Oameni ai străzii transformaţi în fermieri: au grijă de trei sere şi se pregătesc să-şi vândă produsele online

Oamenii străzii din Satu Mare, aflaţi în grija Asociaţiei Stea, s-au transformat în decursul ultimului an în grădinari iscusiţi, întreţinând trei sere cu legume. Anul acesta ei vor şi vinde producţia prin intermediul unui magazin online.

O vorbă veche spune „Dă-i omului un peşte şi îl saturi o zi. Învaţă-l să pescuiască şi nu îi va mai fi foame niciodată”. Această zicală se potriveşte perfect beneficiarilor Asociaţiei ”Stea” din Satu Mare, oameni ai străzii, fără adăpost, năpăstuiţi şi încercaţi de soartă, care şi-au găsit alinarea şi înţelegerea la acest ONG.

Asociaţia „Stea” se ocupă de ani de zile cu oamenii străzii. Dincolo de micul dejun pe care îl oferă acestora şi produsele de igienă, voluntarii asociaţiei încearcă reintegrarea beneficiarilor în societate. Cei de la asociaţie au ales să le ofere o ocupaţie oamenilor, din care tot ei să aibă de câştigat mai târziu. Acest câştig se referă atât la partea pecuniară, cât şi la cea de dezvoltare, muncă în echipă, cultivarea răbdării şi a responsabilităţii.

Oamenii străzii au ajuns să muncească zilnic la sere, din plăcere

Le-am făcut o vizită după o discuţie prealabilă cu directoarea asociaţiei, Cristina Bala. Fără să ştiu, am nimerit tocmai într-o zi de „Porţi deschise” la ei, timp în care primeau în vizită elevi de la diferite şcoli din oraş. Nu pachetele cu care aceştia veneau i-au încântat cel mai mult, ci socializarea cu ei, jocurile jucate împreună, competiţia de care sparge muntele de conserve cu mingea şi picturile pe faţă.

M-am retras în solarul lor de răsaduri şi plante, unul din cele trei pe care le au, celelalte două fiind în afara oraşului. Peste 4000 de plante de roşii stau cuminţi în pahare şi cresc sub atenta supraveghere a oamenilor străzii. Joji e cel care ştie cum să le stropească, cum să le sădească, câtă apă le trebuie şi când e momentul. Asistentul social glumeşte şi îmi spune: „el e agronomul şef aici, numai diplomă nu are”. Joji vine din două în două zile la solar şi munceşte câteva ore din proprie iniţiativă. Doarme pe unde apucă, iar traiul de zi cu zi şi-l face din banii câştigaţi din munca la întreţinerea unor terenuri de tenis. N-a înţeles la început cum un fir verde poate să facă ceva comestibil, dar după ce a gustat roşiile îngrijite de el şi după ce toată iarna a avut gogonele la borcan, este mai răbdător şi chiar îi învaţă şi pe alţii ce au de făcut.

„Mâine nu vin la seră, că ma duc la lucru. Sunt acolo la ştrand, la terenurile de tenis, eu am grijă să fie terenul bun. Când a venit iarna, tot ce a rămas la noi, roşii, castraveţi, ceapă, usturoi, am mâncat”, spune Joji.

Oamenii străzii lucrând la seră - foto: Adrian Caraba

Janos este un alt beneficiar al Asociaţiei Stea, care în fiecare dimineaţă după ce se trezeşte şi trebuie să părăsească adăpostul de noapte unde şi-a găsit sălaş vine la seră. Plăcerea lui cea mai mare este să sădească. Îi place să privească plantele cum cresc, cum fac frunze, cum se dezvoltă, dar îi este frică de fragilitatea lor atunci când vine vorba să scoată răsadurile din pahare şi să le planteze în sera mare. La început nu avea răbdare să muncească şi aştepta să vadă rezultatul muncii sale pe loc, fără să înţeleagă procesul de dezvoltare al unei plante. De când a şi gustat din alimentele care au crescut datorită muncii lui, nu se mai desparte de seră. Timid la început, după ce a povestit despre munca lui în seră, despre orele pe care le petrece zilnic culegând buruieni şi plantând seminţe în răsadniţă, iar mai apoi mutând plantele mici în pahare, nu a mai fost chip să îl opreşti.

„Am 26 de ani şi lucrez de aproape un an aici la solar. Îmi place să plantez foarte multe lucruri, roşii, castraveţi, spanac, ardei. Pe la ora 9 venim, pe la ora 10 începem, până la 12-1 lucrăm, stropim, plantăm, mai culegem rădăcinile să rămână frumos. Eu aş vrea să avem cât mai multe solarii, să avem cât mai multe lucruri”, spune Janos.

Un voluntar francez îi învaţă să aibă răbdare în munca cu plantele

La buza serei l-am întâlnit şi pe Adrian, un voluntar francez înalt şi blond care nu îşi arată ochii de sub ochelarii de soare, care a petrecut în Satu Mare şase din ultimele opt luni iar acuma s-a reîntors pentru încă un an. El este zi de zi prezent alături de voluntari în sere şi munceşte cot la cot cu ei. A făcut o pasiune pentru grădinărit, deşi recunoaşte că nu este uşor. Într-o rom-engleză simpatică explică faptul că munca e frumoasă, dar e greu să coordoneze o echipă de oameni ai străzii, mulţi dintre ei neavând răbdare să afle deznodământul muncii lor. Adrian a fost şi cel care în iarna i-a învăţat pe benefiarii asociaţiei dar şi pe restul voluntarilor să prepare dulceaţă de gogonele, cu gustul căreia s-au obişnuit puţin cam greu, dar pe care acum o savurează de fiecare dată când face parte din meniul lor.  

„E foarte greu cu ei, nu au răbdare să asculte şi să repete dacă au greşit ceva. Se enervează foarte repede şi strigă şi lasă tot acolo şi pleacă”, povesteşte Adrian.

Voluntarul Adrian (stanga) împreună cu un viitor voluntar - foto: Adrian Caraba

Anul acesta legumele vor fi vândute online

Proiectul este unul pe fonduri europene şi de coeziune, din diferite granturi oferite de alte ţări europene, dar în ceea ce priveşte legumele, asociaţia nu a stabilit cantităţi ce trebuie produse, ci număr de beneficiari ce trebuie implicaţi să muncească. 47 au fost cei care în primul an de proiect au trecut prin seră la sădit, răstădit, udat, săpat sau alte activităţi specifice. Pentru anul în curs targetul s-a schimbat şi munca oamenilor fără adăpost se va cuantifica şi în produse, dorindu-se să se vândă aproximativ 300 de coşuri a câte 5 kg de diverse legume fiecare. Producţia lor va fi comercializată, în primul rând cu ajutorul unui magazin online, dar şi în mod ambulant şi cu livrare la domiciliu cu ajutorul bicicletei. Totul va fi făcut, bineînţeles, de către oamenii străzii, care vor fi astfel provocaţi să îşi depăseaşcă limitele şi să deprindă aptitudini de comercianţi. Reprezentanţii ONG-ului merg pe ideea că numărul celor care doresc produse alimentare crescute într-un mediu sigur, chiar bio deşi nu au certificat, sunt tot mai mulţi, iar acest lucru va face sustenabil proiectul lor. Până la prima vânzare se aşteaptă prima producţie, care în mod obligatoriu va fi consumată de către beneficiarii asociaţiei înainte de a fi vândut vreun produs.

„Anul acesta am mai accesat un proiect cu granturi europene, care ne dăposibilitatea să extindem primul proiect şi să putem comercializa ceea ce producem, pentru că după ce am învăţat în primul an, acum vom avea producţie. Ne gândim că vom comercializa undeva la 50 de coşuri de legume a câte 5 kg fiecare coş. Vom vinde şi online dar aceste coşuri probabil le vom livra celor care comandă de la noi, cu bicicleta, tot cu beneficiarii asociaţiei”, afirmă Cristina Bala, preşedinta Asociaţiei Stea.