Sexul în Evul Mediu. De ce mulţi dintre locuitorii Parisului făceau dragoste în grajdurile pentru cai din oraş

Cultura europeană medievală se deosebeşte mult de cea contemporană, însă are şi multe asemănări. Idei străvechi legate de sexualitate şi corpul uman sunt teme dezbătute şi în prezent.

Istoricul american Ruth Mazo Karras, profesor la Universitatea din Minnesota, a analizat pentru publicaţia Serious Science o serie de decizii judecătoreşti, metodele de contracepţie, precum şi rolul pe care îl avea sexul în Evul Mediu.

Sursele

Potrivit lui Karras, s-au păstrat mai multe surse documentare despre sexul în Evul Mediu. Unele dintre cele mai interesante documente sunt procesele verbale ale şedinţelor judecăţilor bisericeşti. În Europa Occidentală, în vizorul bisericii se aflau toate legile care se refereau la moralitate. Din această cauză, astfel de cazuri erau analizate de complete de judecată bisericeşti, nu de cele seculare.

Procesele verbale păstrate peste ne permit să aflăm despre viaţa oamenilor acelei epoci. Spre exemplu, unul dintre participanţii la un astfel de proces declara că este căsătorit cu partenerul său, în timp ce celălalt nega acest lucru. Acest caz se întâmpla încă de atunci, când legământul nu trebuia să fie încheiat de un preot.

În declaraţiile lor, martorii pomeneau despre cuvintele pe care partenerii şi le spuneau unul altuia în intimitate, îşi aminteau cine mai participa la încheierea căsătoriei sau cum mergeau în dormitor. Din protocoalele judecătoreşti ale Parisului medieval, Karras precizează că locuitorii oraşului făceau deseori sex în grajdurile pentru cai. Acest fapt se explică prin faptul că bărbaţii care munceau ca servitori dormeau în grajd, iar atunci când se însurau şi îşi aduceau soţiie „în dormitor” se avea în vedere că le aduceau în grajd. În acest mod, datorită depoziţiilor personale, procesele verbale ale şedinţelor de judecată ne oferă o imagine despre modul în care locuiau oamenii. Totuşi, autorul lucrării insistă să spună că nu toate depoziţiile trebuie luate cu valoare absolută de adevăr: în judecată oamenii deseori spun ceea ce le este lor convenabil (...)

Pe lângă procesele verbale sunt şi alte surse. În primul rând, este literatura, în special poezia (...) S-au păstrat şi surse cu caracter personal. Istoricul american aminteşte în primul rând despre cunoscuta autobiografie a filosofului francez Pierre Abelard şi corespondenţa cu Heloise („Autoportrete epistolare”). În aceste epistole cei doi discutau despre relaţia lor, despre căsătorie, despre convertirea lor ulterioară la religie (...)

Sexul şi biserica

„În multe învăţături şi predici bisericeşti se menţionează despre cât de periculoasă este pofta. Conform acestora, oamenii, în special femeile, pot foarte uşor cădea în ispită. Treebuie să precizăm că în Europa Occidentală, mai ales după secolul al XI-lea, preoţii nu erau căsătoriţi şi erau obligaţi să păzească castitatea - celibatul. Respectiv, textele erau scrise de bărbaţi necăsătoriţi, nevoiţi să evite femeile şi astfel este evident că aceştia scriau despre femei ca obiecte de seducţie şi ispită (...)”.

Contracepţia în Evul Mediu

„Biserica învăţa că sexul, în primul rând, are funcţia de reproducere. Funcţia respectivă nu era singurul motiv pentru care sexul era permis, dar era una importantă. Legătura strânsă între sex şi naşterea de copii s-a menţinut până când au apărut metode efective de contracepţie - adică până în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Desigur că unele tipuri de contracepţie au fost cunoscute şi mai devreme, dar totuşi în Evul mediu metodele nu erau efective.

(...) Un subiect controversat printre cercetători este legat de faptul că existau o serie de metode de interdicţie pentru femei pentru diferite ocupaţii, precum că acestea ar putea provoca avorturi. Unii interpretează acest lucru ca fiind o formă specială de a prescrie contracepţia: dacă-i spui femeii că nu are voie să facă un lucru pentru a evita avortul, e ca şi cum i-ai spune că ea trebuie să încerce acel lucru ca să scape de plod. Dar Monica Green, cercetătoare în istoria medicinii din Evul mediu, a demonstrat că majoritatea oamenilor într-adevăr îşi doreau copii, astfel că avertizările nu au fost concepute pentru a le spune oamenilor cum să provoace avortul. Există şi tratate medicale în care se menţionează în mod direct despre metode de evitare a sarcinii, dar este greu de verificat la ce scară acestea au fost utilizate”.

Sexul şi cultura medievală europeană

Pentru evrei, ca şi pentru creştini, în Evul mediu femeile erau considerate ca o sursă de ispită. Cultura, de regulă, depinde de tradiţiile din regiunea în care locuiau evreii - de aceea, pot fi găsite mai multe diferenţe dintre evreii aşkenazi (Franţa şi Germania) şi evreii sefarzi: spre exemplu, aşkinazilor după secolul al XI-lea li s-a interzis poligamia, dar pentru evreii spanioli, care locuiau în preajma culturii musulmane, această interdicţie nu funcţiona.

Însă indiferent de faptul dacă evreii locuiau printre creştini sau musulmani, ei au fost extrem de preocupaţi de chestiunea sexului cu reprezentanţii altor religii. Căsătoria cu un necredincios era interzisă: căsătoria era considerată o ceremonie pur religioasă (căsătoria civilă nu exista), în care era interzis să participi dacă nu treceai la iudaism. În cultura Evului mediu toate confesiunile erau preocupate ca femeile lor să nu îmbrăţişeze alte religii.

Pentru cultura creştină şi evreiască nu era principială relaţia sexuală a bărbaţilor cu reprezentanţii altor religii; cel mai mult aceştia erau preocupaţi de soarta femeilor „lor”. În anul 1215 conform celui de-al patrulea conciliu de la Lateran, evreii au fost obligaţi să poarte semne distinctive pe haine. Acest lucru se explica prin faptul că evreii puteau face sex cu femeile creştine care nu ştiau despre apartenenţa lor la o religie.

David Nirenberg (istoric american la Universitatea din Chicago) a efectuat o cercetare interesantă, în cadrul căreia a afirmat că într-o situaţie foarte complicată se aflau prostituatele: în Spania erau îngrijorate de faptul că musulmanii pot face sex cu prostituatele de confesiune creştină, iar dacă acest lucru se întâmpla, atunci toată responsabilitatea cădea pe umerii acestora.

Consolidarea identităţii de gen prin sex

Ruth Mazo Karras spune că în secolul XXI oamenii fac diferenţa dintre sex şi gender, referindu-se la cuplurile homosexuale. 

„În Evul mediu însă sexul era foarte legat de gender: rolurile erau clar împărţite - dacă eşti partenerul activ înseamnă că eşti bărbat, dacă eşti partenerul pasiv - femeie. Sexul era percep ca un lucru pe care un om îl face altuia, bărbatul face sex cu femeia. Dacă doi bărbaţi făceau sex, atunci unul dintre ei juca rolul femeii şi invers - dacă două femei făceau sex, una juca rolul bărbatului. Percepţia alegerii preferinţelor sexuale reprezintă un aspect interesant pentru a compara percepţia conteporană faţă de sex cu cea din epoca medievală.

În Evul mediu oamenii nu se identificau prin alegerea obiectului sexual aşa cum o facem noi astăzi. În prezent, spre exemeplu, cineva se poate identifica drept homosexual, bisexual şi aşa mai departe. Oamenii medievali nu aveau denumiri pentru astfel de comportamente; ei foloseau cuvântul „sodomit”, dar acesta se utiliza mai curând pentru acţiuni concrete, nu şi pentru preferinţe. Însă cuvinte clare pentru cazurile când un bărbat se iubeşte cu un alt bărbat sau o femeie care iubeşte o altă femeie pentru ei nu existau. Cu toate acestea, ei recunoşteau că oamenii pot avea o preferinţă sau alta. Spre exemeplu, în Florenţa în secolul al XV-lea existau aşa-numitele subculturi gay: erau taverne speciale în care se adunau bărbaţii cărora le plăcea sexul cu bărbaţii. Dar totuşi sexualitatea nu era o categorie pentru determinarea identităţii, în comparaţie cu prezentul”.

Cercetările moderne despre sexualitatea din Evul mediu

Potrivit lui Karras, cunoaşterea sexualităţii din Evul mediu au fost influenţate de cercetările despre feministe şi comunitatea LGBT. Acest domeniu încă este cercetat activ în prezent, prin analizarea literaturii, iar noi procese verbale din cadrul judecăţilor bisericeşti ies la iveală.

„Domeniul istoriei medievale s-a extins mult în ultimele decenii, reprezentând nu doar o istorie a elitei bărbaţilor. Pentru a înţelege cum a fost societatea de atunci, este important să  înţelegem cum au trăit oamenii, iar acest lucru este imposibil doar cercetând cronicile şi documentele despre proprietăţile imobiliare. Sexul este ceea ce îi vizează pe toţi. Chiar dacă nu putem afla opinia fiecărei persoane despre acest lucru, atunci cel puţin este o oportunitate de a adăuga profunzime imaginii Evului mediu pe care o avem”, concluzionează profesorul la Universitatea din Minnesota Ruth Mazo Karras.

Textul original poate fi citit aici.