Cum ne comportăm într-o biserică. Ce presupune ritualul de închinare şi cum ne adresăm feţelor bisericeşti
0
Atunci când intrăm într-o biserică, trebuie să ne purtăm cu smerenie şi decenţă şi să respectăm anumite reguli de conduită, atât atunci când mergem doar să ne închinăm, cât şi în timpul slujbelor bisericeşti.
Recomandări despre cum trebuie să ne comportăm într-o biserică găsim în vestitul volum al Aureliei Marinescu intitulat ”Codul bunelor maniere astăzi”. Iată care sunt regulile care trebuiesc respectate, potrivit volumului citat:
Ritualul de închinare
Când intrăm într-o biserică, ne purtăm cu evlavie şi decenţă. Ne facem semnul crucii şi spunem o rugăciune. Mergem în altar şi ne închinăm mai întâi icoanei expuse pe iconostas (tetrapodul din dreapta) unde de obicei se află icoana Învierii şi cea a patronului bisericii. Închinându-ne, rostim o rugăciune legată de persoana Mântuitorului sau a sfântului patron al bisericii. Trecem apoi la icoana din stânga, a Maicii Domnului, şi spunem o rugăciune.
Mergem pe solee (pragul din faţa catapetesmei) închinându-ne la icoanele de la catapeteasmă şi rostind în faţa fiecăreia rugăciuni specifice. Dacă nu avem cărţi de rugăciuni, ne putem ruga cu cuvintele noastre. Apoi ne retragem.
Dacă atunci când intrăm în biserică se desfăşoară deja o slujbă, nu ne mai putem permite să îndeplinim tot ritualul acesta, ci ne închinăm discret, alegându-ne un loc de unde să participăm la slujbă; vom îndeplini ritualul închinării după terminarea slujbei.
Ce facem în timpul slujbei
În timpul slujbei, ne închinăm de obicei când se rostesc numele persoanelor Sfintei Treimi (tatăl, Fiul şi Sfântul Duh). Lumânările se aprind la intrare: se pune o lumânare pentru vii şi una pentru morţi.
În biserică, de regulă, bărbaţii stau în dreapta iar femeile în stânga. În cursul slujbelor, îngenunchem. La liturghie facem acest lucru de mai multe ori: în momentul citirii Sfintei Evanghelii, când se rosteşte Crezul şi când se iese cu cinstitele daruri, preotul spunând cuvintele: Luaţi, mâncaţi...” iar corul cântând ”Pre tine te lăudăm, pre tine te binecuvântăm...”.
La sfârşitul liturghiei, cei pregătiţi se împărtăşesc, ceilalţi primesc anafură. Toţi participanţii sunt miruiţi cu untdelemn din candela de la icoana Mântuitorului.
Parastasele nu se fac duminica, numai sâmbăta. Este admisă orice sâmbătă din an. Nu se fac nunţi în posturil de Crăciun şi paşti (40 de zile înaintea sărbătorilor).
Cum ne adresăm reprezentanţilor Bisericii
Preoţilor şi diaconilor căsătoriţi li se spune ”Preacucernice părinte”, ”Cucernice părinte” sau ”Părinte”.
Călugărilor din mânăstiri sau catedrale episcopale li se spune ”Preacuvioase părinte”, ”Cuvioase părinte” sau ”Părinte”.
Episcopilor ne adresăm cu apelativul ”Preasfinte părinte”.
Arhiepiscopilor şi mitropoliţilor li se spune ”Înalt preasfinţite părinte”.
Patriarhului României ne adresăm cu apelativul ”Preafericite părinte patriarh”.
Vă mai recomandăm:
Ildi şi Dan Pocan au renunţat la viaţa la oraş pentru a trăi într-un sat de poveste, într-o casă veche de 80 de ani. Fiul lor, David, trăieşte aici o copilărie autentică, alături de micuţii din sat.
Iosif Drâmbărean are 94 de ani şi a fost comandor de aviaţie în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Astăzi, după 70 de ani de la încheierea războiului, veteranul încă mai visează că zboară şi că luptă, fără frică de moarte, „numai să batem inamicul“.
Mihnea Vîrgolici (41 de ani) a renunţat la viaţa în Bucureşti pentru a-şi urma visul şi a transformat un fost IAS dintr-un sat uitat de lume din Transilvania într-un paradis al iubitorilor de echitaţie.
Se încarcă comentariile...
