase la un moment dat ideea înfiinţării unui cămin de bătrâni. „A căzut, nu-l mai facem, a căzut proiectul, nu ni l-au acceptat!“, tranşează primarul, scurt, problema.

Primăria Slatina a renunţat la serviciile la domiciliu, din lipsă de solicitări

De altfel, sugerează DGASPC, nu instituţionalizarea, ci serviciile oferite la domiciliu vârstnicilor ar fi soluţia. Doar că în judeţ nicio primărie nu oferă aşa ceva. A fost una, Primăria Slatina, care a păstrat vreme de cinci ani (2007-2012) în organigramă serviciul, desfiinţându-l, în cele din urmă, din lipsă de solicitări. „La momentul la care ne-am gândit să înfiinţăm acest serviciu, în 2007, chiar am crezut că va fi «Wow!». Se ofereau servicii complexe, iar tarifele erau modice, asta pentru că nu ne dădea voie legea să prestăm acele servicii total gratuit. Slătinenii au fost însă reticenţi să lase lucrătorii, deşi erau ai primăriei, să le intre-n casă.

În acea perioadă am folosit salariaţii atribuindu-le alte sarcini în cadrul direcţiei, ne-au fost de ajutor, dezamăgitor pentru noi a fost însă faptul că n-a prins ideea, pentru că, într-adevăr, sunt oameni care au nevoie de ajutor. Am apelat de asemenea la asociaţiile de proprietari să ne semnaleze cazul bătrânilor aflaţi în dificultate, pe care să-i putem ajuta sub diverse forme – plata facturilor, însoţire la medic, cumpărături etc., însă nici în acest demers al nostru n-am primit niciun răspuns“, a declarat Directorul Direcţiei de Protecţie şi Asistenţă Socială din cadrul Primăriei Slatina, Nora Popescu.

Tarifele, cum menţiona directorul Nora Popescu, n-au fost în niciun caz impedimentul, pentru că, spre exemplu, pentru a primi ajutor pentru menaj şi prepararea hranei un vârstnic ar fi trebuit să scoată din buzunar 5 lei/oră, pentru efectuarea cumpărăturilor – 3 lei/oră, pentru însoţire în diverse deplasări (vizita la medic etc.) – 2 lei/oră, pentru ajutor în corespondenţă – 1 leu/oră etc., iar asta doar în condiţiile în care pensia depăşea un anumit plafon.

Fără alternativă, căminul de bătrâni rămâne, în cele mai multe cazuri, soluţia. Sunt însă doar două în judeţ, cu o capacitate totală de 100 de locuri. „Nu pot spune că ne confruntăm cu liste de aşteptare foarte stufoase, în general ne străduim să găsim soluţii pentru cazurile care ne sunt semnalate“, a mai precizat reprezentantul DGASPC.