Copiii care au învățat tainele olăritului într-o vară. „Le dădeau cumpărătorii și peste preț”
0Nouă copii care au deprins într-o vară multe dintre secretele olăritului au ieșit pentru prima dată în fața publicului, la un târg cu tradiţie al meșterilor populari, și au avut un succes extraordinar. Vor să ajungă la olimpiadă.
Ceea ce părea o activitate doar pe perioada vacanței de vară s-a transformat, pentru mai mulți copii din Balș, județul Olt, în pasiune. Roata olarului i-a fascinat atât de tare încât au continuat să vină la biblioteca orașului și să petreacă ore plăcute în compania meșterului olar Mihai Trușcă și după începerea cursurilor școlare.
La finele lunii octombrie, ucenicii meșterului Mihai Trușcă au depășit pentru prima dată granițele județului, ajungând la „Târgul Meșterilor Populari“ de la Craiova, o manifestare care pentru toți marii meșteri populari din Oltenia are o semnificație aparte.
„De acest târg am citit în cărțile și revistele pe care le-am găsit în casa mamei mele. Să iei un premiu aici însemna foarte mult“, spune cu mândrie pentru „Weekend Adevărul“ profesorul elevilor bălșeni. Iar elevii lui, după doar câteva luni de practică, nu au luat orice premiu, ci premiul I, la secțiunea „Tineret“, la ediția cu numărul XLIII.
De la Casa Pionierilor la „Casa cărților“
Olăritul, meșteșugul pentru care, aproape nesperat, o mână de copii au prins mare drag într-o vară călduroasă, are o istorie bogată pe Valea Oltețului. În satele din jurul Balșului lucrau lutul, cu patru-cinci decenii în urmă, sute de familii.
Vasele cu motive atât de apreciate de cunoscători ajungeau în toată zona. Se trăia din olărit, pentru că în gospodăriile țărănești doar vasele din lut erau folosite, meșteșugul se preda de la o generație la alta, iar faima ceramicii de pe Valea Oltețului a ajuns în toată lumea. Meșterii olari au mers la târguri de profil în toată Europa, și o parte au ajuns și peste Ocean, în SUA.
Printre aceștia a fost și Mihai Trușcă, cel care modelează lutul așa cum a învățat de la părinții săi, vestiții meșteri Marin și Teodora Trușcă, și care acum modelează și talentul copiilor. Ceea ce s-a întâmplat la Craiova, la sfârșitul lunii octombrie 2022, cu toți acei copii din public veniți să încerce să modeleze i-a amintit chiar de experiența din Statele Unite.
Mihai Trușcă olar este din copilărie, de când își ajuta părinții când de-abia ajungea la roată, uneori ratând ieșirile la scăldat cu prietenii de pe uliță, iar profesor pentru copiii dornici să-și descopere talentul a devenit la mijlocul anilor ’80, la Casa Pionierilor.
De atunci, viața l-a purtat pe meșterul Mihai Trușcă în multe locuri. A părăsit România, la un moment dat, dar n-a putut sta prea mult departe de locurile copilăriei – și nici de copii. Așa că, din vară, a onorat bucuros invitația de a-și instala roata chiar în biblioteca orașului, unde Colțul olarului s-a umplut, în fiecare zi toridă, de bucuria micilor ucenici.
„Nu mă așteptam. Nu dorm de două nopți“
Prin mâna meșterului au trecut sute de copii de-a lungul anilor, toți umplându-i inima de bucurie. Fericirea de a-i vedea pe cei mai proaspeți învățăcei strălucind în fața publicului l-a copleșit însă.
„Ce am făcut acolo... Nu credeam așa ceva. Să fie atât de tineri și atât de pricepuți... Parcă făceau pe pofta mea. Au știut să răspundă în interviuri, au lucrat cu copiii... «Vino să te-nvăț să faci și tu un cățel, un cuc!». I-au luat pe copii, le-au arătat cum se modelează, cum se lucrează la roată. Unii lucrau, alții explicau, veneau părinți cu copii, bunici cu copii, nu se mai săturau uitându-se la ei. Cei mici au făcut multe obiecte în perioada asta de vară și le-au vândut acolo. Prima zi de participare a fost vineri, iar a doua zi, sâmbătă. Le-au vândut și crude, oamenii le luau așa, de-abia făcute la roată. Le dădeau cumpărătorii și peste preț. Au fost foarte entuziasmați copiii. Au mers atât de bine încât nici nu mă așteptam. Nu dorm de două nopți“, a mărturisit meșterul, pentru „Weekend Adevărul“.
La târg au venit meșteri din toată Oltenia, cu toții lucrând în fața publicului. Cum ucenicii meșterului Mihai Trușcă, nouă la număr, erau cei mai mici, au atras cel mai mult simpatia publicului. Cea mai mică olăriță este elevă în clasa I, însă a lucrat cot la cot cu cei mai mari. O altă fetiță care a lucrat pe perioada verii, și ea foarte talentată, a lipsit din cauza unei probleme de sănătate.
Luat prin surprindere de interesul extrem pentru elevii săi, meșterul a mărturisit că nici măcar nu a avut timp să observe ce s-a întâmplat și în afara zonei lor de lucru.
„Copiii ăștia au înnebunit acolo. Au mai fost alți copii, cu cusături, cu tot felul de meșteșuguri. Au venit mulți cu icoane pe lemn, pe sticlă, aveau ucenici, lucrau acolo, dar toată lumea era pe noi. Prin restul târgului am trecut așa, cum aș merge pe drum, nici n-am avut timp să văd“, a mai povestit meșterul.
Fetele, mult mai interesate de olărit decât odinioară
Maysa, Maia, Jacqueline, Mara, Elena, Bianca, Luisa, Alexandra și Loris sunt cei nouă copii care i-au fascinat pe vizitatorii „Târgului Meșterilor Populari“ de la Muzeul Olteniei din Craiova.
Dacă în urmă cu zeci de ani la cercul de olărit veneau preponderent băieți – modelarea lutului necesitând și efort fizic, dincolo de faptul că, tradițional, olăritul era o meserie practicată de bărbați, femeile executând mai mult partea de decorare –, acum fetele sunt cele care au deprins operațiunile în doar câteva zile și care își fac timp și acum, pe perioada cursurilor școlare, să treacă pragul bibliotecii și să exerseze în continuare.
„Cei care învață după-amiază vin la bibliotecă înainte de școală, iar cei care au cursuri dimineața merg acasă, lasă ghizdanul, mănâncă ceva și vin la roată. Nu mă așteptam să se întâmple așa. Au continuat, nu am cuvinte“, nu-și revine meșterul din uimire.
Deși toți au evoluat, Maia și Maysa sunt performere. Prima este elevă în clasa a IV-a și nu o întrece nimeni la modelat animăluțe din lut, jucăriile de altădată ale copiilor de la țară. A făcut o pasiune pentru cuci, păsările din lut care scot exact sunetele celor adevărate. E uimitor, spune meșterul, cât de repede a învățat să le modeleze și mai ales să le facă funcționale.
„Ca să lucrezi cuci, nu-i la îndemâna oricui. Sunt olari care mor și nu știu să-l facă. Și ea a venit – domnule, eu nu vreau la roată, eu vreau să fac asta și ocarina (n.r. – instrument muzical popular de suflat, de dimensiuni mici, care emite sunete asemănătoare cu cele ale fluierului). Deja a trecut de cuc, face cucul mai bine ca mine, și vrea să facă ocarina. Ea când a văzut cum cântă cucul, a și întrebat cum se face. I-am explicat eu că, uite, așa, pe deget... Imediat s-a apucat. Să vedeți cum a evoluat, că are toți cucii, de la primul și până astăzi. Maia este o fată foarte deșteaptă și la școală. Nu vrea s-o depășească nimeni, are niște ambiții – și la școală și la olărit vrea să fie prima, n-am văzut așa ceva“, a dezvăluit meșterul. Cu ocarinele e ceva mai greu însă, spune meșterul, pentru că în toată zona un singur olar, văr cu tatăl meșterului Mihai Trușcă, mai făcea asta. „Era un meșter aici, la Româna, Trușcă Gheorghe, văr cu tata, el lucra numai cuci, căței și ocarine. Eu am două ocarine acasă, am văzut cum se face, dar n-am făcut. Trebuie să ai și ureche muzicală când le faci. Dar eu nu am, i-am spus și domnișoarei. A zis «nu contează, important e să sune» pentru că oricum sună diferit când e crudă și când o coci. Până la anu’ sigur va face“, a adăugat meșterul. Maysa, elevă în clasa a VI-a, este în schimb cea mai pricepută la roată, din mâinile ei ieșind vase aproape fără cusur.
Cu toții vor nu doar să modeleze, ci și să-și vadă obiectele arse în cuptorul tradițional, să participle la toate operațiunile prin care un vas de lut trece, de la lutul care încă mai este adus din malul Oltețului, trecând prin pregătirea materialului, modelare, uscare, așa cum se făcea odinioară, decorare și în cele din urmă arderea în cuptoarele speciale.
„Erau așa de bucuroși când le-au făcut pe primele, încât mă rugau să le ardem la cuptorul aragazului. Le-am spus că nu se poate, pentru că este nevoie de o temperatură foarte mare“, a explicat meșterul. Și pentru că explicațiile nu au fost de ajuns, copiii au fost duși, în vacanța de vară, și în curțile puținilor meșteri care au mai rămas în localitățile din jurul orașului Balș, pentru a vedea cu ochii lor cum arată atelierul unui olar, cel al unui împletitor de papură etc. Astfel de activități vor continua, a promis meșterul, care a fost încurajat și susținut de personalul bibliotecii pentru un asemenea tur de cercetare.
În căutarea ucenicilor de olimpiadă
Competiția între copii este mare, deși atmosfera de fiecare dată este una destinsă. Meșterul vrea să aleagă trei elevi, cei mai pricepuți, și să concureze pentru calificarea la faza națională a olimpiadei de meșteșuguri. Județul Olt are o tradiție bogată, la fiecare participare elevii remarcându-se. Meșterul Mihai Trușcă n-a mai mers însă de ceva vreme și vrea să revină în forță. Iar acum, după experiența târgului în aer liber, copiii sunt și mai motivați.
Planurile de viitor nu se opresc aici. Deși Biblioteca Orășenească „Petre Pandrea“ a fost și continuă să fie locul în care elevii pășesc parcă într-un tărâm magic, aici nu doar olăritul fiind provocarea, ci elevii, copiii și tinerii fiind angrenați într-o mulțime de alte activități creative, planul este de a se deschide în curând în orașul Balș un muzeu al ceramicii de pe Valea Oltețului. În acest muzeu, planul este ca meșterul și ucenicii lui să aibă și ei un loc al lor, a mai dezvăluit Mihai Truşcă.
Se încarcă comentariile...
